joi, 6 iunie 2013

Formularea Plângerii

ART. 278^1
Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.

Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
#M64
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.
#M50
În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
#M64
Plângerea greşit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_347765/plangere-impotriva-rezolutiei-procurorului.html#ixzz2VQXEdaXl 



Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?


Plangere impotriva rezolutiei procurorului 

Domnule Procuror Şef Direcţie (Domnule Procuror Şef),

Subsemnatul(a) ........................., domiciliat(ă) în (localitatea) ............, strada .........., nr. ........., bl. ......., sc. ......., et. ......, ap. ......., judeţ (sector) ........., cod poştal ......, titular al cărţii de identitate seria ........., nr. ......., CNP ..........., având calitatea de inculpat (parte vătămată, parte civilă, expert etc), în dosarul penal nr. ......../........, mă plâng împotriva măsurii sau actului de urmărire penală prin care

Se arată care este măsura, actul, soluţia atacată 
Prin luarea măsurii respective mi s-a adus o vătămare a intereselor mele legitime, pentru că
Se arată motivele pentru care se contestă măsura, actul, soluţia atacată

De aceea, în temeiul art.275 (sau, după caz, art.278) din Codul de procedură penală, vă rog să desfiinţaţi măsura sau actul atacat (etc.) şi să dispuneţi măsurile legale. 
Dovada vătămării intereselor mele legitime prin măsura (actul, soluţia) luată o fac cu următoarele mijloace de probă:

Se prezintă mijloacele de probă

Data Semnătura

Cu mentiunea ca trebuie adaptata in functie de detaliile situatiei de fapt.

Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

Codul de procedura penala al Romaniei prevede dreptul partilor si a oricarei persoane interesate ale carei interese legitime au fost vatamate prin vreun act sau vreo masura luata in cursul urmaririi penale de a face plangere imptriva acestor acte/masuri care in fond reprezinta manifestarea de vointa a organelor de urmarire penala.
Distingem trei ipoteze in care se poate face plangere :
  1. plangere imptriva actelor si masurilor de urmarire penala aleorganelor de cercetare penala
  2. plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala aleprocurorului
  3. plangere in fata instantei impotriva rezolutiei \ ordonantei de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata din cuprinsul rechizitoriului.
Cand se poate face o astfel de plangere ?
Atunci cand partile (ex : parte vatamata , proprietarul unui bun asupra caruia s-a dispus masura confiscarii) considera ca au fost nedreptatite de actul sau masura luata de organul de urmarire penala.
Cine poate face o astfel de plangere ?
  • partile ,partea care se este nemultumita de masura sau de actul dispus de organele de urmarire penala pot face plangere (ex.partea vatamata poate face plangere impotriva rezolutiei de NUP a procurorului – observam ca invinuitul nu ar putea dispune de o asemenea cale deoarece faptul ca in cauza s-a dat o solutie de netrimitere in judecata ,ii este favorabil)
  • orice parte interesata ale carui interese legitime au fost vatamate de actul sau masura procesuala luata de organele de urmarire penala (ex: proprietarul bunului confiscat in urma unei perchezitii la domiciliul inculpatului)
Care este obiectul plangerii ?
  • un act de urmarire penala (ex:ordonanta de scoatere / incetare a urmaririi penale )
  • o masura de urmariere penala (ex:masura confiscarii speciale)a
  • act / masura dispusa inainte de efectuarea urmaririi penale (ex: rezolutia de NUP)
Unde se depunde o astfel de plangere?
Legea precizeaza ca plangerea se depune fie la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, fie la organul de cercetare penala.In acest ultim caz ,organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea procurorului in termen de 48 ore ,impreuna cu explicatiile necesare.
Analiza celor trei ipoteze :
Ipoteza 1 : Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala
1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.
2.Solutionarea plangereii revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala , care este obligat sa solutioneze plangerea in termen de 20 zile de la primire plangerea.Mentionam ca termenul de 20 zile este unul de recomandare, astfel incat depasirea lui nu poate antrena decat o sanctiune disciplinare ,iar nulitatea relativa a actului nu se poate impune decat daca se dovedeste o vatamare adusa prin depasirea acelui termen.
3.Procedura de solutionare:
3.1.Organul de cercetare penala primind plangerea o inainteaza procurorului impreuna cu explicatiile necesare, in termen de 48 ore.In cazul in care plangerea se depune direct la procuror ,ulterior acesta poate cere explicatii.
3.2.Procurorul solutioneaza plangerea in cel mult 20 zile.Dupa solutionare comunica rezultatul partii care a facut plangerea.Solutionarea consta fie in mentinerea actului / masurii atacate fie in infirmarea ei.
3.3.Plangerea nu suspenda executarea actului /masurii.
Ipoteza 2 :Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale procurorului
1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.
2.Solutionarea plangerii revine in aceasta ipoteza procurorului ierarhic superior.Ratiunea consta in insusi principiul subordonarii ierarhice, principiul guvernator al Ministerului Public.Trebuie amintit ca procurorul ierarhic superior verifica sub aspectul legalitatii si temeiniciei si rechizitoriul.
3.Procedura de solutionare :
3.1 Se ataca atat actele date de procuror ,deci efectuate de procuror cat si actele date in baza dispozitiilor procurorului ,deoarece amebele reprezinta manifestarea de vointa a procurorului.
3.2.Procurorul ierarhic superior primind plangerea impreuna cu dosarul cauzei este obligat sa o solutioneze in termen de 20 zile – termen de recomandare.
3.3.In cazul : rezolutie NUP , ordonanta scoatere/incetare UP , ordonanta clasare – plangerea se face in termen de 20 zile de la data comunicarii copiei de pe act.
3.4.In cazul unei solutionari nefavorabile pentru partea care a facut plangere ,aceasta se poate adresa instantei.Plangerea directa indreptata instantei va fi respinsa ca inadmisibila.
Ipoteza 3 : Plangere in fata instantei impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiilor de netrimitere in judecata din rechizitoriu
Se poate uza de aceasta cale in cazul in care se respinge  de catre procuror plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala.Este o cale “extrema ratio” a carui folosire presupune un control prealabil asupra actului atacat de catre procuror sau de catre procurorul ierarhic superior , control ce vizeaza in primul rand legalitatea si temeinicia actului ce emana de la organele de urmarire penala.
1.Actele ce pot fi atacate :
  1. rezolutia de NUP
  2. ordonanta/rezolutia de incetare a UP/scoatere de sub UP
  3. ordonanata/rezolutia de clasare
  4. dispozitia din rechizitoriu de scoatere de sub UP/incetare a UP
2.Procedura:
  1. Judecatorul solicita dosarul.
  2. Parchetul va trimite dosarul in maxim 5 zile de la data inregistrarii adresei parchetului.
  3. Participarea procurorului obligatorie.
  4. Persoana care a facut plangere este citata.Neprezentarea ei nu impiedica judecarea plangerii insa daca instanta considera ca este absolut necesara poate dispune aducerea ei.
  5. Persoana care a facut plangerea si reprezentantul parchetului sunt audiate.
  6. Termenul de solutionare este de cel mult 20 zile ,de la data primirii plangerii.
  7. Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 30 zile.
RIL :”Judecatorul care admite plangerea devine incompatibil sa judece cauza in fond” ,deoarece se considera ca prin admiterea plangerii deja si-a format o opinie cu privire la cauza.Per a contrario ,judecatorul care respinge plangerea nu devine incompatibil sa judece cauza in fond ,deoarece se poate argumenta ca prin respingerea plangerii judecatorul nu si-a format o opinie persoanala ci doar a “consolidat” vointa organelor de urmarire penala si in special a procurorului.
3.Solutii ce pot fi date :
  • - RESPINGE PLANGEREA – ca tardiva , inadmisibila , nefondata
  • - ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia\ordonanta atacata sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata – trimite cauza procurorului in vederea REDESCHIDERII URMARIRII PENALE sau in situatia in care plangerea vizeaza o rezolutie de NUP , trimite cauza procurorului in vederea INCEPERII URMARII PENALE
  • - ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia/ordonanta atacat sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata atacata – si RETINE CAUZA PENTU JUDECARE atunci cand considera ca sunt probe necesare pentru stabilirea vinovatiei pentru fapta savarsita.Probele trebuie sa fie obtinute in cursul procesului penala ,deci nicidecum in faza actelor premergatoare.De asemenea ele trebuie sa fie legal administrate.
Recursul.Pentru lit A si B se poate ataca cu recurs care in ipoteza in care este ADMIS – caseaza sentinta primei instante – desfiinteaza rezolutia /ordonanta atacata – trimite cauza la procuror in vederea inceperii urmaririi penale , care nu mai poate dispune din nou NUP.


Model Formularea Plângerii
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul ___________, în calitate de ___________, în dosarul de urmărire penală nr. __/____ al Parchetului __________, formulez prezenta plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, împotriva ___________, pe care o consider nelegală şi netemeinică, deoarece mi s-a adus o gravă vătămare a drepturilor mele, constând în __________, rugându-vă să-mi admiteţi plângerea şi să __________.
Data,                                                                Semnătura,
___________                                                 ___________



Domnului Preşedinte al ______________




Art. 216 Obiectul supravegherii SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ
Capitolul III
SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ

Art. 216

Obiectul supravegherii

Procurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană să nu fie reţinută sau arestată, decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

În exercitarea activităţii de supraveghere, procurorul ia măsurile necesare sau dă dispoziţii organelor de cercetare penală ca să ia asemenea măsuri.

Procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii în scris şi motivat.


Art. 222 Plângerea Sesizarea organelor de urmărire penală EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE


Capitolul IV
EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE

Secţiunea I
Sesizarea organelor de urmărire penală

Art. 222
Plângerea
Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.
Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.
Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele prevăzute la alin. 2, se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.
În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.
Codul de procedură penală actualizat prin:
Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Detalii: http://legeaz.net/cpp-cod-procedura-penala/art-222

Model de plangere penala

PLANGERE PENALA


Domnule Prim Procuror,

Subsemnatul .............................., domiciliat in ..........., str. .........., nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ............, formulez prezenta plangere penala impotriva faptuitorului ........................., domiciliat in ............, str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ..........., pentru savarsirea infractiunii de ................, prevazuta si pedepsita de art. ... C. penal.

Motivele plangerii:

In fapt, la data de ............., ora ..., locul .............., faptuitorul ..........................., a savarsit ........................ .

Prejudiciul pe care faptuitorul mi l-a creat prin savarsirea infractiunii este de ............. si se compune din ................................ .

In drept, fapta constituie infractiunea de ....................., prevazuta si pedepsita de art. ... C. penal.

In dovedirea plangerii, inteleg sa ma folosesc de urmatoarele probe: proba cu acte si urmatorii martori:

- ......................., domiciliat in .............., str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ............;

- ......................., domiciliat in .............., str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul .............

Data ................

Semnatura reclamantului

....................

DOMNULUI PRIM PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA ........................



marți, 16 aprilie 2013

MODIFICĂRI ale Legii restituirii proprietăţilor - 8 MILIARDE DE EURO

Care sunt principalele MODIFICĂRI ale Legii restituirii proprietăţilor. Ponta:Statul român trebuie să dea înapoi 8 MILIARDE DE EURO



Statul român trebuie să efectueze plăţi către românii cărora li s-au confiscat proprietăţile în perdioada comunistă în valoare de 8 miliarde de euro şi mai are de soluţionat 200.000 de dosare, a declarat, vineri, premierul României, în cadrul unei conferinţe de presă.
Totodată, Victor Ponta a prezentat principalele modificări aduse Legii retrocedărilor: parcurile nu vor mai fi retrocedate, cesionarii nu mai pot primi despăgubiri în natură, iar clădirile în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice vor fi retrocedate în natură, cu condiţia ca, pentru cel puţin 10 ani de la momentul retrocedării, proprietarul să fie de acord cu continuarea activităţii instituţiei. 
De asemenea, proprietarii ale căror dosare se vor judeca de acum înainte îşi vor primi despăgubirile  în bani începând cu 2017.
27.000 dosare, soluţionate până în prezent
Victor Ponta a arătat că, până în prezent, s-au soluţionat aproximativ 27.000 de dosare, din care numai 13.000 de proprietari au primit despăgubiri, iar restul aşteaptă în continuare efectuarea plăţilor din partea statului român. De asemenea, statul a retrocedat 340.000 hectare de teren intravilan, un milion de hectare extravilan şi 9.000 de clădiri publice. În total, este vorba de aproximativ 5 miliarde de euro.

UNAPER solicită audieri la CEDO privind soluţionarea dosarelor de restituire a proprietăţilor
Uniunea Naţională a Asociaţiilor Proprietarilor Expropriaţi din România (UNAPER) solicită audieri la CEDO privind soluţionarea dosarelor de restituire a proprietăţilor, scrie Mediafax.
Uniunea reclamă lipsa de interes a autorităţilor în această privinţă.
În opinia UNAPER, autorităţile nu acceptă niciun fel de discuţii constructive cu asociaţiile de proprietari, pe subiectul retrocedărilor.
Astfel, UNAPER acuză conducerea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor că a invitat de pe o zi pe alta asociaţiile de proprietari, doar pentru a realiza o formalitate - consultarea proprietarilor.
"Conţinutul discuţiilor purtate ne întăreşte convingerea că guvernul nu are nici cea mai mică intenţie de a rezolva problema retrocedărilor, ci doar să adopte o lege în termenul indicat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Propunerile asociaţiilor de proprietari de modificare a proiectului de lege au fost toate respinse urmând a fi menţinute prevederile actuale. Acestea încalcă însă principii fundamentale ale Convenţiei Drepturilor Omului, având în vedere schimbările care vor apărea în timpul jocului. Se va realiza o discriminare între cei care au obţinut deja despăgubiri şi ceilalţi, care au avut neşansa de a nu li se fi soluţionat notificările până în prezent", se arată într-un comunicat transmis, luni, de UNAPER.
Senatorul PNL Tudor Chiuariu a declarat, joi, după şedinţa BPN al partidului, că în ceea ce priveşte noul proiect de lege pentru restituirea proprietăţilor sunt analizate atât termenele pentru acordarea despăgubirilor, dar şi ideea "reîmprospătării" personalului implicat în retrocedări, informeazăMediafax.

"Proiectul de lege pe care Guvernul USL îşi va angaja răspunderea va trebui să conţină câteva principii clare, în primul rând principiul restituirii în natură atât cât este posibil a proprietăţilor confiscate de regimul comunist. În al doilea rând, acest proiect de lege va trebui să răspundă mai mult decât a răspuns legislaţia de până acum necesităţii ca acei proprietari care nu-şi pot recupera proprietăţile să fie despăgubiţi într-un mod adecvat, echitabil şi într-un termen rezonabil. Orice nouă măsură legislativă în acest domeniu trebuie să descurajeze corupţia şi lenea administrativă, lentoarea administrativă care a generat în ultimii ani practic o blocare a acestui sistem de restituire a proprietăţilor", a susţinut Chiuariu.
El a precizat că proiectul de lege pe care se discută în acest moment nu prevede alte mecanisme în plus pentru procesul de restituire.
Senatorul a mai susţinut că din punctul de vedere al unei noi legislaţii în domeniu este bună o "reîmprospătare a personalului administrativ de funcţionari care rezolvă cererile" de restituire.
În plus, Chiuariu a precizat că este necesară o stabilire clară a termenelor în procesul de restituire a proprietăţilor şi identificarea tuturor terenurilor disponibile de la nivel central şi local care pot fi retrocedate.
În ceea ce priveşte termenul de zece ani pentru achitarea despăgubirilor, începând cu anul 2017, senatorul PNL a precizat că acesta ar urma să fie analizat la nivelul PNL.
"Încă ne uităm la termene, atât termenele în care lucrează aceste organisme, care după părerea mea trebuie să fie cât mai scurte - deja s-a întârziat foarte mult - cât şi termenele de la care pot fi acordate aceste despăgubiri", a spus Chiuariu.
Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, joi, că săptămâna viitoare, marţi, se va decide în USL forma proiectului de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea.
Antonescu a declarat joi, la ieşirea din şedinţa Biroul Politic Naţional al partidului, că în reuniune se discută proiectul de lege al Guvernului privitor la restituirea proprietăţilor, care ar putea suferi modificări faţă de forma iniţială.
"E o discuţie foarte detaliată pe un proiect foarte important pe care urmează în principiu ca Guvernul nostru să angajeze răspunderea, cel privitor la restituirea proprietăţii. Sunt foarte multe discuţii mai ales cu aspecte tehnice (...) Este un proiect, el s-a discutat în primă lectură în Guvern, cum v-a anunţat şi premierul, urmează să avem acum în Biroul Politic, vom avea luni o discuţie şi în grupurile parlamentare şi marţi la şedinţa USL vom lua decizia, dacă da sau nu. Dacă se angajează răspunderea pe acest proiect, sau acest proiect cu nişte modificări, că încă nu a fost angajat", a declarat Antonescu.
Preşedintele PNL a mai susţinut că nu se pune în discuţie procedura de adoptare, respectiv prin angajarea răspunderii Guvernului.
"Procedeul angajării răspunderii este susţinut de către noi din cauza constrângerilor de calendar şi din celelalte argumente pe care premierul le-a prezentat şi pe care noi le susţinem", a spus Antonescu.
Guvernul intenţionează ca angajarea răspunderii pentru proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate să aibă loc la 19 martie, a anunţat miercuri premierul Victor Ponta.
"Dacă astăzi ajungem la o concluzie, luni o vom transmite (legea - n.r.) către toate grupurile parlamentare, şi cele aflate la putere, şi cele din opoziţie. Va rămâne săptămâna de observaţii, dezbateri publice, după care, dacă mi-am programat eu corect şi dacă voi avea acordul celor două Camere, în ziua de 19, şi vă rog pe toţi miniştrii să vă notaţi deja, mai puţin cei care aveţi consilii europene - cei care aveţi consilii europene, mergeţi la consilii europene -, dar ceilalţi, în ziua de 19, ne angajăm răspunderea în faţa Parlamentului", le-a spus Ponta membrilor Guvernului.
El a amintit că pentru stabilirea acestei date este necesar şi acordul Birourilor Permanente ale celor două camere parlamentare.
Ponta a subliniat că recurge la asumarea răspunderii deoarece problema despăgubirilor nu este a unui singur partid şi trebuie rezolvată definitiv prin votul Parlamentului.


Asociaţiile de proprietari consideră că Guvernul, prin această lege, nu intenţionează să despăgubească proprietarii, ci să-i oblige să-şi vândă drepturile "samsarilor", aceştia urmând să fie din nou beneficiarii principali ai acestei proceduri de restituire în natură, după ce acţiunile la Fondul Proprietatea au fost cumpărate în principal tot de aceştia.
"Proiectul de lege este denumit, probabil în mod ironic, «măsuri pentru finalizarea procesului de restituire». Nu ştim la ce finalizare s-au gândit cei care au elaborat proiectul, dar ştim că miza acestei legi o constituie sute de mii de hectare de teren care, prin modul de aplicare a acestui act normativ, vor ajunge la dispoziţia baronilor locali", precizează sursa citată.
În 8 martie, Asociaţia pentru Proprietate Privată (APP) a afirmat că proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate este unul "nerealist, discriminatoriu şi nefuncţional.
APP consideră că "varianta legislativă pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea demonstrează că nu se doreşte rezolvarea problemei, ci amânarea la nesfârşit".
Proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate, obţinut de MEDIAFAX, prevede că foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le vor preschimba în bani, dar după 2017, în limita a 10% pe an din suma punctelor.
Foştii proprietari de imobile naţionalizate ale căror dosare au fost deja soluţionate de stat vor primi despăgubiri în numerar în termen de trei ani, începând cu ianuarie 2014, în tranşe anuale egale.
Guvernul intenţionează ca angajarea răspunderii pentru proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate să aibă loc la 19 martie, a anunţat miercuri premierul Victor Ponta.
"Dacă astăzi ajungem la o concluzie, luni o vom transmite (legea - n.r.) către toate grupurile parlamentare, şi cele aflate la putere, şi cele din opoziţie. Va rămâne săptămâna de observaţii, dezbateri publice, după care, dacă mi-am programat eu corect şi dacă voi avea acordul celor două Camere, în ziua de 19, şi vă rog pe toţi miniştrii să vă notaţi deja, mai puţin cei care aveţi consilii europene - cei care aveţi consilii europene, mergeţi la consilii europene -, dar ceilalţi, în ziua de 19, ne angajăm răspunderea în faţa Parlamentului", le-a spus Ponta membrilor Guvernului.
El a amintit că pentru stabilirea acestei date este necesar şi acordul Birourilor Permanente ale celor două camere parlamentare.
Ponta a subliniat că recurge la asumarea răspunderii deoarece problema despăgubirilor nu este a unui singur partid şi trebuie rezolvată definitiv prin votul Parlamentului.
Premierul a spus că se va merge pe principiul restituirii în natură unde este posibil, iar dacă nu e posibil, se va recurge la eşalonarea despăgubirilor pe "un termen rezonabil".
"Noi vom pune acolo pe articolul 1, că tot ceea ce se poate retroceda în natură, retrocedăm în natură şi, articolul 2, că ceea ce nu se poate retroceda în natură se eşalonează pe un termen rezonabil. Dacă vine vreun om de dreapta, de la UTC, şi spune că e mai corect să dăm doar 15% - că aşa e în dreapta, să dai doar 15% -, o să salut această poziţie stângistă, dar bănuiesc că nu veţi fi cu toţii de acord cu mine. Dacă vine vreun alt om de dreapta care spune că trebuie să dăm 8 miliarde de euro anul acesta, în condiţiile în care aceasta nu ar însemna decât un deficit de 15%, nu ştiu, 20%, nici nu mai contează, sigur o să-l las pe acel om de dreapta să dea el 8 miliarde de euro anul acesta", a afirmat Ponta.
El a mai precizat că nu intenţionează să mai recurgă la angajrea răspunderii pentru un alt proiect de lege şi că nu se teme de o eventuală moţiune de cenzură din partea PDL şi PPDD.
"E prima dată când folosesc acest instrument constituţional, nici nu intenţionez să-l mai folosesc, nu am în vedere în perioada următoare. Aştept critici de la cei care şi-au angajat răspunderea de 16 ori să spună de ce îmi angajez răspunderea o singură dată. Nu m-ar mira", a mai spus Ponta. 

Totodată, premierul a subliniat că există fenomenul "samsarilor": "Adevăraţii proprietari au fost amânaţi şi s-a produs fenomenul vânzării drepturilor litigioase sau samsarii imobiliari", a arătat el.
Printre sediile de clădiri pentru care s-au depus cereri de retrocedare, se numără Facultatea de Limbi Străine şi Babeş-Bolyai.
Ce modificări aduce Guvernul Legii privind restituirea proprietăţilor
Noua lege îi excludă pe cesionari de la despăgubirile în natură, parcurile nu vor mai putea fi restituite, iar clădirile şcolilor, grădiniţelor şi spitalelor pot fi retrocedate doar cu păstrarea destinaţiei clădirii, pentru cel puţin 10 ani, conform unui comunicat de presă al Guvernului, remis redacţiei. 
 
De asemenea, proiectul pe care Executivul îşi va asuma răspunderea săptămâna viitoare mai stipulează că, în natură, se vor mai restitui doar terenurile disponibile, iar cele care nu mai sunt disponibile vor fi luate din fondul de stat. Totodată, terenurile acordate din fondul de stat vor fi atrbuite prin licitaţii, începând cu 2016. 
 
Pentru titularii titlurilor de despăgubire deja emise si neplatite din 2010, platile se fac in interval de 5 ani, începând cu 2014 (14.000 dosare). În ceea ce priveşte eşalonarea plăţilor pentru dosarele noi, acestea vor fi efectuate timp de şapte ani, începând cu 2017. 
 
 Principalul motiv pentru care Guvernul a decis să îşi asume răspunderea pe Legea despăgubirilor este că angajarea reprezintă "o soluţie adoptată rapid,până când expiră termenul acordat României de CEDO", se mai precizează în comunicat. 
Mai jos, principalele declaraţii din cadrul conferinţei de presă:
-Unele idei le-am mai corectat, le-am mai adaptat si in mod sigur vor fi schimbate in urma amendamentelor depuse de parlamentari, insa ideile trebuie să rămână şi trebuie ca toată lumea să cunoască ideile acestei legi.
-Este o problemă rămasă nerezolvată după 1989, prin Legea 247 din 2005, când s-a dorit rezolvarea restituirilor.
-Ca problemă istorică a restituirilor, problema datează de la sfârşitul anilor 1940, în ultimii 20 de ani nu am reusit să realizăm acest lucru.
-8 miliarde de euro pentru statul român- solicitări superioare.
-Până în acest moment, în diverse forme, s-a restituit în natură şi s-au acordat despăgubiri 150 milioane de euro sau acţiuni la Fondul Proprietatea- 5 miliarde de euro restituiţi.
-27.000 dosare cu titlul de despăgubire, doar în 13.000 s-au dat despăgubirile, ceilalţi vor fi plătiţi, nu s-au mai efectuat din 2010 despăgubirile.
-200.000 dosare trebuie să soluţioneze.
-Adevăraţii proprietari au fost amânaţi şi s-a produs fenomenul vânzării drepturilor litigioase sau samsarii imobiliari.
-9.000 de clădiri au fost restituite în natură către proprietari şi cesionari, reprezentând muzee, grădiniţe, sedii de clădiri, poliţie.
-340.000 hectare în intravilan şi m-am întrebat şi eu de unde are România atâta pământ intravilan.
-700.000 de hectare în extravilan şi 300.000 hectare în intravilan.
 -Există solicitări pentru clădiri de tipul sediului Facultăţii de Limbi Străine din Bucureşti sau a clădirii Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj.

luni, 1 aprilie 2013

Accidente de circulatie si despagubiri


accident

Mai intai, domnule judecator, in toate accidentele soldate cu victime se pretind despagubiri?
Victimele unui accident soldat cu vatamari sau urmasii celor decedati in accidente de circulatie intotdeauna pretind despagubiri. De regula, aceasta solicitare se formuleaza in cadrul procesului penal deschis pentru tragerea la raspundere penala a celui vinovat de accident.
Uneori partile se inteleg asupra despagubirilor. Azi, legea permite ca in cazul oricaror vatamari produse prin accidente procesul sa fie oprit daca partile se impaca. Prin urmare, in primul rand, autorul accidentului are interesul sa ajunga cu victima la o intelegere cu privire la suma de bani pretinsa, pentru a nu risca o condamnare. Evident, cand victima accidentului a decedat, aceasta intelegere poate fi incheiata numai cu urmasii sai si de acest lucru va tine seama judecatorul atunci cand va fixa pedeapsa.
Ce sunt daunele morale?
Prejudiciile (daunele) produse ca urmare a unui accident pot fi materiale sau morale. Compensarea acestora se face de regula prin acordarea unei sume de bani.
Despagubirile materiale reprezinta returnarea cheltuielilor facute cu actiunile legate de vindecarea victimei care a supravietuit sau de decesul acesteia. Ma refer la cheltuieli cu medicii, cu medicamentele, cu preotul etc, in general tot ce tine de tratament si actul inmormantarii, tot ceea ce se poate concretiza intr-o chitanta care poate fi prezentata ca dovada in instanta.
De asemenea, se pot pretinde cheltuieli cu bunurile distruse, de exemplu s-a distrus masina victimei in urma coliziunii autoturismelor, hainele acesteia, poate era ceva pretios in masina, un laptop, sau in portbagaj. Deci este vorba despre tot ce are o aparenta fizica, materiala.
Tot despagubire materiala se acorda, de exemplu, si atunci cand copiii unui parinte decedat in accident sunt lipsiti de intretinere: instanta va stabili care e suma de bani pe care acel parinte o aloca in mod regulat copiilor sai si il va obliga pe autorul accidentului la plata unei rente pana cand copiii ies din starea de nevoie. Sau sa ne inchipuim ca o prezentatoare TV este desfigurata – probabil isi va pierde locul de munca si acest lucru trebuie compensat de cel vinovat de producerea accidentului.
In cazul in care nu vorbim despre un decedat, ci despre un infirm pe viata, se are in vedere daca suferinta presupune un tratament continuu si se pretind in instanta sume pentru masaj, lenjerie, modificarile necesare a fi aduse la apartament (cum ar fi cele pentru accesul carutului pentru infirmi ori design special la baie), hrana speciala si tratamentele necesare. Acestea se acorda dupa cum cere cel indreptatit, fie ca o suma globala, fie ca o renta lunara. Evident, daca in timp intervin si alte cheltuieli ca urmare a faptei, ele pot fi de asemenea pretinse, chiar ulterior finalizarii procesului penal.

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?


Cel mai sensibil aspect este insa modul in care se calculeaza despagubirile morale.
Ce reprezinta ele? In general vorbind, vin sa compenseze acele aspecte numite de lege personale sau nepatrimoniale: intra aici atingerea adusa onoarei (de exemplu, ca urmare a insultarii unei persoane) sau reputatiei (de exemplu, ca urmare a unui articol denigrator in presa construit pe o acuzatie nereala), atingerea adusa dreptului la imagine (de exemplu, ca urmare a publicarii unor poze personale fara acordul celui fotografiat), sau suferinta provocata in urma primirii unor lovituri, a suportarii unei interventii medicale sau a decesului unui apropiat.
In cazul accidentelor, in momentul in care a decedat o persoana care era tata intr-o familie, este clar ca vor suferi in primul rand urmasii celui decedat. Pentru aceasta suferinta se poate cere o despagubire pentru daunele morale, adica plata unei sume de bani care sa compenseze cumva – indiferent cat de cinic suna – disparitia celui drag.
Pe de alta parte, sa presupunem ca nu vorbim despre un decedat, ci despre un accidentat care ramane paralizat la membrele inferioare, pe viata. Pentru tot restul vietii, acesta trebuie sa se deplaseze intr-un carut. Compensarea intre o viata normala pe care ar fi putut sa o duca si o viata anormala pe care va trebui (prejudiciul “de agrement”) sa o duca se poate acoperi baneste.
In cazul accidentelor de circulatie soldate cu deces, cine poate cere aceste despagubiri? Doar urmasii, asa cum ati spus mai devreme, sau si alti apropiati?
Despagubirile pot fi cerute de orice persoana extrem de atasata de cel decedat. Sigur ca vorbim in primul rand de urmasi, sotie, copii, eventual fratii si parintii decedatului. Dar poate fi vorba si de alte persoane, cum ar fi logodnicul/concubinul sau persoanele intretinute in fapt de cel decedat si care nu ii erau rude, dar cu care se legase printr-un atasament profund.
Judecatorul trebuie sa analizeze de la caz la caz cat de stransa era legatura intre decedat si cel care se pretinde prejudiciat, inclusiv daca locuiau si se intretineau impreuna.
Ce se intampla daca cel vinovat de producerea accidentului este chiar victima, adica decedatul? Cine cui plateste?
Daca este vina exclusiva a soferului decedat, nu se acorda despagubiri. In unele cazuri se constata ca accidentul s-a produs atat din vina soferului decedat, cat si a celuilalt sofer implicat in coliziune. In acest caz, cel din urma va fi obligat la depagubiri doar proportional cu gradul sau de vinovatie.
Ce am constatat ca fiind ciudat in Romania este ca valoarea despagubirilor pretinse si acordate in infractiunile din culpa este mai mare decat pentru infractiunile cu intentie. Astfel, pentru decesul unei victime intr-un accident de circulatie se acorda mai mult decat in cazul unui omor comis cu cutitul sau prin impuscare.
Cum se stabileste valoarea despagubirilor pentru daune morale?
Nu avem nicio evidenta statistica a valorii despagubirilor acordate in Romania. Nici pentru vatamari, nici pentru decese produse prin accidente. Ce pot insa sa constat este ca judecatorii acorda totusi sume din ce in ce mai mari, ceea ce in opinia mea este firesc.
Va spun drept ca mie, ca judecator, imi este greu sa apreciez suferinta unei mame careia ii moare copilul calcat pe trecerea de pietoni de un sofer baut sau suferinta prin care trece tanara sotie lasata acasa cu doi copii de varsta frageda, in casa cu socrii, in timp ce sotul sau este omorat intr-o coliziune din cauza unui alt sofer.
Dupa cum tot la fel de greu imi este sa apreciez, daca vreti, rusinea pe care o indura un profesor universitar injurat in public de catre un coleg sau cea resimtita de victima unui viol. Dar sunt obligat sa o fac, tinand seama de criteriile legale, dar si de opinia doctrinarilor, precum si de practica altor colegi de ai mei.
Pe de alta parte, trebuie sa amintesc ca potrivit unui studiu recent publicat pe site-ul Fondul de protectie a victimelor strazii, rezulta ca, in practica din Romania dintre anii 2008-2010, cele mai mari sume de bani s-au acordat parintilor (in medie echivalentul a 53 salarii medii pe economie), apoi in ordine sotilor supravietuitori (37 salarii), urmeaza copiii minori (36 salarii), apoi cei majori (26 salarii) si in final fratii/surorile (21 salarii).
Tot atat de adevarat este ca in Romania este un adevarat carnagiu: acum cativa ani eram pe locul doi in Europa la numarul de victime ale accidentelor de circulatie.
Cand si in ce mod intervin asiguratorii in urma unui accident de circulatie?
Conform legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, toti conducatorii auto sunt obligati sa incheie contracte de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA). Si in orice proces penal generat de pagube materiale, vatamari sau decese produse ca urmare a unui accident de circulatie este obligatoriu de introdus in cauza firma de asigurare care a eliberat polita. Daca autoturismul nu este asigurat, se introduce in cauza Fondul de protectie a victimelor strazii.
Rostul lor este de a plati despagubirile la care va fi obligat cel vinovat de producerea accidentului. Sumele garantate de asigurator apar in contracte, dar de fapt acestea sunt niste formulare care nu pot fi negociate de conducatorii auto. De aceea, Comisia de supraveghere a asigurarilor a emis Ordinul nr. 14/2011 prin care, incepand cu anul 2012, a stabilit o limita minima pe care asiguratorul trebuie sa o acorde: valoarea despagubirilor este pentru pagube materiale 1 milion de euro, iar pentru vatamari si decese 5 milioane de euro – vorbim de prejudicii produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate.
Conteaza si valoarea asigurarii?
Da. Conteaza care este prima de asigurare pe care tu o platesti, pe cat timp te-ai asigurat, pentru ce tipuri de daune si care este valoarea maxima pe care societatea de asigurari se angajeaza sa o plateasca in cazul in care se produce riscul asigurat.
Prin urmare, daca instanta il gaseste vinovat pe sofer, tot ce este pana la acel plafon plateste asiguratorul, si tot ce depaseste acest plafon plateste exclusiv cel vinovat.
Si daca soferul vinovat nu are de unde plati?
Intotdeauna firma de asigurari este solvabila. Dar ce se intampla daca soferul trebuie sa plateasca si el pentru ca daunele sunt foarte mari? Daca are venit, i se popreste venitul, daca are bunuri, i se vand bunurile, iar daca nu are nimic, asta este, nu poate fi executat – exista un principiu in dreptul civil care spune ca riscul obligatiei imposibil de executat il suporta creditorul.
Deci nu se pune problema transformarii, sa zicem, in condamnare la inchisoare?
Aceste despagubiri sunt de natura civila. Daca nu exista posibilitatea achitarii lor, nu se poate transforma obligatia de plata in inchisoare. Pentru datorii civile sau neplata unor amenzi contraventionale, nu poti sa faci inchisoare.
Dar sa nu uitam ca respectivul sofer, care nu a platit daunele, are deja o condamnare penala, fiind gasit vinovat de producerea accidentului. Astfel ca, daca a primit o sanctiune a inchisorii cu suspendarea executarii si nu a platit despagubirile, instanta poate revoca suspendarea si trimite pe autor in penitenciar cu exceptia cazului in care acesta dovedeste ca nu a avut posibilitatea de a se achita de datorie.
Revenind de la punctul de pornire. Cum evalueaza un judecator ce despagubiri sa acorde pentru vietile pierdute intr-un accident de circulatie? Ce ia in considerare?
Practica este diversa. E cunoscut de acum ca in chestiunea individualizarii pedepsei instantele au o practica diversa: pentru aceeasi infractiune comisa in imprejurari similare, e posibil ca intr-o instanta sa primesti o pedeapsa si un alt infractor sa primeasca o cu totul alta pedeapsa in alt judet, desi in ambele cazuri pedepsele se situeaza in limitele legale.
Acesta este un fenomen cu care se confrunta toate statele: legea contine marje de apreciere prea mari.
Unele state (SUA, Marea Britanie, Australia) au gasit solutia: intocmirea unor ghiduri prin analizarea practicii de la toate instantele, care ofera judecatorilor criterii concrete de aplicare a pedepsei.
Desi la noi au existat reticente pentru un astfel de sistem, un prim pas a fost facut in urma cu doi ani cand ICCJ a adoptat un ghid de stabilire a pedepselor in cazul infractiunilor de coruptie.
Tot astfel si in cazul infractiunilor soldate cu vatamari sau, mai grav, cu decese. Legea spune limitele de pedeapsa – de exemplu, 2-7 ani pentru ucidere din culpa ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie si 2-10 ani daca a rezultat moartea a doua sau mai multe persoane. Dupa ce judecatorul stabileste pedeapsa, trebuie sa stabileasca despagubirile acordate celor indreptatiti. Dar neexistand o practica unitara, nici avocatii nu vor formula pretentii similare in cazuri identice.
Eu am avut procese privind un decedat in accident unde s-a pretins o suma de 100.000 de lei daune morale si procese in care s-a pretins suma de 100.000 de euro. Sigur ca judecatorii tin seama si de altfel sunt obligati sa isi motiveze hotararile indicand cum anume au ajuns la anumite sume si mai ales de ce au redus anumite pretentii: accidentul e cu un decedat sau cu mai multi, exista un urmas sau mai multi, a contribuit si victima la producerea accidentului sau nu, pagubitul pretinde mai mult sau pretinde mai putin etc.
Oricum, viata unui om nici nu poate fi estimata. Problema trebuie pusa in mod corect astfel: nu cat valoreaza viata cuiva, ci cat valoreaza suferinta unui om ca urmare a pierderii cuiva apropiat. In acest domeniu, puterea de apreciere este foarte mare. Si, cum in acest gen de procese de regula despagubirea o plateste societatea de asigurari, asa se explica cresterea sumelor acordate in ultimii ani de catre judecatori.
Discutia noastra a pornit de la cazul Huidu. Multi au spus: ‘Pentru 3 morti atat de putin?’. Dumneavoastra ce parere aveti?
Evident, conteaza in primul rand cat se cere – asta pentru ca exista o regula potrivit caruia judecatorul nu poate da mai mult decat se cere.
Apoi, conteaza elementele concrete ale cazului pe care numai judecatorul cauzei le cunoaste si care deseori nu ajung la cunostinta publicului. De aceea, eu nici nu mi-as permite sa spun ca daunele acordate in cazul Huidu sunt prea mici sau prea mari, pentru ca nu stiu decat cateva informatii generale din dosar care au aparut in presa.
Dar conteaza de la regula de circulatie incalcatata, despagubirile eventual achitate deja, pana la comportamentul autorului in timpul procesului.
Sa stiti ca, in general, fiecare judecator se orienteaza si dupa practica instantei unde functioneaza sau a instantelor de control judiciar din raza sa de competenta. Mai consultam cartile de pe piata, ne consultam si colegii, dar as putea spune ca intotdeauna se acorda daune mai mici decat se cer.
Asta e o regula nescrisa. De aceea, veti intalni des situatii in care avocatii sfatuiesc victima ‘Hai sa cerem mai mult ca judecatorul ne da mai putin’.
Cat de mult conteaza notorietatea celui care a comis accidentul? De obicei, este in favoarea sau in defavoarea lui?
Mai deloc. Insa, de regula, o persoana cu notorietate este si o persoana cu o pozitie sociala mai buna si, deci, cu avere. Acest lucru le permite urmasilor victimei sa ceara daune mai mari.
Fiind vorba despre o persoana publica, deja sunt mai multe informatii in legatura cu averea ei, starea materiala, si atunci se va cere mai mult decat in cazul unei persoane fara aceasta notorietate.
Insa judecatorul nu poate gandi acest element ca unul in favoarea sau in devafoarea autorului sau a victimei ori urmasilor acestora: ma gandesc ca suferinta produsa copilului celui decedat este aceeasi indiferent ca autorul e un miliardar sau un pauper. Judecatorul trebuie doar sa aprecieze care sunt conditiile cele mai bune in care se poate asigura repararea prejudiciului produs – fie el de natura materiala, fie de natura morala.
Interviu: despre accidente circulatie si despagubiri
Filed under: interviu — Cristi D
*interviu aparut pe Ziare.com

sâmbătă, 23 februarie 2013

Ordinul 153/2003



Ordinul 153 din 26 februarie 2003 (Ordinul 153/2003)


   Avand in vedere art. 15 din Legea nr. 629/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale,
   vazand Referatul de aprobare al Directiei politici de dezvoltare, programe Banca Mondiala si privatizare nr. DB 1.759/2003,
   in temeiul Hotararii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii si Familiei, cu modificarile si completarile ulterioare,
   ministrul sanatatii si familiei emite urmatorul ordin:
   Art. 1. - Se aproba Normele metodologice privind infiintarea, organizarea si functionarea cabinetelor medicale, cuprinse in anexa nr. 1.
   Art. 2. - Dotarea minima obligatorie pentru cabinetele medicale de specialitate este prevazuta in anexa nr. 2.
   Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezentul ordin.
   Art. 4. - Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei, precum si directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
   Art. 5. - Pe data intrarii in vigoare a prezentului ordin Normele nr. 786/1998 privind formele de exercitare a profesiunii de medic, aprobate prin Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, emise de Ministerul Sanatatii si de Colegiul Medicilor din Romania si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 8 decembrie 1998, precum si anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sanatatii nr. 84/1998 privind autorizatia de libera practica medicala din Romania isi inceteaza aplicabilitatea.