Ordonantele de urgenta

În conditiile prevazute de fostele dispozitii ale articolului 114, aliniatul 4 din Constitutie, Guvernul putea emite ordonante de urgenta. Aceste ordonante puteau fi emise numai in conditiile în care Guvernul se afla în imposibilitatea de a putea obtine în timp util aprobarea unei legi de abilitare. Aceste conditii exceptionale, care în mod obiectiv reclama adoptarea de urgenta a unei reglementari juridice, confera temei prevederilor constitutionale care abiliteaza Guvernul sa emita reglementari juridice primare, în virtutea unei necesitati de delegare legislativa prezumata pe plan constitutional.

              Practica guvernamerntala din România, în domeniu, a depasit însa orice asteptari. Inventând "cazuri exceptionale" care, coborâte în contingent, se dovedesc a fi cazuri comune, calificând cazuri obisnuite, uneori chiar banale, ca fiind "exceptionale", Guvernul, mai ales în perioada legislaturii 1996-2000, si-a manifestat incoerenta si înclinatia spre improvizatie. Daca intruziunile repetate si neasteptate din partea Guvernului în domeniul legilor organice, prin adoptarea de ordonante de urgenta,  sunt considerate legitime din punct de vedere constitutional, ramîn multe alte procedee guvernamentale pentru care nu s-au gasit explicatii stiintifice sau macar rezonabile. Astfel, Guvernul a 636h71g intervenit prin ordonanta în procesul legiferarii, împiedicând astfel ambele Camere ale Parlamentului sau una dintre ele sa-si exercite atributiile conferite constitutional în procesul de adoptare a legilor sau a recurs la modificarea imediata a unei ordonante publicate¹ sau a unei legi².

              Prin Legea de revizuire a Constitutiei din anul 2003, prin articolul 115, aliniatele 4-8, s-a încercat introducerea ordinii în starea de dezordine cultivata în timp si dezinvolt prin practica emiterii ordonantelor de urgenta.

           " (4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motina urgenta în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanta de urgenta intra în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei în Monitorul Oficial al României.Camerele, daca nu se afla în sesiune, se convoaca în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Daca în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceastaa este considerata adoptata si se trimite ceilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenta. Ordonanta de urgenta cuprinzând norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonantele  de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica.

(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei."                                                                        

Alineatul (4) al articolului 115 din Constittie , in redactarea sa initiala din 1991, avea urmatorul continut:

"În cazuri exceptionale, Guvrnul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afdla în sesiune, el se convoaca în mod obligatoriu."

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

În baza acestui text, în primul comentariu din 1992 al Constitutiei, cu privire la ordonantele de urgenta , s-au retinut urmatoarele caracteristici : se pot emite numai în cazuri exceptionale când , în mod obiectiv , nu a fost posibila adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi cu procedura de urgenta , nici chiar prin modalitatea angajarii Guvernului cu privire la un proiect de lege , tocmai de aceea , în aceasta ipoteza , restrictia emierii de ordonante în domeniile legilor organice nu a mai fost prevazuta , este o exceptie de la regula , determinata de însasi situatia exceptionala ce justifica emiterea de ordonante de urgenta.

Aceste comentarii nu au condus însa la o practica legislativa unitara , la opinii dominante în doctrina juridica ci au produs ambiguitati care s-au manifestat în practica Curtii Constitutionale , mai ales în legatura cu semnificatia sintagmei " în cazuri exceptionale". De multe ori , o ordonanta de urgenta a fost urmata de modificari si completari prin alte ordonante de urgenta , astfel încât Parlamentul a ajuns sa fie sesizat cu legi de aprobare a unor ordonante de urgenta care fusesera abrogare prin alta oerdonanta de urgenta , s.a.m.d. Au fost situatii în care Guvernul a initiat un proiect de lege , sesizând una din Camere , dar dupa ce textul a fost adoptat de prima Camera într-o formula diferita de cea din proiect , Guveernul , "suparat pe Parlament , abandona proiectul în versiunea initiala a proiectului¹.

Legea de revizuire a Constitutiei a limitat sfera de reglementare a ordonantei de urgenta declansând o disputa teoretica si jurisdictionala privind problema de a sti daca ordonantele de urgenta , spre deosebire de ordonantele care presupun lege de abilitare , pot fi emise în domeniile rezervate legilor organice si de a sti ce se întâmpla cu efectele produse de o ordonantade urgenta dupa ce Parlamentul adopta Legea de respingere a ordonantei.

Astfel , s-au  modificat aliniatele (4) si (5) din textul Constitutiei si s-au adaugat aliniate noi , schimbarea esentiala fiind de conceptie. Daca în forma initiala ordonanta de urgenta se fundamenta pe situatii exceptionale care , potrivit articolului 93 , justificau instituirea starii de asediu sau de urgenta , în noa conceptie , situatia extraordinara consta într-o stare de urgenta în reglementarea unui aspect ce nu comporta în nici un fel amânarea. Situatia extraordinara ce trebuie imediat reglementata este o situatie imprevizibila , care se sbste de la regulile sau asteptarile obisnuite , de natura sa întretina, sa determine ori sa favorizez periclitaea interesukui public , implicând , din acest motiv si în lipsa altor mijloace constitutionale imediate , masuri urgente pentru inlaturarea sau prevenirea pericolului , aplicabile de îndata , macar partial.²

Aliniatul (5) din noua redactare reglementeaza proceduri parlamentare care impun dezbaterea accelerata a ordonantei de urgenta , în corelare cu procedura de legiferare prevazuta la articolul 75 din Constitutie : în ambele Camere se aplica de drept procedura de urgenta , iar în Camera de reflectie termenul , la îndeplinirea caruia ordonanta se prezuma absolut ca aprobata , este unic , de 30 de zile. Se evita , astfel , ca asemenea ordonante sa nu fie supuse controlului  parlamentar si aprobarii sau respingerii , dupa caz, timp de luni de zile sau chiar ani.

Intarea în vigoare a ordonantei de urgenta este conditionata de trei exigente cumulative ale efectivitatii ei si anume : depunerea , dezbaterea în procedura de urgenta si publicarea. Spre deosebire de reglementarea anterioara , ultimile doua exigente sunt deplin justificata pentru ca , daca a existat "urgenta" atunci , in "procedura de urgenta" trebuie verificata ordonanta , iar publicrea este conditia imanenta a eficacitatii si opozabilitatii ordonantei. Înscrierea imperativa într-un termen de urgenta a obligativitatii convocarii Camerelor Parlamentului este o masura de natura sa "inhibe" Guvernul ori sa-l stimuleze la chibzuinta. Daca în termen de cel mult 45 de zile de la depunere , Camera sesizata  nu se pronunta asupra ordonantei , "aceasta este considerata adoptata" si se trimite la cea de-a doua Camera , care decide , de asemenea , în procedura de urgenta.

Ordonanta de urgenta , cuprinzând norme de natura legii organice , se aproba cu majoritatea absoluta. Este o dispozitie impecabila logic si în deplina concordanta cu prevederile articolului 76 , aliniatul 1 din Constitutie. Reglementarea prin ordonanta a unor raporturi sociale rezervate expres legii organice nu poate avea drept consecinta repudierea implicita a majoritatii absolute înscrisa ca o conditie de constitutionalitate a unor asemenea reglementari si , pe cele de consecinta , anularea sau restrângerea vocatiei minoritatii parlamentare de a-si aduce aportul la reglementarea acelor reglementari ori de a se formaliza fata de ele.

Domnul profesor Alexandru Iorgovan considera , cu privire la articolul 155 , aliniatul (5) , ca momentul intrarii în vigoare a ordonantelor de urgenta cuprinde în aparenta doua termene : primul vizeaza depunerea ordonantei spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta , iar al doilea , publicarea în Monitorul Oficial. " Este numai o aparenta , pentru ca interpretarea logica a textului , raportata la o interpretare sistematica a Constitutiei , ne conduce la concluzia dupa care este de neconceput ca publicarea ordonantei de urgenta în Monitorul Oficial sa se faca inainte ca aceasta sa fie depusa spre dezbatere la Camera competenta." Astfel , domnul profesor sugereaza Guvernului sa instituie în practica elaborarii ordonantelor de urgenta , regula dupa care , în preambulul ordonantei , sa se faca precizarea ca ordonanta a fost depusa spre dezbatere la Camera Deputatilor sau la Senat cu indicarea datei. În acest sens , a fost modificata Legea numarul 24/2000¹ , cu modificarile ulterioare , prin introducerea articolului 10 , care , în aliniatul (2) , "conditioneaza" publicarea în Monitorul Oficial de "dovada scrisa" a depunerii ordonantei de urgenta la Camera competenta a fi sesizata.²

De asemenea , prin aliniatul (6) se urmareste reglementarea expresa a limitelor de admisibilitate a ordonantelor de urgenta , în domeniile respective asemenea ordonante neputînd fi emise , iar daca se adopta , totusi , atunci Guvernul savârseste un abuz , iar ordonanta este neconstitutionala , fiind un temei de sesizare a Curtii Constitutionale. Legea de revizuire a Constitutiei stabileste limitele ordonantelor de urgenta nu numai dupa categoriile de legi prevazute de articolul 73 , ci si dupa anumite materii , cum se procedeaza de altfel în articolul 86 din Constitutia Spaniei¹. Printre materiile în care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta sunt enuntate si drepturile electorale , alaturi de drepturile , libertatile si îndatoririle fundamentale prevazute de Constitutie. Astfel , se subliniaza ca sub nici o forma , printr-o ordonanta de urgenta nu poate fi afectat regimul de realizare a drepturilor electorale , altfel spus , nu se pot adopta legi electorale sau coduri electorale prin ordonanta de urgenta. Ordonantele de urgenta nu pot contine nici reglementari care sa diminueze sfera garantiilor legale ale oricarui drept si a oricarei îndatoriri prevazuta de Constittie. Aceasta precizare a articolului 115 alineatul (6) este expresia , în sfera regimului constitutional a ordonantei de urgenta , principiului consacrat de articolul 152 alineatul (2) cu privire la limitele revizuirii Constitutiei. Prin ordonante de urgenta nu pot fi luate nici masuri privind interzicerea în mod expres a nationalizarii si a oricarei alte forme de trecere silita a bunurilor prprietate privata în proprietate publica.

              Fostul alineat (5) al articolului 114 al Constitutiei din 1991 , devenit aliniatul (7) al articolului 115 scoate în evidenta faptul ca ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat , lasîndu-se sa se înteleaga ca este vorba atât de ordonante emise în baza legii de abilitare cât si ordonante de urgenta , care se emit fara o abilitare prealabila , se aproba sau nu , dupa caz , se resping prin lege , ceea ce înseamna ca proiectele de legi initiate de catre Guvern vor fi , dupa caz , proiecte de lege pentru aprobarea unei ordonante sau petru respingerea unei ordonante.

            Alinatul (8) al articolului 115 îsi propune sa rezolve problema efectelor produse de ordonante , legea de aprobare , sau dupa caz , de  respingere a ordonantei de urgenta urmând sa reglementeze , când se impune , si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioade cât s-a aplicat ordonanta.

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/Ordonantele-de-urgenta43674.php

ATRIBUȚIILE CURȚII CONSTITUȚIONALE

STRUCTURA CURŢII CONSTITUŢIONALE

Curtea Constituţională este alcătuită din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen, iar actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cvorumul pentru plen este de două treimi din numărul judecătorilor. Judecătorii au obligaţia de a-şi exprima votul afirmativ sau negativ, abţinerea nefiind permisă.

Plenul poate lua orice măsură necesară pentru buna desfăşurare a activităţii Curţii Constituţionale. În competenţa sa intră aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii, preşedintele convoacă şi prezidează şedinţele acesteia, îndeplinind şi celelalte atribuţii prevăzute în Legea de organizare şi funcţionare a Curţii, precum şi în Regulament.

Aparatul Curţii Constituţionale este alcătuit din corpul magistraţilor - asistenţi, care îşi desfăşoară activitatea sub conducerea preşedintelui Curţii, şi din personalul Secretariatului General, care asigură serviciile necesare funcţionării Curţii.

Structura personalului Curţii Constituţionale este reglementată prin Legea nr. 124/2000.

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

ATRIBUŢII PREVĂZUTE DE LEGEA ORGANICĂ A CURŢII

1. Controlul de constituţionalitate a legilor de revizuire a Constituţiei

Sediul materiei

Controlul de constituţionalitate a legilor de revizuire a Constituţiei este reglementat de dispoziţiile art.146 lit.l) din Constituţie coroborate cu art.23 din Legea nr.47/1992. Această atribuţie a Curţii Constituţionale a fost introdusă prin art.I pct.19 din Legea nr. 232/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004.

Autorii sesizării

Curtea Constituţională se pronunţă din oficiu asupra legilor de revizuire a Constituţiei.

Obiectul sesizării

Obiect al controlului de constituţionalitate prevăzut de art.23 din Legea nr.47/1992 îl pot constitui doar legile de revizuire a Constituţiei, adică legile constituţionale, înainte de supunerea lor spre aprobare prin referendum.

Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatului referendumului.

Procedura

Curtea este obligată ca, în termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constituţiei de către Parlament, să se pronunţe, în plen, asupra acesteia.

Preşedintele Curţii numeşte un judecător-raportor şi stabileşte termenul de judecată.

Tipul actului emis

În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin.(1) lit. A. a) din Legea nr.47/1992, o decizie, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii.

Comunicarea deciziei

Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Efecte

Parlamentul este obligat să respecte decizia Curţii Constituţionale. Atunci când Curtea constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire, Parlamentul trebuie să reexamineze legea de revizuire a Constituţiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Toate deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii, grupate pe ani, pot fi accesate aici

2. Controlul de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului

Sediul materiei

Controlul de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului este reglementat de dispoziţiile art.146 lit.l) din Constituţie coroborate cu art.27 din Legea nr.47/1992. Această atribuţie a Curţii Constituţionale a fost introdusă prin art.I pct.1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.

Autorii sesizării

Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului numai la sesizarea:

- unuia dintre preşedinţii celor două Camere;

- unui grup parlamentar;

- unui număr de cel puţin 50 de deputaţi;

- sau unui număr de cel puţin 25 de senatori.

Obiectul sesizării

Obiect al acestui tip de control de constituţionalitate îl pot constitui doar hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, aşa cum a stabilit Curtea prin Decizia nr.727/2012 şi Decizia nr.738/2012.

Procedura

În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de către secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea Constituţională o va comunica, în termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere, cu precizarea datei când va avea loc dezbaterea.

Până la data dezbaterii, preşedinţii Camerelor pot comunica punctul de vedere al birourilor permanente.

Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a punctelor de vedere primite.

Tipul actului emis

În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin.(1) lit. A. c) din Legea nr.47/1992, o decizie, cu votul majorităţii judecătorilor.

Comunicarea deciziei

Decizia se aduce la cunoştinţă Camerei a cărei hotărâre a fost dezbătută.

Efecte

Camerele Parlamentului sunt obligate să respecte decizia Curţii Constituţionale.

Toate deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii pot fi accesate în pagina de căutare.

Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică.

La nivelul Legii fundamentale, astfel cum a fost republicată în urma revizuirii din anul 2003, Curtea Constituţională este reglementată în cuprinsul celor 6 articole ale Titlului V (art.142-147), dispoziţiile acestora fiind dezvoltate prin Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

În realizarea funcţiei sale de "garant al supremaţiei Constituţiei", Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume:

a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii. 

https://www.ccr.ro/Structura-Curtii-Constitutionale

Ordonantele lui Dragnea

Dragnea - Ochiul din umbra !

Ansamblul de OUG-uri emis in prima luna de guvernare indica amploarea premeditarii. Romania urmeaza sa se transforme intr-o tara a jafului legalizat, in care primarii, sefii de consilii judetene si ministri nu mai risca mai nimic pentru deciziile adoptate. 
Dragnea si PSD amaneteaza viitorul tarii, chiar daca gestul lor ne condamna la subdezvoltare si saracie garantata.
http://anunturigratuitenet.blogspot.ro/2017/02/ou-nr-92017-privind-unele-masuri.html 


 În materie penală, se aplică pricipiul legii mai favorabile pentru inculpat. Asta înseamnă că indiferent ce face după aceea Parlamentul cu aceste ordonanţe (că le modifică sau că le respinge) şi indiferent dacă ele sunt declarate neconstituţionale, forma adoptată de către Guvern produce efecte juridice. 

Chiar şi un minut dacă ordonanţele sunt în vigoare, instanţele care judecă sunt obligate să se raporteze la acel minut şi să aplice legea penală mai favorabilă pentru inculpat. 

http://anunturigratuitenet.blogspot.ro/2017/01/ordonante-pe-durata-vacantei.html

 

Mona Nicole

Ceea ce spuneam în 4 februarie 2017, CCR a confirmat astăzi, 9 februarie 2017: "Dacă Guvernul o să abroge OUG 13/2017, CCR va declara excepția de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă şi NU va mai putea evidenția aberațiile neconstituționale din acea OUG.
DRAGNEA VREA CA POPORUL ROMÂN SĂ NU AFLE ADEVĂRUL DESPRE OUG 13/2017!!!"
Acea postare e la acest link: https://www.facebook.com/mona.np.7/posts/1653692561314064
În 1 februarie 2017, luând în considerarea jurisprudenţa CCR, eram convinsă că judecătorii CCR nu vor constata existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Autoritatea Judecătorească.
Continui să cred că, ieri, 8 februarie 2017, ar fi existat posibilitatea ca judecătorii CCR să analizeze, totuşi, dacă era o SITUAŢIE EXTRAORDINARĂ pentru ca Guvernul să fi avut competenţă de legiferare prin OUG, în situaţia în care preşedintele CSM şi Preşedintele Iohannis ar fi menţionat în sesizările lor ceea ce eu am arătat în petiţia online pe care le-am trimis-o: "Atunci când NU există o SITUAŢIE EXTRAORDINARĂ, funcţia legislativă în domeniul legilor organice APARŢINE, în exclusivitate, PARLAMENTULUI ROMÂNIEI."
În comunicatul de ieri, 08.02.2017, CCR a explicat motivul pentru care NU A ANALIZAT EXISTENŢA SAU INEXISTENŢA UNEI SITUAŢII EXTRAORDINARE, necesară pentru ca Guvernul să emită OUG: "verificarea respectării condițiilor prevăzute de art.115 alin.(4) din Constituție, precum și a constituționalității conținutului normativ al ordonanţei de urgență, poate fi realizată numai pe calea unui control de constituționalitate declanșat ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate (...)" (https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-234).
La acest link https://www.facebook.com/mona.np.7/posts/1650345918315395, AM SCRIS AŞA:
"Dacă preşedintele CSM va invoca un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Autoritatea Judecătorească, s-ar putea ca solicitarea să fie respinsă de către CCR.
Dacă vrea CSM să-i fie admisă şi judecată sesizarea (nu respinsă ca inadmisibilă, de exemplu), cu scopul emiterii unei decizii de către CCR în aşa fel încât să aibă efecte concrete, ar trebui ca CSM să facă 2 solicitări:
1. CSM să solicite CCR să constate un CJNC intre Guvern şi Autoritatea Judecătorească;
2. CSM să solicite CCR să constate un CJNC intre Guvern şi Parlament (aşa cum am solicitat în petiţiile trimise la CSM şi la Preşedintele Iohannis)."
PETIŢIA ONLINE E LA ACEST LINK:
https://www.petitieonline.com/conflict_constitutional_guver…


Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Tudor Raneti

Am deschis si publicat dosar penal la adresa:

asa-zisului ministru al justitiei Iordache Florin, pentru refuzul de a exercita actiunea disciplinara cf. art. 44 din Legea 317/2004 si art. 132 din CR,
asa-zisului prim ministru Grindeanu Sorin, pentru refuzul de a demite pe asa-zisul ministru al justitiei pentru refuzul de a exercita actiunea disciplinara,
asa-zisul ministru al MAI Dan Daniela, pentru refuzul de a exercita actiunea disciplinara impotriva asa-zisilor politisti si jandarmi inculpati pentru falsificarea actelor de procedura si probelor din cauzele falsificate 2845/P/2016, 3992/P/2016 si 4329/P/2016
Cauza. Pe 24.06.2016 la sala 1 a Tribunalului Vrancea in 14277/231/2015 asa-zisul judecator Popa Mariana a falsificat impotriva mea cel putin doua dosare penale: 3992/P/2016 si 4329/P/2016 mintind ca pledoaria apararii si utilizarea termenilor juridici constituie infractiunea de Incalcarea solemnitatii sedintei ceea ce demonstreaza ca asa-zisul judecator Popa Mariana este schizofrenic si sociopat cu aspect delirant si caracter mitomaniac.
Deoarece aceasta proba de schizofrenie nu e suficienta pentru un obsedat mitomaniac, asa-zisul judecator Popa Mariana a falsificat si cel putin doua amenzi judiciare pe motivul ca am mai formulat aceeasi cerere de recuzare pentru aceleasi motive in prealabil, insa nu m-a lasat sa-mi expun motivele de recuzare pe care sa le sesizeze a fi aceleasi sau altele, ceea ce iarasi demonstreaza ca asa-zisul judecator Popa Mariana e schizofrenic – persoana care a pierdut total contactul cu realitatea profesionala, juridica si sociala, si sociopat – persoana care incalca in mod pervaziv legea si drepturile persoanelor, cu aspect delirant – persoana ce nu poate fi convinsa pe cale logica sa adopte un comportament civilizat si sa-si impuna legea ca pe o comanda sociala interioara, cu caracter mitomaniac – persoana care minte obsesiv, simptoma mai multor tulburari psihologice,
ceea ce in mod convers demonstreaza faptul ca INM si CSM sunt veritabile maison de sante – case de nebuni care includ evident in magistratura schizofrenici fiindca-s manipulabili sa savarseasca infractiuni la comanda deoarece sunt labili psihic, precum faptele ilicite ale procurorilor si judecatorilor numiti demonstreaza in flagrant ca au fost admisi in magistratura prin relatii ilicite si fapte de coruptie deoarece habar nu au legea si prin urmare datoria de serviciu pe care dealtfel o incalca cu rea-credinta
In dovedire invoc manualul de diagnosticare international cu care trebuie sa corespunda toate diagnosticele psihiatrilor din care citez definitia schizofreniei. Conform DSM5 "Schizophrenia is characterized by delusions, hallucinations, disorganized speech and behavior, and other symptoms that cause social or occupational dysfunction.". In traducere: “Schizofrenia este caracterizata de iluzii, halucinatii, productie verbala si comportamentala dezorganizata, si alte simptome ce cauzeaza disfunctie sociala si ocupationala”, precum in fapt a demonstrat asa-zisul judecator Popa Mariana prin “productie verbala si comportamentala dezorganizata” adica prin falsificarea unor amenzi judiciare si sesizari penale de natura a-l incrimina penal adica reprezentand un pericol nu doar pentru siguranta publica ci si pentru propria sa persoana, acesta fiind vadit lipsit de discernamant medical si juridic chiar si in calitate de infractor, precum calitatea de infractor sau de sociopat adica individ cu tulburare antisociala de personalitate care incalca in mod pervaziv legea si drepturile persoanelor evident constituie flagrantul necorespunderii profesionale a acestuia sau “disfunctie sociala si ocupationala”

Ordonanța de urgență nr. 1/2017 

CAPITOLUL IMăsuri de înființare, organizare și reorganizare a ministerelor
Puneri în aplicare (1)
Art. 1. -

(1) Se înființează Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social prin preluarea structurilor și activităților Ministerului pentru Consultare Publică și Dialog Civic și prin preluarea structurilor și activităților aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Consultării Publice și Dialogului Social, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic se desființează.

Se înființează Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Art. 3. -

Ministerul Culturii își schimbă denumirea în Ministerul Culturii și Identității Naționale.
Art. 4. -

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională își schimbă denumirea în Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Art. 5. -

(1) Se înființează Ministerul Turismului prin preluarea structurilor și a activității Autorității Naționale pentru Turism și prin preluarea activităților și a structurilor de specialitate din domeniul turismului de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, autoturismele aferente reprezentanțelor de turism din străinătate nepreluate de Autoritatea Națională pentru Turism în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările și completările ulterioare, trec de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene la Ministerul Turismului, astfel cum sunt evidențiate în patrimoniul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

(3) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism se desființează.
Art. 6. -

Se înființează Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat prin preluarea activităților și a structurilor din domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, mediului de afaceri, comerțului, antreprenoriatului și investițiilor străine de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.
Art. 7. -

Se înființează Ministerul Economiei prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.
Art. 8. -

(1) Se înființează Ministerul Cercetării și Inovării, prin preluarea activității și structurilor specializate în domeniul cercetării și inovării de la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și prin preluarea activității și structurilor de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de organizare și funcționare a Ministerului Cercetării și Inovării, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare se desființează.
Art. 9. -

Instituțiile, unitățile și institutele de cercetare- dezvoltare prevăzute în anexele nr. 2, 3a, 3b și 4 la Hotărârea Guvernului nr. 45/2016 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare trec, după caz, în coordonarea, în subordonarea sau sub autoritatea Ministerului Cercetării și Inovării, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 10. -

Se înființează Ministerul Educației Naționale prin reorganizarea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Art. 11. -

(1) În cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care se reorganizează, funcționează ministrul delegat pentru afaceri europene, cu atribuții în organizarea și coordonarea la nivel național a domeniului afacerilor europene stabilite conform hotărârii de organizare și funcționare a Ministerului Afacerilor Externe.

(2) Ministrul delegat pentru afaceri europene își îndeplinește atribuțiile ce îi revin pe domeniile pe care a fost învestit, folosind structurile proprii ale Ministerului Afacerilor Externe, precum și prin instituțiile aflate în subordonarea, coordonarea ori sub autoritatea Ministerului Afacerilor Externe.

(3) Ministrul delegat pentru afaceri europene avizează proiectele de acte normative, respectiv contrasemnează actele normative adoptate potrivit legii, corespunzător domeniului pentru care a fost învestit, alături de ministrul afacerilor externe.

(4) Ministrul delegat coordonează și organizează procesul de pregătire a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene din anul 2019.

(5) Ministrul delegat pentru afaceri europene asigură coordonarea procesului de elaborare a mandatelor României în domeniul afacerilor europene, pe care le avizează în mod obligatoriu.

(6) Ministrul delegat pentru afaceri europene asigură coordonarea și implementarea atribuțiilor Guvernului României în aplicarea prevederilor Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene.

(7) Cu excepția cheltuielilor generale de funcționare, ministrul delegat pentru afaceri europene poate îndeplini atribuțiile ordonatorului principal de credite al ministerului în domeniul pentru care a fost învestit, în baza și în limitele stabilite prin ordin al ministrului afacerilor externe.

(8) În activitatea sa, ministrul delegat poate fi ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe.
Art. 12. -

(1) Se înființează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin preluarea activității și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Fondurilor Europene se desființează.

(3) În cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene funcționează ministrul delegat pentru fonduri europene, care coordonează activitatea fondurilor europene stabilită conform hotărârii de organizare și funcționare a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

(4) Personalul și activitatea structurilor suport, respectiv juridic, achiziții, resurse umane, economic, financiar, administrativ, logistică și altele asemenea, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene deservesc și activitatea ministrului delegat pentru fonduri europene.

(5) Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene este asigurată în instanță de către viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene, prin structura juridică din cadrul ministerului.

(6) Litigiile ce decurg din activitatea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, înregistrate începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale, sunt gestionate de structura juridică din cadrul ministerului.

(7) Cu excepția cheltuielilor generale de funcționare, ministrul delegat pentru fonduri europene poate îndeplini atribuțiile ordonatorului principal de credite al ministerului în domeniul pentru care a fost învestit, în baza și în limitele stabilite prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene.

(8) Ministrul delegat pentru fonduri europene poate emite ordine și instrucțiuni în domeniul în care a fost învestit.

(9) Ministrul delegat pentru fonduri europene avizează proiectele de acte normative, respectiv contrasemnează actele normative adoptate potrivit legii, corespunzător domeniului pentru care a fost învestit, alături de viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene.

(10) În activitatea sa, ministrul delegat pentru fonduri europene poate fi ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Art. 13. -

Se înființează Ministerul Apelor și Pădurilor prin preluarea activității și structurilor specializate din domeniul apelor și pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Art. 14. -

Se înființează Ministerul Mediului prin reorganizarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.
Art. 15. -

Se înființează Ministerul pentru Relația cu Parlamentul prin preluarea activității și structurilor de specialitate din cadrul Departamentului pentru Relația cu Parlamentul, structură cu personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, care se desființează.
Art. 16. -

(1) Se înființează Ministerul pentru Românii de Pretutindeni prin preluarea activităților și structurilor din domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Institutul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Românii de Pretutindeni trece din subordinea Ministerului Afacerilor Externe în subordinea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.
Art. 17. -

(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Cancelaria Prim-Ministrului, structură fără personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, se desființează.

(2) Atribuțiile, activitățile și personalul Cancelariei Prim-Ministrului se preiau de către Secretariatul General al Guvernului.

(3) Coordonarea activității instituțiilor publice și a organelor de specialitate ale administrației publice centrale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, se exercită de către prim-ministru, prin Secretariatul General al Guvernului.
Art. 18. -

Agenția Domeniilor Statului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, trece din subordinea Guvernului și din coordonarea tehnică a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Art. 19. -

(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar unic al statului român la Compania Națională "Loteria Română" - S.A. se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice.

(2) Reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor se numesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(3) Se autorizează Ministerul Finanțelor Publice să efectueze demersurile necesare pentru modificarea actului constitutiv al acesteia, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, precum și să aprobe efectuarea formalităților de publicitate prevăzute de lege.

(4) În litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale în care statul este chemat în judecată în calitate de acționar la Compania Națională "Loteria Română" - S.A., interesele statului vor fi reprezentate, în condițiile legii, de către Ministerul Finanțelor Publice, începând cu data prevăzută la alin. (1).

Art. 20. -

(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, instituțiile prevăzute la art. 1-18 propun Guvernului spre adoptare proiectele hotărârilor Guvernului pentru reglementarea măsurilor privind organizarea și funcționarea lor, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Ministerele nou-înființate sau care preiau, instituții, activități și structuri, după caz, de la alte ministere sau autorități, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, preiau personalul aferent acestora în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile ministerelor sau autorităților care derulau aceste activități.

(3) Ministerele prevăzute la alin. (2) preiau, pe bază de protocol de predare-preluare, execuția bugetară, precum și patrimoniul ministerelor sau structurilor reorganizate stabilit pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit prevederilor art. 28 alin. (11) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017.

(4) Încadrarea personalului preluat potrivit alin. (2) se realizează cu respectarea procedurii și regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, în termen de minimum 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârilor prevăzute la alin. (1).
Art. 21. -

(1) Până la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017 finanțarea cheltuielilor ministerelor reorganizate sau nou-înființate se asigură în condițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, din bugetele ordonatorilor principali de credite existenți înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, din structura cărora acestea s-au reorganizat.

(2) Cererile pentru deschiderea de credite bugetare aferente cheltuielilor efectuate în condițiile alin. (1) vor fi semnate numai cu prima semnătură de către oricare dintre ordonatorii principali de credite ai ministerelor nou-înființate sau reorganizate, conform specimenelor de semnături și amprentelor ștampilelor ordonatorilor principali de credite ai instituțiilor publice existente înainte sau după intrarea în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, transmise în acest scop Ministerului Finanțelor Publice.

(3) În limita creditelor bugetare deschise în condițiile alin. (2) se efectuează plăți de către șefii compartimentelor financiar- contabile ale ministerelor existente înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(4) După intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017 și până la aprobarea protocoalelor de predare-preluare prevăzute la alin. (3) al art. 20, finanțarea cheltuielilor de personal și a altor cheltuieli ale ministerelor nou-înființate se asigură din bugetele noilor ordonatori de credite, în condițiile alin. (2) și (3).

(5) Situațiile financiare anuale la 31 decembrie 2016 se întocmesc pentru ministerele existente înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și se semnează de către ordonatorii de credite ai instituțiilor reorganizate.

(6) Întocmirea și semnarea documentelor aferente operațiunilor specifice privind încheierea execuției bugetare a anului 2016 se efectuează de oricare dintre ordonatorii principali de credite ai ministerelor reorganizate sau nou-înființate și/sau de către persoanele prevăzute la alin. (3).

(7) Pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, Ministerul Finanțelor Publice poate emite instrucțiuni.

(8) Personalul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice și structurilor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență își păstrează drepturile salariale avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Art. 22. -

Atribuțiile viceprim-miniștrilor prevăzuți în Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului, altele decât cele specifice ministerelor pe care le conduc, se stabilesc prin decizie a prim-ministrului.
Art. 23. -

(1) Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în litigiile înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale din România, aferente Ministerului Fondurilor Europene, se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală juridică până la finalizarea definitivă a acestora, conform art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013, cu modificările ulterioare.

(2) De prevederile art. II alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 beneficiază și personalul de specialitate juridică din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Finanțelor Publice, pentru activitatea desfășurată în scopul ducerii la îndeplinire a atribuțiilor și obiectivelor Ministerului Finanțelor Publice, în nume propriu sau ca reprezentant al statului, pe plan intern sau internațional.
CAPITOLUL IIModificarea și completarea unor acte normative

Art. 24. -

În cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri și sintagme se înlocuiesc după cum urmează:

a) "Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice" cu "Ministerul Muncii și Justiției Sociale";

b) "Ministerul Culturii" cu "Ministerul Culturii și Identității Naționale";

c) "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri" și "Autoritatea Națională pentru Turism" cu "Ministerul Turismului" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul turismului;

d) "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri" cu "Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul comerțului, întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri;

e) "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri" cu "Ministerul Economiei" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul economiei;

f) "Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice" cu "Ministerul Educației Naționale" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul educației naționale;

g) "Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice" cu "Ministerul Cercetării și Inovării" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul cercetării științifice;

http://lege5.ro/Gratuit/ge2danbwge4a/ordonanta-de-urgenta-nr-1-2017-pentru-stabilirea-unor-masuri-in-domeniul-administratiei-publice-centrale-si-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-normative

DREPTUL DE PROPRIETATE

Condiţiile de drept material impuse de vechiul Cod civil pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune ?

Potrivit vechiului Cod Civil (art. 1846-1847), condiţiile pentru a putea opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune sunt ca posesia să fie utilă, adică posesia să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Posesia este continuă când posesorul o exercită în mod regulat, fără intermintenţe anormale.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă întrucât întreruperea posesiei echivalează cu însăşi încetarea acesteia.

Posesia este netulburată atunci când nu este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului.

Posesia este publică atunci când aceasta nu este exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască.

Posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.

http://legestart.ro/in-ce-conditii-putem-sa-dobandim-dreptul-de-proprietate-prin-uzucapiune/

APARAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN ACTIUNEA ÎN REVENDICARE

Prin actiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gaseste; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului.

Obiectul actiunii în revendicare îl constituie numai bunurile imobile si cele mobile
determinate individual si de care reclamantul a fost deposedat; obiectul revendicarii nu poate fi înlocuit cu alte bunuri de valoare egala ori prin compensatie baneasca.

Prin aceasta actiune se pot cere si despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate,capat de cerere subsidiar revendicarii, instanta având obligatia sa se pronunte asupra ambelor capete de cereri.

Temeiul juridic al revendicarii îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului
respectiv.

Caractere.

a. Actiunea în revendicare este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate si se pune in discutie coexistenta dreptului de proprietate, eclamantul având sarcina sa dovedeasca titlul sau de proprietate, dupa dictonul "actori incumbit probatio".

Prin actiunea în revendicare se apara dreptul de proprietate în timp ce prin actiunile posesorii se apara posesia.

b. Actiunea în revendicare este o actiune reala, ea întemeindu-se si aparând însusi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprima actiunii acelasi caracter real si se deosebeste de actiunile personale, ca de exemplu actiunea derivând din contractul de locatie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului si au ca temei dreptul de creanta nascut din contract.

c. Scopul actiunii în revendicare este restituirea lucrului si deci actiunea trebuie introdusa împotriva celui ce detine lucrul. Conditii de exercitare.

Actiunea în revendicare se poate exercita numai de catre titularul dreptului de proprietate, exclusiv asupra lucrului revendicat si în consecinta:
a. coproprietarul sau coindivizul nu poate introduce actiunea împotriva celorlalti
copartasi, întrucât nu au un drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin, dar ei vor putea introduce actiunea dupa partaj. ¥n acest sens a statuat instanta noastra suprema, respectiv fostul Tribunal Suprem prin deciziile civile nr.337/1975 si nr.2241/1972.

În situatia în care coproprietarul face dovada ca a stapânit bunul distinct, exercitând o posesie ce duce la dobândirea proprietatii prin uzucapiune, va putea introduce actiunea împotriva celorlalti coproprietari (T.S. deciziile civile 1903/1975 si 769/1979).

b. împotriva tertilor, nu se va putea intenta o actiune de catre coproprietari sau coindivizi, ci exercitarea actiunii se va putea face de toti copartasii coproprietari (T.S. decizia civ. 1030/1975; 907/1969; 662/1960). Motivatia unei astfel de actiuni se bazeaza pe împrejurarea ca actiunea în revendicare are scopul recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului si nu simpla recunoastere a acestui drept asupra unei cote-parti ideale nedeterminate material.

c. actiunea în revendicare asupra unui bun comun al sotilor se poate introduce si de catre unul din soti, în baza prezumtiei mandatului reciproc; daca actiunea priveste un bun imobil, atunci nu poate fi introdusa de un singur sot, în acest caz nemaiexistând prezenta de mandat reciproc.

Reglementare

Codul civil cuprinde dispozitii de revendicare a mobilelor în capitolul prescriptiei, însa despre imobile nu exista astfel de prevederi.

A. Actiunea de revendicare a imobilelor - privesc trei aspecte:

proba dreptului de proprietate se face si In alte situatii, cum ar fi: obtinerea de daune aduse imobilelor proprietatea reclamantului, precum si la alte drepturi reale.

Sarcina probei revine reclamantului, potrivit art.1169 Cod civil, dupa care pârâtul se va apara prin dovada contrara, potrivit regulii în exeptione reus fit actor sau onus probandi incumbit eius qui dicit.

Exista unele dificultati în ce priveste dobândirea dreptului proprietate întrucât în trecut nu s-au redactat înscrisuri referitoare latransmiterea proprietatii; unele înscrisuri nu sunt însotite de planuri topografice pentru delimitarea bunului dobândit;

În transmiterea succesiva a proprietatii de diferite persoane, fara titlu - asa numite probatio diabolica este greu si chiar imposibil de facut de a se dovedi ca toti au fost proprietari; principiul relativitatii actelor juridice este acela ca produc efecte numai între partile ce le-au încheiat, succesorii lor universali sau cu titlu universal (art.973 Cod civil) si deci nu sunt opozabile tertilor; asa fiind pârâtul va putea sa nu recunoasca opozabilitatea înscrisului constatator al actului translativ de proprietate.

Dovada certa se poate face în cazul dobîndirii prin uzucapiune, reclamantul dovedind ca el împreuna cu autorii sai au posedat lucrul ce îl revendica, dobândind dreptul de proprietate prin prescriptia achizitiva - deci posesia - de 30 ani ori de 10-20 ani.

Dovada în situatia dobîndirii prin ocupatiune, reclamantul trebuie sa faca dovada ca el a intrat în posesia lui, care nu apartinea nimanui, dar titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti.

Daca titlurile provin de la acelasi autor are câstig de cauza cel care l-a înscris mai întâi (art.712 Cod procedura civila), acest act devenind opozabil celor ce au dobândit ulterior: qui prior tempore, potiur iure.

În cazul în care nici unul nu a facut transcrierea, are întâietate cel cu titlul mai vechi, respectiv cu data mai veche, în cazul testamentului câstiga cel cu data mai recenta, care revoca pe cel anterior.

În ipoteza ca titlurile provin de la autori diferiti câstiga:

1. pârâtul, întrucât el se afla în posesia lucrului: in pari causa, metior est causa possidendis:

2. câstiga cel cu data mai veche; 3. daca cele doua titluri provin de la autori diferiti, are câstig de cauza cel care a dobândit de la autorul al carui drept este preferabil, conform principiului: "nemo plus iuris ad alium transferre protest, quam ipse habet"; dar poate câstiga si cel cu titlul mai vechi, dar posesia sa fie mai bine caracterizata.

b. numai o parte detine titlul, caz în care:
pârâtul are titlu, actiunea reclamantului se respinge, iar daca are reclamantul titlu, acesta câstiga cu doua conditii: titlul sa emane de la un tert, nu de la el însusi: data titlului sa fie anterioara datei pârâtului.

c. nici una din parti nu are titlu si nici nu poate dovedi uzucapiunea sau ocupatiunea, situatie în care s-ar respinge actiunea, însa în practica se compara cele doua posesii si are câstig de cauza posesia cea mai bine caracterizata; cel de buna-credinta fata de cel de reacredinta; posesie viciata si neviciata; posesia care are la origine un titlu fata de cea fara titlu la origine.

Ce se întelege prin titlu ? atât cel translativ de proprietate (vânzare, donatie, etc.) cât si cel declarativ care recunoaste numai un drept anterior, act de partaj, tranzactie, hotarâre judecatoreasca.

Actiunea în revendicare este imprescriptibila sub aspect extinctiv în ceea ce priveste bunurile imobile:

a. dreptul de proprietate are caracter perpetuum ce nu se stinge prin neuz;

b. proprietatea reprezinta starea juridica normala si cuprinde cele mai întinse atribute asupra lucrului.

Actiunile privind celelalte drepturi reale, ex: uzufructul se prescrie prin 30 ani (art.1890 Cod civil)

Exceptie face imobilul adjudecat la licitatie publica, cel ce se pretinde proprietar nu-l mai poate revendica daca au trecut 5 ani de la ordonanta de adjudecare (art.561 Cod pr.civila).

Proprietatea se poate dobândi prin uzucapiune de 30 ani ori de 10-20 ani.

Efectele revendicarii sunt cu privire la:

a. restituirea lucrului de orice sarcini cu care ar fi fost grevat de posesor, restituire ce se face cu toate accesoriile sale; daca restituirea nu mai este posibila în natura (lucrul a pierit, a fost dobândit de un tert de buna credinta, expropriat) restituirea se face prin despagubire în echivalent, ori se va restitui indemnizatia de expropiere;

b. restituirea fructelor, daca posesorul a fost de rea credinta, restituie fructele numai dupa data introducerii actiunii; c. situatia cheltuielilor facute cu lucrul pe care îl restituie: cheltuielile pentru conservare pe care posesorul de buna credinta are dreptul sa le ceara întrucât si proprietarul le-ar fi facut pentru conservarea lucrului; 

cheltuieli utile, ameliorari care nu sunt necesare dar sporesc valoarea lucrului, ce se pretind de posesorul de buna credinta;
cheltuielile voluptuarii (de simpla placere personala, ce numaresc valoarea lucrului); 

la aceste cheltuieli posesorul nu are dreptul la restituire, dar poate sa ridice lucrarile facute daca este posibil, fara însa a deteriora lucrul;

d. situatia lucrarilor noi si a plantatiilor facute de posesor: dreptul de retentie pentru restituirea cheltuielilor necesare si utile la care are dreptul  posesorul; unii autori admit numai pentru posesorul de buna credinta, alt ii nu admit de
loc.

Ac•iunea în revendicare a mobilelor

Art.1909 Cod civil prevede ca lucrarile miscatoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fara a fi trebuinta de vreo curgere de timp, redactare necorespunzatoare, deoarece prescriptia presupune curgere de timp, însa textul spune ca nu este nevoie de scurgere de timp.

Conditii

1. se aplica bunurilor mobile corporale, întrucât ele pot fi posedate; alin.1 art.1909 prevede ca si bunurile necorporale pot face obiectul posesiei si anume titlurile de purtator a caror valoare este încorporata în titlu, ex:actiunile societatilor, certificate de proprietate, obligatiile emise de stat si societati; nu se aplica unei universalitati (succesiunea mobiliara si fondului de comert ca universalitate ori valoarea incorporala).

Textul art.1909 Cod civil nu se aplica:
a. fac parte din domeniul public;
b. sunt accesorii ale unui imobil: mobilier din apartament, ce nu devin mobile prin destinatie, ci îsi pastreaza caracterul lor de bunuri mobile; deci nu ar fi posibil sa se retina mobilierul pretinzând ca se aplica art.1909 alin.1 Cod civil.

Persoanele c•rora se aplic• art.1909, alin.1 Cod civil.
Textul poate fi invocat de tertul dobânditor de buna credinta ce-l dobândeste de la un detinator precar caruia proprietarul i l-a încredintat de buna voie. Tertul a dobîndit bunul de la un detinator precar, iar adevaratul proprietar s-a desesizat de buna voie de lucru încredintându-l unui detentor precar (depozitar, chirias, împrumutat).

Detentorul precar nu poate sa invoce împotriva proprietarului aplicarea în favoarea sa a regulii art.1909 alin.1 Cod civil si el are obligatia de a restitui lucrul; daca lucrul a fost înstrainat, actiunea proprietarului este una în despagubire.

Poate fi actionat detentorul precar prin actiunea în revendicare, dovedind proprietatea si precaritatea detentorului.

Proprietarul este interesat sa introduca actiunea în revendicare si nu actiunea în contract, pentru ca:

bunul scapa de sub concursul celorlalti creditori ai debitorului, detentor precar;
actiunea în revendicare este imprescriptibila - pe când cea din contract, nu;
detentorul precar poate savârsi actiunea de abuz de încredere daca înstraineaza lucrul proprietarului;
tertul dobânditor de buna credinta de la detentorul precar nu suporta consecintele faptei acestuia.

Conditiile posesiei pentru a se invoca art.1909 alin.1 Cod civil
a. sa fie reala si sa existe cumulativ cele doua elemente ale posesiei: corpus si animus;
b. posesia sa fie utila, neviciata, continua, pasnica, publica, neprecara;
c. posesia sa fie de buna-credinta si sa existe în momentul intrarii efective în posesie si ea se prezuma (bona fides presumitur).

Nu se cere si just titlu, dar acesta nu este inutil si sa existe ca element constitutiv al bunei credinte.

Este titlu putativ acela care nu are baza reala existând numai în credinta posesorului ori în imaginatia acestuia, ex. cineva crede ca este mostenitorul defunctului si ia în stapânire un bun mobil din casa.

Rezulta deci ca tertul dobânditor nu trebuie sa dovedeasca nici buna credinta nici existenta justului titlu, numai daca justul titlu ar fi un element separat de buna-credinta.

De asemenea art.1909 alin.1 Cod civil nu se aplica bunurilor pierdute sau furate, înlaturat prin art.1909 alin2 Cod civil; iar cel pagubit îl poate revendica în termen de 3 ani din ziua pierderii ori furtului de la cel la care îl gaseste, acesta din urma având actiune în regres împotriva celui de la care îl are.

Domeniul de aplicare al art.1909 alin.2 Cod civil:

a. sa fie tert de buna credinta care a dobândit bunul de la hot ori gasitor;

b. textul nu se aplica daca bunul este la hot ori gasitor;

c. bunul sa iasa din patrimoniul proprietarului fara voia lui (furt, tâlharie, piraterie, pierdere din neglijenta ori forta majora). Nu este vorba de înselaciune, gestiune frauduloasa ori abuz de încredere;

d. reclamantul sa dovedeasca ca bunul a fost la el în posesie, este identic cu cel furat ori gasit, ca a iesit din patrimoniul sau fara voia lui.

Natura termenului de 3 ani, nu este de prescriptie achizitiva ori extinctiva, el fiind un termen de decadere. Spre a fi termen de prescriptie achizitiva ar trebui ca tertul dobânditor sa fi exercitat posesia timp de 3 ani, ce se calculeaza din momentul furtului ori posesiei si nu al intrarii în posesie.

Nu este nici termen de prescriptie extinctiva pentru ca dobândirea de la tert s-ar putea sa aiba loc dupa 3 ani de la pierdere ori sustragere.

Reguli speciale pentru bunurile pierdute ori furate.

Revendicarea de catre proprietar al bunului sau de la persoana nelegitima, nu este conditionata de plata contravalorii, acesta având o actiune personala de despagubire de la cel de la care a procurat bunul.

Daca tertul dobânditor de buna credinta are acest lucru de la un loc public (bâlci, târguri, negustori) atunci proprietarul care revendica este obligat sa plateasca tertului pretul pe care acesta l-a platit. Proprietarul va avea o actiune împotriva hotului ori gasitorului.

Art.1909 Cod civil nu se aplica în cazul actiunii în revendicare a adevaratului proprietar împotriva posesorului de rea credinta, adica a celui care a cunoscut ca nu a dobândit lucrul de la adevaratul proprietar. Posesor de rea credinta este si hotul si gasitorul. Deci, actiunea în revendicare a bunurilor mobile este posibila si în termenul general de prescriptie pentru actiunile reale (art.1890 Cod civil de 30 ani), deoarece dreptul de proprietate, atât pentru imobile cât si pentru mobile nu se stinge prin neuz. Regula prevazuta de art.1909 alin.1 Cod civil se justifica
a. Proprietarul nu are actiune în revendicare împotriva persoanei de buna credinta, pe considerent de echitate. Tertul dobânditor a fost de buna-credinta, iar adevaratul proprietar a dat dovada de rea alegere a persoanei careia i-a încredintat lucrul si trebuie sa suporte riscul acestei alegeri.

Interesul circuitului civil justifica solutia, întrucât bunurile mobile circula de regula fara întocmirea de înscrisuri, ci se predau lucrurile, posesia valorând titlul de proprietate. ¥n marea majoritate, posesorul este si proprietarul lucrului.

b. În ce priveste explicatia teoretica a art.1909 alin.1 Cod civil exista teoriile:
textul se întemeiaza pe o prescriptie instantanee si creaza un mod de dobândire a proprietatii prin efectul legii; se mai instituie de text si o prezumtie absoluta (juris et de jure), care paralizeaza actiunea în revendicare.

În ce priveste uzufructul, daca uzufructuarul se deposedeaza de bunavoie de un bun mobil corporal asupra caruia el are un uzufruct, nu mai poate urmari prin actiune confesorie restituirea, aplicându-se art.1909 alin.1 Cod civil.

Revendicarea bunurilor proprietate public•

A. Bunurile din domeniul public (mobile si imobile) se prezuma dreptul de proprietate:

1. sunt imprescriptibile extinctiv, conform art.135 pct.4 si 5 din Constitutie si asa este dreptul comun pentru mobile si imobile.

Apoi art.1844 Cod civil, art.5 alin.ultim din Legea nr.18/1991 a fondului funciar; art.53 din Legea nr.15/1990 care prevede ca organul competent sa emita actul de decizie.

2. bunurile domeniului public sunt imprescriptibile si sub aspect achizitiv: art.1844 Cod civil; art.5 alin.ultim din Legea 18/1991; art.135 pct.4 si 5 din Constitutie.

B. Bunurile din domeniul privat sunt ocrotite prin art.41 pct.2 din Constitutie, în mod legal, indiferent de titularul ei si sunt supuse dreptului comun, daca legea nu prevede altfel.

Revendicarea bunurilor proprietate cooperatista, ce se considera proprietate privata, dar imprescriptibile extinctiv, potrivit decretelor-legi 66/1990 privind cooperatia mestsugareasca si 67/1990 privind cooperatia de consum si credit -si indiferent daca sunt imobile si mobile, mijloace fixe, imobile si mobile mijloace circulante, produsele necesare executarii contractelor încheiate si sunt de asemenea imprescriptibile sub aspect achizitiv ca la imprescriptibilitatea extinctiva; prescriptia achizitiva nu poate fi invocata nici de posesorul de buna-credinta.

Totusi bunurile proprietate cooperatista sunt supuse dreptului comun privind proprietatea privata în ce priveste prescriptia extinctiva si achizitiva cu distinctiile si precizarile facute (art.41 pct.2, art.135 pct.2 si art.150 din Constitutie). Reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate.