sâmbătă, 18 decembrie 2021

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

” Conflictul de interese în codul penal sună cam așa: o faptă a unui funcționar public care prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a obținut un folos patrimonial, direct sau indirect, pentru sine sau pentru rudele sale sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă sau comerciale în ultimii cinci ani. Acest fapt se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani și prevede revocarea dreptului de a mai ocupa o funcție publică. ”



Legea nr. 96/2006 a fost ulterior modificata si completata

CAPITOLUL I
Principii generale
 
Mandatul reprezentativARTICOLUL 1
(1) Deputaţii şi senatorii sunt reprezentanţi aleşi ai poporului român, prin care acesta îşi exercită suveranitatea, în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de legile ţării.

(2) În exercitarea mandatului deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(3) Orice mandat imperativ este nul.



CAPITOLUL II
Validarea şi regimul mandatului
 
Procedura validăriiARTICOLUL 2
(1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului.

(2) Validarea mandatului de deputat sau de senator se face în conformitate cu prevederile regulamentului fiecărei Camere.

 
JurământulARTICOLUL 3

(1) După constituirea legală a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, fiecare deputat şi fiecare senator depune în faţa plenului Camerei din care face parte, întrunită în şedinţă solemnă, jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor:

„Jur credinţă patriei mele România;
Jur să respect Constituţia şi legile ţării;
Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României;
Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor;
Aşa să mă ajute Dumnezeu.”

(2) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, care se înlocuieşte cu formula:

„Jur pe onoare şi conştiinţă”
şi aceasta prefaţează jurământul.

(3) Jurământul scris se rosteşte solemn, se semnează de fiecare deputat sau senator şi se încredinţează spre păstrare preşedintelui Camerei.

(4) Refuzul de a depune jurământul de credinţă atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act.

(5) Deputaţii şi senatorii aleşi ca urmare a organizării unor alegeri parţiale pentru ocuparea locurilor vacantate pe parcursul unei legislaturi vor depune jurământul de credinţă după validarea mandatelor, potrivit aceleiaşi proceduri şi cu aceleaşi consecinţe juridice.

 
Declaraţia de avere şi declaraţia de intereseARTICOLUL 4
(1) După întrunirea legală a Camerelor şi validarea mandatului, fiecare deputat şi fiecare senator este obligat să depună declaraţia de avere şi declaraţia de interese, potrivit legii.

(2) Deputaţii şi senatorii aleşi ca urmare a organizării unor alegeri parţiale au obligaţia să depună declaraţia de avere şi declaraţia de interese la începutul mandatului şi după validare, potrivit legii.

(3) Deputaţii şi senatorii au obligaţia de a depune declaraţia de avere şi declaraţia de interese şi la încetarea mandatului, inclusiv dacă aceasta are loc înainte de termen.

(4) Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se completează personal, se datează, se semnează olograf şi se depun la persoana desemnată în acest scop de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, care eliberează dovada de primire.

(5) Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se publică pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor şi, respectiv, a Senatului, potrivit legii.

(6) Deputaţii şi senatorii au obligaţia de a actualiza anual declaraţia de avere şi declaraţia de interese, în condiţiile legii.

 
Legitimaţia şi însemnul distinctivARTICOLUL 5
(1) După constituirea legală a fiecărei Camere, deputaţilor şi senatorilor li se eliberează legitimaţia de membru al Camerei, semnată de preşedintele acesteia.

(2) Deputaţii şi senatorii primesc un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.

(3) Modelul însemnului se stabileşte de Biroul permanent al fiecărei Camere, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se asigură din bugetul fiecărei Camere.

 
Durata mandatuluiARTICOLUL 6
Durata mandatului de deputat sau de senator este egală cu durata mandatului Camerei din care face parte, în afară de cazurile în care mandatul încetează din alte cauze prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege, înainte de termen.
 
Încetarea mandatuluiARTICOLUL 7
(1) Calitatea de deputat sau de senator încetează:
  1. la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese;
  2. în caz de demisie, de la data menţionată în cuprinsul acesteia, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;
  3. în caz de pierdere a drepturilor electorale, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune pierderea acestor drepturi;
  4. în caz de deces, de la data consemnată în certificatul de deces;
  5. în caz de incompatibilitate.

(2) Încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii are loc:

  1. la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;
  2. la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate;
  3. la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea;
  4. la expirarea termenului prevăzut în Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte.

(3) În cazul în care deputatul sau senatorul şi-a depus demisia, preşedintele, în prima şedinţă publică a plenului respectivei Camere, îl întreabă pe deputat sau pe senator dacă stăruie în demisie şi, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se prezintă în şedinţa de plen pentru a răspunde, preşedintele ia act de demisie şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), precum şi în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d), preşedintele Camerei ia act de situaţia de încetare a mandatului de deputat sau de senator şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

(5) Hotărârile de vacantare a locului de deputat sau de senator, prevăzute la alin. (3) şi (4), se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeşte de drept în cazul în care mandatul Camerei din care face parte se prelungeşte de drept în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, republicată.

 
Regimul juridicARTICOLUL 8
(1) Mandatul de deputat sau de senator se supune regimului juridic prevăzut de Constituţie şi de prezenta lege, completat cu dispoziţiile regulamentelor Camerelor Parlamentului.

(2) Mandatul de deputat sau de senator nu poate fi întrerupt, suspendat sau revocat.

 
Organizarea activităţii parlamentareARTICOLUL 9
1) Activitatea deputaţilor şi senatorilor, precum şi organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. În vederea asigurării exercitării mandatului deputaţilor şi senatorilor, resursele financiare aferente desfăşurării activităţii fiecărei Camere sunt prevăzute în bugetul propriu, pe care îl adoptă fiecare Cameră.

(2) Deputaţii şi senatorii constituie comisii permanente şi pot institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale, în condiţiile prevăzute de regulamente. Camerele îşi pot constitui comisii comune, grupuri de prietenie cu alte parlamente şi delegaţii ale Parlamentului României la adunările parlamentare cu caracter european sau internaţional. Condiţiile de constituire, obiectivele activităţii şi procedurile de lucru ale comisiilor se stabilesc în regulamentul fiecărei Camere şi în Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sau ad-hoc pentru comisiile speciale ori de anchetă.

(3) Comisiile de anchetă parlamentară pot cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul celorlalte organe ale administraţiei publice şi care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei. Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa comisiei de anchetă parlamentară.

(4) În cazul refuzului nemotivat de a răspunde solicitărilor comisiei de anchetă, aceasta poate propune sesizarea conducătorului autorităţii sau instituţiei unde desfăşoară activitatea persoana citată, în vederea aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a instituţiei respective, sau poate propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 267 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Comisiile de anchetă parlamentară pot invita orice altă persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei şi care acceptă să fie audiată. Persoana invitată poate răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informaţiile solicitate, sau poate transmite prin poştă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei de anchetă.

(6) Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei, poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală.

 
CAPITOLUL III
Principii şi reguli de conduită parlamentară
 
Principiul interesului naţionalARTICOLUL 10
Deputaţii şi senatorii au îndatorirea de a acţiona în interesul întregii naţiuni şi al locuitorilor din circumscripţiile electorale pe care le reprezintă, respectiv al cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, pe care îi reprezintă.
 
Principiul legalităţii şi al bunei-credinţeARTICOLUL 11
(1) Deputaţii şi senatorii, în calitatea lor de reprezentanţi aleşi ai poporului român, îşi îndeplinesc îndatoririle şi îşi exercită drepturile în conformitate cu Constituţia, legile ţării şi regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului, pe toată durata mandatului pe care îl deţin.

(2) Deputaţilor şi senatorilor le este interzis să îşi asume faţă de persoanele fizice sau juridice obligaţii financiare ori de alt tip, menite să influenţeze exercitarea mandatului cu bună-credinţă, potrivit propriei conştiinţe.

 
Principiul transparenţeiARTICOLUL 12
(1) Deputaţii şi senatorii trebuie să dea dovadă de transparenţă în activitatea parlamentară.

(2) Deputaţii şi senatorii au obligaţia menţinerii unui dialog permanent cu cetăţenii pe problemele care îi interesează şi care rezultă din asumarea şi exercitarea mandatului de parlamentar.

 
Principiul fidelităţiiARTICOLUL 13
Deputaţii şi senatorii sunt datori să manifeste pe durata exercitării mandatului fidelitate faţă de România şi popor şi respect faţă de oameni.
 
Respectarea regulamentelorARTICOLUL 14
(1) Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să respecte prevederile regulamentelor, să se supună normelor de conduită civilizată, de curtoazie şi de disciplină parlamentară şi să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori cuvinte injurioase, ofensatoare, discriminatorii sau calomnioase.

(2) Comisiile Camerei Deputaţilor şi Senatului care au în competenţă analiza problemelor de disciplină parlamentară elaborează, în şedinţă comună, proiectul Codului de conduită al deputaţilor şi al senatorilor şi îl înaintează birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea înscrierii pe ordinea de zi a plenului celor două Camere.

(3) Codul de conduită al deputaţilor şi al senatorilor se adoptă prin hotărâre, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu votul majorităţii membrilor.

 
CAPITOLUL IV
Incompatibilităţi, interdicţii şi conflictul de interese
 
Principii cu caracter generalARTICOLUL 15
(1) Nicio persoană nu poate fi în acelaşi timp deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu calitatea de membru în Parlamentul European.

(3) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

 
IncompatibilităţiARTICOLUL 16
(1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcţiile publice de autoritate prevăzute la art. 81 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu situaţiile de incompatibilitate generate de dispoziţiile art. 821 din aceeaşi lege.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

  1. funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare/reasigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
  2. funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la lit. a);
  3. funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la lit. a);
  4. funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
  5. calitatea de comerciant persoană fizică;
  6. calitatea de membru al unui grup de interes economic;
  7. o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte;
  8. funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, secretar şi trezorier al federaţiilor şi confederaţiilor sindicale.

(3) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcţiile şi activităţile persoanelor care, conform statutului lor, nu pot face parte din partide politice.

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică reprezentanţilor organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pentru care este prevăzută interdicţia de a face parte din partide politice în statutul propriu.

(5) Alte incompatibilităţi cu calitatea de deputat sau de senator se pot stabili numai prin lege organică.

 
Procedura declarării incompatibilităţiiARTICOLUL 17
(1) Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exerciţiul mandatului, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. Demisia deputatului sau a senatorului se aduce la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei din care acesta face parte.

(2) Deputatul sau senatorul care nu şi-a exprimat opţiunea potrivit prevederilor alin. (1) rămâne în stare de incompatibilitate. Biroul permanent al Camerei din care face parte sesizează comisia care are în competenţă analizarea situaţiilor de incompatibilitate în vederea întocmirii unui raport, în termen de 15 zile de la sesizare. Comisia competentă solicită punctul de vedere al Agenţiei Naţionale de Integritate, care va răspunde solicitării în cel mult 5 zile. Raportul comisiei se înaintează Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului, care îl va informa pe deputatul sau senatorul în cauză şi va supune în prima şedinţă a plenului Camerei din care face parte un proiect de hotărâre de constatare a stării de incompatibilitate şi de încetare a mandatului.

(3) Deputatul sau senatorul aflat într-o stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului aduce la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei din care face parte această situaţie, în scris, în termen de cel mult 15 zile de la data intervenirii acesteia. La împlinirea termenului de 30 de zile de la notificare, prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Deputatul sau senatorul se poate adresa Biroului permanent al Camerei din care face parte, în vederea clarificării unei eventuale stări personale de incompatibilitate. Biroul permanent înaintează solicitarea comisiei care are în competenţă analizarea situaţiilor de incompatibilitate, în vederea întocmirii unui raport, în termen de 15 zile de la sesizare. În cazul în care din raportul comisiei reiese existenţa unei stări de incompatibilitate, deputatul sau senatorul are obligaţia ca în termen de 30 de zile să opteze între calitatea de deputat ori de senator şi funcţia sau funcţiile incompatibile. Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(5) Prevederile referitoare la declararea stării de incompatibilitate prevăzute la alin. (1)-(4) se completează în mod corespunzător cu cele ale regulamentului fiecărei Camere, precum şi cu cele ale Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) În situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate a finalizat un raport de evaluare privind existenţa unei incompatibilităţi a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei în cauză, precum şi Camerei din care aceasta face parte, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Biroul permanent al Camerei din care face parte persoana în cauză o înştiinţează de urgenţă pe aceasta, punându-i la dispoziţie o copie a raportului.

 
Interdicţia publicitarăARTICOLUL 18
Este interzisă folosirea numelui însoţit de calitatea de deputat sau de senator în orice acţiune publicitară privitoare la orice societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, financiară ori industrială sau altele asemenea cu scop lucrativ.
 
Conflictul de intereseARTICOLUL 19
(1) Fapta deputatului sau senatorului de a încălca legislaţia în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu diminuarea indemnizaţiei cu 10% pe o perioadă de maximum 3 luni. Sancţiunea se aplică de către Biroul permanent al Camerei din care face parte deputatul sau senatorul.

(2) Deputatul sau senatorul se află în conflict de interese la expirarea termenului prevăzut în Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de către preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte.

(3) În situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate a finalizat un raport de evaluare privind existenţa unui conflict de interese a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei în cauză, precum şi Camerei din care acesta face parte, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Biroul permanent al Camerei din care face parte persoana în cauză o înştiinţează de urgenţă pe aceasta, punându-i la dispoziţie o copie a raportului.

 
CAPITOLUL V
Imunitatea parlamentară
 
Scopul imunităţiiARTICOLUL 20
(1) Imunitatea parlamentară este ansamblul de dispoziţii legale care asigură deputaţilor şi senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiţia şi în scopul de a le garanta independenţa.

(2) Imunitatea parlamentară este direct şi indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator.

 
ImunitateaARTICOLUL 21
(1) Imunitatea parlamentară nu este susceptibilă de suspendare sau de întrerupere şi nu se poate renunţa la aceasta. Imunitatea parlamentară este imperativă şi de ordine publică.

(2) Imunitatea parlamentară poate fi ridicată numai de către Camera din care deputatul sau senatorul face parte, în conformitate cu prevederile art. 72 din Constituţie, republicată, şi potrivit procedurii prevăzute de regulamentul fiecărei Camere.

(3) Imunitatea parlamentară începe odată cu validarea mandatului de deputat sau de senator şi încetează la data încheierii mandatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege.

 
Imunitatea pentru opinii politiceARTICOLUL 22
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

 
Regimul în procesul penalARTICOLUL 23
(1) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi ori arestaţi preventiv sau la domiciliu fără încuviinţarea Camerei din care fac parte şi fără a se proceda la ascultarea lor.

(2) Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Deputaţii şi senatorii pot fi chemaţi în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată în calitate de martor. În cazul în care li se solicită să depună mărturie asupra unor fapte sau informaţii de care au luat cunoştinţă în exercitarea mandatului şi care au caracter clasificat, mărturia se va depune în condiţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu informarea Biroului permanent al Camerei din care fac parte.

 
Procedura în caz de reţinere, arestare sau percheziţieARTICOLUL 24
(1) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează preşedintelui Camerei din care face parte de către ministrul justiţiei.

(2) Preşedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce de îndată cererea la cunoştinţa Biroului permanent, după care o trimite Comisiei juridice respective, care va întocmi un raport în termen de 3 zile. Hotărârea Comisiei juridice se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor săi.

(3) Cererea ministrului justiţiei, însoţită de raportul Comisiei juridice, se supune spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

(4) Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenţi, în condiţiile respectării prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată. Hotărârea Camerei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se comunică de îndată ministrului justiţiei.

(5) În condiţiile în care Parlamentul se găseşte în vacanţă, preşedintele Camerei ia măsurile necesare respectării termenelor prevăzute în prezentul articol.

 
Protecţia autorităţiiARTICOLUL 25
(1) Pe durata exercitării mandatului de parlamentar, deputaţii şi senatorii sunt purtători ai autorităţii publice de stat, dispoziţiile art. 257 din Codul penal aplicându-se în mod corespunzător.

(2) Protecţia juridică penală prevăzută la alin. (1) se aplică şi după încetarea mandatului dacă faptele sunt comise în legătură cu exercitarea acestuia.

 
Regimul mobilizării sau concentrăriiARTICOLUL 26
Pe durata exercitării mandatului de parlamentar deputaţii şi senatorii nu pot fi concentraţi sau mobilizaţi.
 
CAPITOLUL VI
Obligaţiile deputaţilor şi senatorilor
 
Izvorul obligaţiilorARTICOLUL 27
Îndatoririle fundamentale şi obligaţiile principale ale deputaţilor şi senatorilor sunt cele care decurg din Constituţie, lege, din prezentul statut şi din regulamente.
 
Participarea la şedinţăARTICOLUL 28
(1) Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputaţi şi senatori o obligaţie legală, morală şi regulamentară.

(2) Deputatul sau senatorul poate solicita în scris liderului grupului parlamentar din care face parte permisiunea de a absenta de la lucrările Camerei pentru rezolvarea unor probleme legate de exercitarea mandatului sau pentru rezolvarea unor probleme personale.

(3) În situaţia în care deputatul sau senatorul absentează de la lucrările Camerei datorită apariţiei unor situaţii neprevăzute, acesta se poate adresa în scris Biroului permanent pentru a solicita motivarea respectivelor absenţe.

(4) Se consideră absent motivat deputatul sau senatorul care:

  1. este membru al Guvernului;
  2. participă la activităţi stabilite prin decizia Birourilor permanente reunite ale celor două Camere sau a Biroului permanent al Camerei din care face parte ori la invitaţia Guvernului sau a Preşedintelui României;
  3. este în concediu medical;
  4. are aprobată motivarea absenţei de către liderul de grup sau de către Biroul permanent, după caz.

(5) Numele deputaţilor şi senatorilor absenţi nemotivat de la lucrările fiecărei Camere, precum şi din comisiile permanente vor fi publicate pe paginile de internet ale acestora, lunar, potrivit procedurii stabilite de regulamentul fiecărei Camere.

 
Sancţionarea pentru absenţele nemotivateARTICOLUL 29
(1) Neparticiparea la cel puţin o activitate parlamentară desfăşurată în sediul Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în cadrul programului şi ordinii de zi aprobate de Biroul permanent, se consideră absenţă nemotivată şi are drept consecinţă reţinerea a 1% din indemnizaţia lunară brută a deputatului sau a senatorului, cu excepţia motivării absenţelor în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) şi (3).

(2) Regulamentele Camerelor stabilesc procedurile de urmat pentru executarea prevederilor prezentului articol, inclusiv acordarea concediilor cu plata drepturilor băneşti, care nu pot fi mai mari de 8 zile pe durata unei sesiuni şi care se aprobă de preşedintele Camerei pentru cele de până la 4 zile şi de Biroul permanent al Camerei pentru cele de peste 4 zile.

 
CAPITOLUL VII
Drepturile deputaţilor şi senatorilor în exercitarea mandatului
 
Sfera şi semnificaţiaARTICOLUL 30
(1) Drepturile şi libertăţile ce decurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnităţi publice şi se fundamentează pe drepturile şi libertăţile generale ale cetăţeanului, completate cu ceea ce implică în mod special exercitarea mandatului.

(2) Drepturile, libertăţile, ca şi obligaţiile deputatului sau senatorului sunt politice şi patrimoniale; prin exercitarea acestora se realizează conţinutul politic al mandatului, precum şi strategia măsurilor de protecţie a mandatului şi a titularului acestuia.

 
Dreptul de a fi ales în structuri parlamentareARTICOLUL 31
(1) Deputaţii şi senatorii fac parte, în mod obligatoriu, dintr-o comisie permanentă a Camerei respective, cu excepţiile prevăzute prin regulamentul Camerei Deputaţilor sau al Senatului ori prin hotărâri ale birourilor permanente ale acestora.

(2) Deputaţii şi senatorii au dreptul să fie membri şi să fie aleşi, în condiţiile regulamentului, în Biroul permanent al Camerei din care fac parte, în conducerea unei comisii permanente, în conducerea unui grup parlamentar, în conducerea unei comisii speciale ori a unei comisii de anchetă.

(3) Deputaţii şi senatorii au dreptul să fie membri şi să fie aleşi în conducerea comisiilor comune ale celor două Camere, în comisii de anchetă sau alte comisii comune speciale, în grupuri de prietenie cu alte parlamente şi în delegaţii ale Parlamentului României la adunările parlamentare cu caracter european sau internaţional.

 
Dreptul de a alege organele de conducereARTICOLUL 32
(1) Deputaţii şi senatorii au dreptul să îşi aleagă reprezentanţii în structurile de conducere ale Camerei din care fac parte.

(2) Procedura de alegere a deputaţilor şi senatorilor în structurile de conducere se desfăşoară în conformitate cu prevederile regulamentelor celor două Camere.

(3) Pierderea sprijinului politic de către deputat sau senator atrage de drept încetarea calităţii de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică.

 
Dreptul de asociere în grup parlamentarARTICOLUL 33
(1) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(2) Grupurile parlamentare se pot constitui din deputaţi, respectiv senatori, care au candidat în alegeri din partea aceluiaşi partid politic, a aceleiaşi formaţiuni politice ori alianţe politice, alianţe electorale sau din deputaţi ori senatori care au candidat ca independenţi şi au fost aleşi.

(3) Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au obţinut mandatul de deputat în conformitate cu prevederile legii şi ale Constituţiei României, pot constitui un singur grup parlamentar.

(4) Deputaţii sau senatorii care părăsesc grupul parlamentar din care fac parte în conformitate cu alin. (1) devin deputaţi sau senatori neafiliaţi, dacă nu se afiliază unui alt grup parlamentar. Deputaţii şi senatorii rămaşi neafiliaţi nu îşi pot constitui grupuri parlamentare.

 
Drepturile politice specificeARTICOLUL 34
Principalele drepturi politice ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi obligaţiile corelative acestora sunt următoarele:
  1. dreptul la iniţiativă legislativă;
  2. dreptul de a iniţia şi de a susţine moţiuni simple sau de cenzură;
  3. dreptul de a iniţia şi de a susţine hotărâri ale Camerei, în orice problemă de competenţa acesteia;
  4. dreptul de a face declaraţii politice, de a pune întrebări, de a face interpelări şi alte asemenea intervenţii;
  5. dreptul de a cere întrunirea în sesiune extraordinară a Camerei sau a structurilor de lucru ale acesteia;
  6. dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, potrivit art. 146 lit. a)-c) din Constituţie, republicată;
  7. dreptul de a cere suspendarea din funcţie sau punerea sub acuzare a Preşedintelui României, în condiţiile art. 95 şi 96 din Constituţie, republicată;
  8. dreptul de a cere punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului, în condiţiile art. 109 din Constituţie, republicată;
  9. dreptul de control parlamentar sub toate formele de exercitare a acestuia, în reglementarea prevăzută de lege şi de regulamentele parlamentare;
  10. dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare şi dreptul de vot.
 
Modalităţi de exercitareARTICOLUL 35
(1) Drepturile pot fi exercitate individual, prin grupurile parlamentare sau prin numărul de parlamentari stabilit de Constituţie, potrivit naturii lor juridice.

(2) Drepturile şi libertăţile se exercită în limitele conţinutului constituţional şi legal al mandatului de deputat sau de senator şi numai în formele şi cu procedura prevăzute în regulamentul fiecărei Camere şi în Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

(3) Deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice ori al creaţiei intelectuale, precum şi în alte domenii stabilite de lege.

 
CAPITOLUL VIII
Participarea deputaţilor şi senatorilor la activităţi legate de Uniunea Europeană
 
ARTICOLUL 36
(1) Deputaţii şi senatorii examinează proiecte de acte legislative şi documente consultative ale Uniunii Europene în temeiul drepturilor constituţionale privind controlul parlamentar asupra activităţii Guvernului şi al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(2) Deputaţii şi senatorii participă la punerea în practică a principiului democraţiei reprezentative, stipulat în art. 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), prin exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Guvernului în domeniul afacerilor europene.

(3) Deputaţii şi senatorii contribuie în mod activ la buna funcţionare a Uniunii Europene, în temeiul art. 12 din TUE, al Protocolului 1 la Tratatul de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană şi al Protocolului 2 la Tratatul de la Lisabona privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, prin participarea la dialogul politic cu instituţiile Uniunii Europene – Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul.

(4) Activitatea deputaţilor şi senatorilor în domeniul afacerilor europene se desfăşoară în conformitate cu legislaţia privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene, Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi cu regulamentele celor două Camere.

 
CAPITOLUL IX
Exercitarea mandatului în circumscripţia electorală
 
ARTICOLUL 37

În activitatea din circumscripţiile electorale deputaţii şi senatorii au drepturile şi îndeplinesc obligaţiile pe care le implică exercitarea legală a mandatului de parlamentar, adaptate în mod corespunzător naturii şi formelor specifice ale acestei activităţi din teritoriu.

 
Birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilorARTICOLUL 38
(1) În scopul exercitării mandatului în circumscripţiile electorale, deputaţilor şi senatorilor li se acordă lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare. Cuantumul sumei este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere, în funcţie de resursele bugetare, dar nu mai puţin de o indemnizaţie şi jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului.

(2) În limitele sumei prevăzute la alin. (1), deputaţii şi senatorii pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi.

(3) Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, aleşi la nivel naţional, pot organiza birouri parlamentare oriunde pe teritoriul României, în limitele sumei prevăzute la alin. (1). Ceilalţi parlamentari pot organiza, în aceleaşi condiţii prevăzute la alin. (1), birouri parlamentare, la solicitarea partidelor politice din partea cărora au candidat, cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau, după caz, al Senatului.

(4) Deputaţii şi senatorii aleşi în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României pot organiza birouri parlamentare în afara ţării, cu respectarea legislaţiei statului respectiv, sau în România, cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, în limita sumei prevăzute la alin. (1).

(5) În cazul în care spaţiile necesare birourilor parlamentare nu pot fi asigurate de către autorităţile administraţiei locale, acestea se pot închiria de la alte persoane juridice sau fizice.

(6) Spaţiile destinate birourilor parlamentare nu pot fi închiriate în imobile aflate în proprietatea deputaţilor sau senatorilor, membrilor familiilor sau rudelor acestora până la gradul al III-lea. Interdicţia este aplicabilă şi pentru acele spaţii aflate în patrimoniul unor societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care deputaţii sau senatorii, membrii familiilor sau rudele acestora sunt asociaţi ori acţionari.

(7) În spaţiile prevăzute la alin. (6) pot fi organizate birouri parlamentare doar dacă aceste spaţii sunt puse la dispoziţie cu titlu gratuit.

(8) Chiria aferentă spaţiilor, cheltuielile de întreţinere, drepturile băneşti ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor şi alte cheltuieli aferente exercitării mandatului se asigură din suma forfetară pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare alocată deputatului sau senatorului.

(9) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată, la propunerea deputatului sau a senatorului în cauză.

(10) La angajarea personalului birourilor parlamentare se va respecta nomenclatorul funcţiilor prevăzut în hotărârea pentru aprobarea normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori pentru birourile parlamentare.

(11) Membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajaţi la respectivul birou parlamentar.

(12) Angajaţii cu contract de muncă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia.

(13) Prin derogare de la art. 301 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie conflict de interese angajarea la biroul parlamentar a persoanelor cu care senatorii sau deputaţii s-au aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani.

(14) Modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare, alocată deputatului sau senatorului, se stabileşte prin hotărâre a birourilor permanente reunite ale celor două Camere*), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 

*) A se vedea Hotărârea birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 5/2013 pentru aprobarea Normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 10 iulie 2013.

 
Relaţia cu cetăţeniiARTICOLUL 39
(1) Deputaţii şi senatorii organizează în cadrul birourilor parlamentare din circumscripţia electorală activităţi specifice relaţiilor publice şi audienţelor acordate cetăţenilor.

(2) Deputaţii şi senatorii pot acorda audienţe cetăţenilor şi în alte circumscripţii electorale decât cele în care au fost aleşi, în cadrul altor birouri parlamentare, la solicitarea titularilor acestora, sau în alte spaţii publice corespunzătoare.

(3) Deputaţii şi senatorii se pot adresa în scris, prin intermediul birourilor parlamentare, organelor administraţiei publice centrale şi locale, pentru a transmite sau a se informa asupra solicitărilor şi petiţiilor cetăţenilor din circumscripţiile electorale în care au fost aleşi, pentru rezolvarea, în conformitate cu prevederile legale, a problemelor acestora sau pentru a obţine informaţii cu caracter public necesare exercitării mandatului.

(4) Organele administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să răspundă în termen de 30 de zile de la primirea solicitărilor scrise ale deputaţilor şi senatorilor.

 
Obligaţiile autorităţilor publice centrale şi localeARTICOLUL 40
(1) Consiliile judeţene, prefecturile, consiliile locale ale municipiilor reşedinţă de judeţ/municipiului Bucureşti, precum şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, la solicitarea deputaţilor sau senatorilor, precum şi a Biroului permanent al Camerei din care aceştia fac parte, pun la dispoziţia deputaţilor şi senatorilor spaţii pentru organizarea şi funcţionarea birourilor parlamentare ale acestora.

(2) Cheltuielile de întreţinere şi administrare aferente spaţiilor puse la dispoziţie conform alin. (1) vor fi suportate de către deputat sau senator din suma forfetară alocată pentru organizarea şi funcţionarea biroului parlamentar sau din venituri proprii.

(3) Consiliile judeţene, prefecturile, primarii municipiilor reşedinţă de judeţ, precum şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale pot pune la dispoziţia birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, în limita posibilităţilor, mijloace fixe necesare bunei desfăşurări a activităţii birourilor parlamentare, prin împrumut de folosinţă sau închiriere.

(4) Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, prin hotărârea birourilor permanente, în funcţie de resursele bugetare alocate, poate pune la dispoziţia deputaţilor sau senatorilor mijloace fixe, obiecte de inventar sau servicii, necesare exercitării în bune condiţii a mandatului.

(5) Cheltuielile pentru taxe de poştă şi telecomunicaţii interne, efectuate de deputaţi şi de senatori în exercitarea mandatului, se decontează de Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, până la limita valorică stabilită de Biroul permanent al fiecărei Camere, în funcţie de prevederile bugetare.

(6) Serviciile descentralizate şi deconcentrate ale ministerelor şi ale autorităţilor centrale de reglementare sunt obligate să sprijine prin mijloacele specifice ale activităţii lor organizarea şi funcţionarea legală a birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi activitatea acestora.

 
Diurna de deplasare şi cheltuielile de cazareARTICOLUL 41
(1) Deputaţii şi senatorii prezenţi la lucrările Parlamentului, care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti sau în judeţul Ilfov, primesc o diurnă de deplasare al cărei cuantum este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere*).

(2) Deputaţilor şi senatorilor care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti sau în judeţul Ilfov li se acordă lunar, pe durata mandatului, pe bază de declaraţie pe propria răspundere, care reprezintă document justificativ, o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru acoperirea cheltuielilor de cazare în municipiul Bucureşti. Cuantumul sumei este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere, în funcţie de resursele bugetare ale fiecărei Camere.

(3) De diurna prevăzută la alin. (1) şi dreptul de decontare a cazării în teritoriu, în unităţi de primire turistice cu clasificare de cel mult 4 stele, sau de compensare a cheltuielilor de cazare într-un cuantum stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere beneficiază deputaţii sau senatorii care:

  1. efectuează deplasări în ţară din însărcinarea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau al Senatului, a birourilor permanente ale celor două Camere, a birourilor comisiilor permanente sau a liderilor grupurilor parlamentare;
  2. nu domiciliază în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi, pe timpul deplasării în aceste circumscripţii, în vederea îndeplinirii activităţilor legate de desfăşurarea mandatului;
  3. deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care se deplasează în alte localităţi din ţară, în afara celei de domiciliu, pentru activităţile legate de exercitarea mandatului.

(4) Deputaţii şi senatorii care se deplasează în timpul vacanţelor parlamentare în cadrul circumscripţiilor electorale în care au fost aleşi, altele decât cele în care au domiciliul, sau la Bucureşti, pentru îndeplinirea unor sarcini legate de exercitarea mandatului, beneficiază de diurna de deplasare şi cazare conform alin. (1)-(3), în limita numărului de zile stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv de Biroul permanent al Senatului.
 

*) A se vedea Hotărârea Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2018 privind stabilirea cuantumului diurnei de deplasare şi a cuantumului cheltuielilor de cazare în teritoriu prevăzute la art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

 
CAPITOLUL X
Alte drepturi patrimoniale ale deputaţilor şi senatorilor
 
Dreptul la indemnizaţieARTICOLUL 42
(1) Deputaţii şi senatorii primesc, pe durata exercitării mandatului de parlamentar, o indemnizaţie lunară, stabilită prin lege.

(2) Indemnizaţia se primeşte de fiecare parlamentar de la data intrării în exerciţiul mandatului, sub condiţia validării, şi până la data încetării mandatului.

(3) Indemnizaţia lunară are regimul juridic prevăzut de lege pentru salariu, cu reducerile şi majorările prevăzute de lege, de regulamentele celor două Camere şi de acte normative emise în aplicarea legii.

(4) Indemnizaţiile lunare sunt impozabile în condiţiile legii. Acestea vor fi actualizate, în aceleaşi procente, odată cu indexările salariale acordate personalului din sistemul bugetar sau prin alte prevederi legale.

(5) Pe perioada reţinerii sau arestării preventive plata indemnizaţiei deputatului sau senatorului, precum şi plata celorlalte drepturi se suspendă, cu excepţia sumei forfetare alocate funcţionării biroului parlamentar. Drepturile suspendate, aferente perioadei reţinerii sau arestării preventive, vor fi plătite dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă se pronunţă achitarea respectivului deputat sau senator.

(6) Indemnizaţia lunară a deputaţilor şi senatorilor se cumulează cu pensia sau cu alte venituri şi se supune impozitului pe venit, conform legii.

 
Deputaţii şi senatorii membri ai GuvernuluiARTICOLUL 43
(1) Deputaţii şi senatorii pot fi numiţi membri ai Guvernului şi pot fi revocaţi din aceste funcţii în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale legilor în vigoare.

(2) Deputaţilor şi senatorilor care deţin funcţia de membru al Guvernului, în perioada exercitării acesteia, li se aplică, în privinţa salarizării, dispoziţiile legale privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

 
Dreptul la cheltuieli de protocolARTICOLUL 44
(1) Fondul preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Fondul preşedintelui Senatului se aprobă anual, prin bugetul fiecărei Camere. Preşedintele informează Biroul permanent al Camerei respective, anual, cu privire la cheltuirea respectivului fond în anul anterior.

(2) Fondurile prevăzute la alin. (1) se constituie pentru ajutoare materiale, ajutoare de deces, recompense, stimulente, contribuţii la acţiuni umanitare şi burse. Ajutoarele materiale, recompensele, stimulentele, contribuţiile la acţiunile umanitare şi bursele nu se acordă deputaţilor şi senatorilor.

(3) Pentru primirea delegaţiilor străine şi a invitaţilor din ţară sau din străinătate se constituie Fondul de protocol, aprobat anual prin bugetul fiecărei Camere. Baremele de cheltuieli pentru acţiunile de protocol se aprobă de birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

 
Dreptul la transportARTICOLUL 45
(1) Deputaţii şi senatorii beneficiază, pe perioada mandatului, de transport gratuit intern pe calea ferată, cu orice categorie de trenuri de călători. Biletele de călătorie se vor elibera pe baza legitimaţiei de deputat sau de senator.

(2) Deputaţii şi senatorii beneficiază, pentru desfăşurarea activităţilor legate de exercitarea mandatului, de o sumă forfetară al cărei cuantum este stabilit prin hotărâre a birourilor permanente, în funcţie de resursele bugetare ale celor două Camere, pentru acoperirea cheltuielilor de transport din circumscripţie, pe bază de declaraţie pe propria răspundere, care reprezintă document justificativ.

(3) Deputaţii şi senatorii care folosesc autoturismul pentru a se deplasa din circumscripţia electorală în care au domiciliul la lucrările Parlamentului şi înapoi, cei care au domiciliul în Bucureşti şi se deplasează în circumscripţia electorală în care au fost aleşi şi înapoi, precum şi cei care se deplasează din localitatea de domiciliu în circumscripţia electorală în care au fost aleşi şi înapoi, dacă nu au folosit mijloacele de transport prevăzute la alin. (1) şi (5), vor primi contravaloarea a 7,5 litri combustibil la 100 km parcurşi, cel mult pentru un drum dus-întors săptămânal.

(4) Beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (3) deputaţii şi senatorii care se deplasează din localitatea de domiciliu în localitatea cea mai apropiată de unde se asigură transportul la Bucureşti şi înapoi.

(5) Deputaţii şi senatorii care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti şi se deplasează în municipiul Bucureşti pentru a participa la lucrările Parlamentului, precum şi deputaţii şi senatorii care au domiciliul în municipiul Bucureşti şi se deplasează în circumscripţia electorală în care au fost aleşi beneficiază de transport gratuit sau de decontarea cheltuielilor de transport pe liniile aeriene interne pentru o călătorie dus-întors pe săptămână.

(6) Beneficiază, pe toată durata mandatului, de drepturile de transport prevăzute la alin. (1), (3), (5) şi deputaţii şi senatorii care efectuează deplasări în ţară, ca urmare a hotărârilor birourilor permanente ale celor două Camere, deciziei preşedintelui Camerei Deputaţilor şi, respectiv, Senatului, a liderilor de grup şi a preşedinţilor comisiilor parlamentare, pentru activităţi legate de exercitarea mandatului.

(7) Deputaţii şi senatorii care se deplasează în timpul vacanţelor parlamentare în cadrul circumscripţiilor electorale în care au fost aleşi sau în municipiul Bucureşti, pentru îndeplinirea unor sarcini legate de exercitarea mandatului, beneficiază de un număr de călătorii cu avionul, stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului.

(8) La sfârşitul mandatului, pentru o perioadă de 30 de zile deputaţii şi senatorii care nu au mai fost aleşi au dreptul de a deconta 6 călătorii, cu mijloacele prevăzute la alin. (1) sau cu autoturismul proprietate personală, în condiţiile prevăzute la alin. (3), pentru efectuarea formalităţilor de lichidare.

 
Dreptul la vechime în muncăARTICOLUL 46
(1) Perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege.

(2) Pe durata exercitării mandatului de deputat sau de senator, contractul de muncă sau raportul de serviciu al titularului se suspendă şi este supus regulilor prevăzute de Codul muncii şi de Statutul funcţionarilor publici, după caz.

 
Dreptul la asistenţă medicalăARTICOLUL 47
Deputaţii şi senatorii beneficiază de medicamente, asistenţă medicală şi de concedii de boală potrivit reglementării din sistemul public şi reglementărilor speciale în domeniu.
 
Dreptul la paşaport diplomaticARTICOLUL 48
Deputaţii şi senatorii au dreptul la paşaport diplomatic, în condiţiile legii.
 
CAPITOLUL XI
Indemnizaţia pentru limită de vârstă
 
AbrogatARTICOLUL 49
Abrogat
 
AbrogatARTICOLUL 50
Abrogat
 
CAPITOLUL XII
Regimul disciplinei parlamentare
 
Sfera abaterilor disciplinareARTICOLUL 51
Constituie abateri disciplinare parlamentare următoarele fapte săvârşite de deputaţi sau de senatori şi dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
  1. încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle deputaţilor şi ale senatorilor prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege;
  2. nerespectarea prevederilor regulamentului Camerei din care fac parte şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului;
  3. exercitarea abuzivă a mandatului de senator sau de deputat;
  4. comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar;
  5. încălcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de interese.
 
Sfera sancţiunilor disciplinareARTICOLUL 52
Sancţiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 51 sunt următoarele:
  1. atenţionarea verbală;
  2. chemarea la ordine;
  3. retragerea cuvântului;
  4. îndepărtarea din sală pe durata şedinţei;
  5. avertismentul scris.
 
Aplicarea sancţiunilorARTICOLUL 53
(1) Sancţiunile prevăzute la art. 52 lit. a)-c) se aplică de către preşedintele de şedinţă.

(2) Sancţiunile prevăzute la art. 52 lit. d) se aplică la solicitarea preşedintelui de şedinţă sau a unui grup parlamentar de către plenul Camerei prin votul majorităţii celor prezenţi.

(3) Abaterile care implică aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 52 lit. e) se constată de către comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină la nivelul Camerei respective, la sesizarea preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar ori la sesizarea unui deputat sau senator. Sesizarea se adresează preşedintelui Camerei respective în termen de cel mult 30 de zile de la data săvârşirii faptei.

(4) În cazul conflictului de interese, la sesizarea Biroului permanent al Camerei respective, comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină întocmeşte un raport prin care constată faptul că raportul Agenţiei Naţionale de Integritate cu privire la existenţa conflictului de interese este definitiv.

(5) Comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină soluţionează sesizarea în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea ei. Raportul comisiei se aprobă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în şedinţă secretă.

(6) Raportul Comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Camerei respective.

(7) Biroul permanent al Camerei respective soluţionează cauza în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului. Hotărârea Biroului permanent al Camerei se prezintă în şedinţa publică a Camerei respective.

 
ContestaţiaARTICOLUL 54
(1) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Camerei, care vizează aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 53 alin. (7), se poate face contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării.

(2) Contestaţia se soluţionează de către plenul Camerei în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, cu votul majorităţii membrilor prezenţi ai Camerei, în şedinţă secretă.

(3) Hotărârea plenului Camerei este definitivă şi executorie şi se aduce la cunoştinţa publică în şedinţa de plen.

 
CAPITOLUL XIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
 
Modificarea regulamentelorARTICOLUL 55
(1) Regulamentul Camerei Deputaţilor, Regulamentul Senatului şi Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se vor modifica şi se vor completa în mod corespunzător cu dispoziţiile prezentei legi şi în conformitate cu deciziile Curţii Constituţionale pronunţate asupra prevederilor din aceste regulamente şi se vor adapta în mod corespunzător.

(2) Camerele vor urmări ca reglementările instituite prin regulamentele proprii să fie concordate şi corelate pe structuri, competenţe, proceduri şi activităţi.

 
Modificarea bugetelorARTICOLUL 56
Camera Deputaţilor şi Senatul vor introduce în structura bugetară modificările ce decurg prin aplicarea prevederilor prezentei legi.
 
Intrarea în vigoareARTICOLUL 57
Prezenta lege intră în vigoare în conformitate cu art. 78 din Constituţia României, republicată, la 3 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 
Aplicarea legiiARTICOLUL 58
(1) Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului este însărcinată cu interpretarea unitară a prevederilor prezentului statut, cu precădere a principiilor şi regulilor de conduită parlamentară, precum şi cu examinarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative referitoare la modificarea şi completarea prezentului statut.

(2) Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru Statutul deputaţilor şi senatorilor prezintă anual, în şedinţa comună a celor două Camere, un raport privind aplicarea prezentului statut.

 
Modificări şi abrogăriARTICOLUL 59
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică în mod corespunzător art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, cu privire la senatori şi deputaţi, se abrogă art. 1 alin. (1) şi (2), art. 16, 17, 18, art. 21 alin. (31)-(8), art. 22, 23, art. 24 alin. (1), art. 25, 26, 27, 28 şi art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, art. 82 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucurestisâmbătă, 18 decembrie 2021, 22:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro

Vezi Sursa Info AICI


















duminică, 7 martie 2021

Tratatul de la Oviedo

Dr Adina Alberts ne informează
Suntem sute de medici care ne întrebăm DE CE?
*
1- De ce în toate spoturile de promovare ale campaniei de vaccinare ni se spune că este vorba despre un vaccin sigur și eficient, deși în prospect se afirmă că pentru a confirma eficacitatea și siguranța vaccinului Comirnaty, DAPP trebuie să depună raportul final al studiului clinic în decembrie 2023?
2- De ce nu se aduce la cunoștința cetățenilor faptul că vaccinul este în faza de studiu clinic, studiu care se va încheia în 2023?
3- De ce nu se cere consimțământul informat al cetățeanului pentru participarea la acest studiu clinic aflat în desfășurare?
4- De ce vaccinul este calificat ca "sigur și eficient" din moment ce pe prospect există triunghiul negru, specific produselor insuficient testate?
5- De ce este numit "sigur si eficient" în condițiile în care în vaccin sunt prezenți doi excipienți care nu au mai fost folosiți niciodată și pentru care nu există date de siguranță, motiv pentru care DAPP trebuie sa furnizeze date suplimentare în lunile ian, aprilie și iulie 2021?
6- De ce vaccinul este recomandat ca sigur inclusiv bolnavilor cronici care au o medicație permanentă în condițiile în care nu se știe nimic despre posibilele interacțiuni cu acele medicamente? Prospectul oricărui medicament conține o listă de interacțiuni medicamentoase. În prospectul vaccinului Comirnaty se menționează clar faptul că nu s-au studiat interacțiunile cu alte medicamente.
7- De ce vaccinul este recomandat ca sigur și categoriilor de persoane cu patologii cronice, dacă la teste au fost admiși numai voluntari sănătoși. Deci nimeni nu știe, de fapt, cum va reacționa un bolnav dializat, un bolnav cu afecțiuni cardiovasculare, un diabetic, etc.
8- De ce ni se spune că vaccinarea este singura cale de ieșire din pandemie când în prospect scrie clar că "nu se cunoaște impactul vaccinarii asupra răspândirii virusului SARS- COV 2 în comunitate". Iar ideea că vaccinarea ar trebui repetată la fiecare 6 luni capătă și mai mult contur în spațiul public.
9- De ce se insistă cu vaccinarea în colectivități când EMA (European Medicines Agency) spune clar că nu se știe dacă vaccinarea va întrerupe circulația virusului în colectivitate, deci nu se știe dacă persoanele vaccinate vor purta și vor transmite virusul în colectivitate ?
10- De ce nu se explică populației faptul că vaccinul a primit doar o autorizare condiționată de punere pe piață, care este provizorie, ceea ce înseamnă că lipsesc date de siguranță care vor fi disponibile abia la sfârșitul anului 2023, când se va încheia studiul clinic?
11- De ce se recomandă și vaccinarea persoanelor care au trecut prin boala covid din moment ce nu se cunoaște interferența anticorpilor dobândiți natural, prin boală, cu vaccinarea? Ba chiar deja avem dovezi că prezența anticorpilor naturali în sânge predispune pacientul care s-a vaccinat la dezvoltarea Sindromului Inflamator Multisistemic cu risc letal.
12- De ce nu s-au făcut studii de prevalență până acum în România pentru a se stabili procentul celor care au dobândit imunitate naturală trecând prin boală?
13- De ce nu este informată populația că nu s-au făcut studii de genotoxicitate (capacitatea de a genera mutații genetice) și nici de carcinogenitate (capacitatea de a induce cancer), deși lipsa acestor studii este menționată la pag. 9 a prospectului și în ciuda faptului că acest vaccin introduce în corpul uman un fragment modificat de ARN străin, lucru susceptibil a avea consecințele menționate?

Vaccinarea obligatorie și
Convenția de la Oviedo


Fără îndoială că audiența cea mai mare, la a XII-a Conferință Națională de Bioetică, a avut-o masa rotundă, privind etica vaccinării. Au fost prezenți în sală peste 200 de participanți (medici, juriști, sociologi, psihologi, teologi, studenți, rezidenți etc.).

Interesul a fost atât de mare încât, de la început, Laurence Lwoff, șefa unității de Bioetică din cadrul Comitetului pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, și-a stabilit programul în așa fel încât să poată participa la această dezbatere. Am moderat această sesiune și am avut emoții, deoarece în acest domeniu pozițiile par a fi ireconciliabile și mă așteptam la diferite reacții cu violență în limbaj, care să deturneze sensul dezbaterilor. Spre marea mea surprindere, în afară de două mici incidente, pe care le-am stăpânit, dezbaterea a fost un dialog real și schimbul de idei s-a bazat pe argumente și nu pe declarații. Din acest motiv țin să le mulțumesc participanților pentru această atitudine. Indiferent de opțiunea pro sau contra vaccinării obligatorii, cei care au intervenit în discuții au avut o atitudine mai mult decât decentă. 

Încă de la început am precizat că rolul dezbaterii nu este de a pune în discuție valoarea sau argumentele științifice legate de vaccinare. Ceea ce am dorit să punem în discuție a fost dacă legea, privind vaccinarea obligatorie, respectă Convenția de la Oviedo. Dezbatarea a plecat de la câteva elemente importante: obligativitate versus liberă alegere; este o problemă etică, un conflict între etica individualistă (hipocratică) și etica utilitaristă (colectivistă); cum reziliem conflictul?. 

Argumente pro vaccinare obligatorie:
 
  • este o problemă de sănătate publică și statul are obligația să reglementeze acest domeniu;
  • asigură protecția cetățenilor; 
  • reduce cheltuielile determinate de morbiditatea prin boli infecto-contagioase;
  • protejează interesele minorilor;
  • riscurile sunt minore.

  • Argumente contra vaccinării obligatorii: 

    • se încalcă autonomia persoanei și libertatea acesteia, se introduce un mecanism de discriminare (vaccinat/ nevaccinat);
    • se încalcă relația medic – pacient;
    • o persoană sănătoasă este obligată la o manoperă medicală; 
    • protejează interesele big pharma;
    • există riscul accidentelor/ incidentelor și a bolilor post-vaccinale și mecanismul de raportare în România nu este pus la punct;
    • se încalcă dreptul la opinie a medicilor în acest domeniu.

    Sintetizând discuțiile, pot face următoarele remarci legate de relația Lege – Convenția de la Oviedo. În primul rând, faptul că statul român a încălcat Convenția, deoarece nu a organizat decât un simulacru de dezbatere, privind această lege. Articolul 28 - Părțile Convenției se vor preocupa ca problemele fundamentale pe care le ridică dezvoltarea biologiei și medicinei să facă obiectul unei dezbateri publice, în special în lumina implicațiilor relevante din punct de vedere medical, social, economic, etic și juridic, și ca posibila lor aplicare să constituie subiectul unor consultări corespunzătoare.
     
    Ori din martie 2017 și până în prezent, Ministerul Sănătății, inițiatorul legii, a organizat două așa-zis dezbateri a câte două ore fiecare, în care participanții au avut la dispoziție trei minute pentru a-și expune punctul de vedere. Rezultatul a fost inflamarea mediului public, clivarea societății si selectarea invitaților, care au participat la dezbatere. Dezbaterile s-au transformat intr-o formă fără fond. Niciun amendament propus nu a fost acceptat de inițiatori.

    În al doilea rând, la nicio dezbatere nu s-a făcut vreo referire din partea inițiatorilor la Convenția de la Oviedo, deși România a ratificat-o din 2001. 

    În al treilea rând, se observa că prevederile Convenției sunt citate partizan în funcție de grupul din care faci parte (pro sau contra). Adversarii vaccinării obligatorii citează în mod frecvent Articolul 5: O intervenție în domeniul săntății poate fi făcută numai după ce persoana respectivă și-a dat consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză. Acestei persoane trebuie mai întâi să i se furnizeze informația corespunzătoare referitoare la scopul și natura intervenției, cât și la consecințele și riscurile acesteia. Susținătorii legii vaccinării obligatorii se raportează doar la Articolul 26. Exercitarea drepturilor și prevederilor de protecție conținute de această Convenție nu pot face obiectul unor restricții, altele decât cele prevzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranței publice, al prevenirii infracțiunilor, al protejării sănătății publice sau al protecției drepturilor și libertăților celorlalți. 2. Restricțiile menționate la paragraful anterior nu vor avea ca obiect art. 11, 13, 14, 16, 19, 20 și 21. Aici sunt necesare câteva precizări: după cum se vede, dreptul principal este prevăzut în articolul 5, deci articolul 26 este o excepție în ceea ce privește exercitarea drepturilor. Raportat la legea vaccinării obligatorii, așa cum a trecut ea prin Senat, se observă că unele articole nu sunt acoperite nici de articolul 26 al Convenției, deoarece acesta spune în mod expres că restricțiile sunt limitate, iar legea introduce discriminarea și intervenția în viața private –lucru interzis. Cu alte cuvinte, legea trebuie să fie amendată, deoarece în forma actuală încalcă Convenția.  

    În al patrulea rând, aprecieri generale de genul ”afirmații incomplente sau nedovedite științific” nu își au locul într-o lege, care trebuie să fie clară și previzibilă. Cine hotărăște că o afirmație este incompletă sau neștiințifică? Dacă există un articol științific cu privire la riscurile accidentele și incidentele vaccinării atunci se poate considera afirmația dovedită științific? Sau trebuie să existe criteriu cantitativ (număr de articole) care să dea consistență? Cum lumea științifică s-a dezvoltat datorită dezbaterii și a unor opinii contrare cine va face această diferențiere? Și întrebările pot continua. Și, în final, este etic ca prin lege să li se permită companiilor farmaceutice producătoare de vaccin să-și facă promovarea produselor evidențiind doar efectele pozitive și omițând să prezinte riscurile, accidentele, incidentele acestora? 
  • Sunt doar câteva dintre problemele discutate. Bineînțeles, nu cred că după această masă rotundă participanții și-au schimbat (asemenea Apostolului Pavel pe drumul Damascului) în mod radical convingerile cu care au venit. Însă am observat că, pentru prima dată, au ascultat cu atenție opiniile și argumentele contrare. Este un mare pas înainte. 

    Ca o concluzie însușită unanim: legea vaccinării necesită amendamente, care să o pună în concordanță cu Convenția de la Oviedo. Ea trebuie să unească societatea și nu să o dezbine. Și ceea ce este mai important să respecte dreptul la libertatea de conștiință și autonomia persoanei. 

    P.S.1 În apărarea companiilor farmaceutice unul dintre participanți, susținător al vaccinării obligatorii, a spus oare nu este o ipocrizie pe de o parte, să pui la îndoială motivele companiilor farmaceutice, iar pe de altă parte, să accepți sponsorizări pentru această conferință de la ele? Deoarece nu a stat până la final, îi răspund aici: 1. Cele două companii farmaceutice care au susținut financiar conferința, pe de o parte nu sunt producătoare de vaccinuri, pe de altă parte, nu au făcut-o în mod gratuit, ci au avut un pachet de servicii pe care organizatorii le-au pus la dispoziție în baza unui contract. 2. Acum câțiva ani am participat la Congresul Mondial de Bioetică desfășurat la Singapore. Unul dintre lectorii invitați și-a făcut la început declarația de interese, arătând că prezentarea este urmarea unei cercetări științifice finanțate de trei mari companii farmaceutice multinaționale. După care în cuprinsul prezentării a avut accente foarte critice (ca să nu spun distrugătoare) la adresa acelor companii. În pauză l-am întrebat cum au acceptat companiile o astfel de prezentare. Mi-a răspuns eu am acceptat finanțarea unei cercetări oneste și când am inceput cercetarea am specificat în contract că rezultatele vor fi publice și corecte. Cu alte cuvinte, am acceptat să fac o cercetare nu am acceptat să mă vând. 

    P.S.2 De pe Facebook am aflat că la Senat, doamna Adriana Săftoiu, în Comisia pentru Drepturile Omului, a propus o serie de amendamente în care părinții sunt condamnați la închisoare și la decăderea din drepturile părintești dacă nu respectă vaccinarea obligatorie. Dacă pedeapsa cu moartea nu ar fi fost abolită, ar fi propus și acest lucru? Iată cum necunoașterea, neștiința, fundamentalismul ideologic poate influența și oameni inteligenți. (cum o consider eu pe Adriana Săftoiu).  Vezi Sursa AICI

 Conventia de la Oviedo*,

Ratificata de Romania prin Legea nr.17/2001 :

"O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză. Această persoană primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul". (art.5)
"o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, decât spre beneficiul său direct" (art. 6 pct.1)
"Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
(i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilă;
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;
(iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;
(v) consimţământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras în orice moment, în mod liber". (art.16)
"Corpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie în sine sursă de câştig financiar" (art.21)
"Părţile la această convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, în special în lumina implicaţiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate" (art.28)
"Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, în absenţa oricărui litigiu concret aflat în derulare în faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea prezentei convenţii" (art.29)
Consecintele in planul legilor interne ale acestor conventii si protocoale :
"Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritte reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai puțin favorabile" (art. 20 alin.2, Constituția României)
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" (art.148 alin.2, Constituția României)
PS Pe rolul CEDO se afla speta Pavel VAVŘIČKA et autres c. République tchèque (n°47621/13). Se asteapta solutia in cateva saptamani.
*Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997. Legea nr.17/2001 ratifice şi Protocol adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.

Conventia de la Oviedo*, ratificata de... - Gheorghe Piperea