Legea privind liberul acces la informatiile de interes public

De ce guvernantii ne prostesc ? 

De ce există contracte și achiziții secretizate ?

De ce organele abilitate nu-și fac datoria și anume , să se autosesizeze in toate cazurile cînd se încalcă dreptul cetîțenilor privind liberul 
acces la informatiile de interes public ?
Aproape Toate Privatizările sunt secretizate !

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, consolidata 2009

Atentie Versiunea consolidata de fata nu are un caracter oficial, are un caracter pur informativ, poate sa nu fie actualizata, nu poate fi folosita in niciun cadrul oficial, DreptOnline.ro neasumandu-si nicio raspundere pentru eventualele prejudicii aduse de utilizarea ei, indiferent de forma, destinatie si scop. Pentru orice inadvertenta identificata, va rugam sa ne contactati la office@dreptonline.ro 

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 / 23 octombrie 2001 

Versiune consolidata cu

Rectificare publicata in M. Of. nr. 145/2002

Legea nr. 371/2006

Legea nr. 380/2006

Legea nr. 188/2007

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate ori institutie publica ce utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati publice centrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic ori majoritar;
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;
c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila.


Capitolul II - Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

Sectiunea 1 - Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public

Art. 3
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop.

Art. 4
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective.

Art. 5
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop.
(5) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor interesate contractele de privatizare incheiate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, prin consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplica in cazul contractelor de privatizare, care se incadreaza in sfera de aplicare a dispozitiilor art. 12 alin. (1).

Art. 6
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului.

Art. 7
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.

Art. 8
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.

Art. 9
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.

Art. 10
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public.

Art. 11
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza in conditiile art. 9.

Art. 11^1
Orice autoritate contractanta, astfel cum este definita prin lege, are obligatia sa puna la dispozitia persoanei fizice sau juridice interesate, in conditiile prevazute la art. 7, contractele de achizitii publice.

Art. 12
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 11^1, urmatoarele informatii
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.

Art. 13
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public.

Art. 14
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art. 2.

Sectiunea 2 - Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public

Art. 15
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.

Art. 16
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.

Art. 17
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public.

Art. 18
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

Art. 19
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala.

Art. 20
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.


Capitolul III - Sanctiuni

Art. 21
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.

Art. 22
(1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.


Capitolul IV - Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 23
(1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24
(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

Art. 25
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare. 

Cazurile de mare corupţie cu pedepse blânde

La noi în Romania este posibil orice ! Culmea ”Politicii ! este sa candidezi din pușcărie si sa castigi alegerile !

Iar și mai grav , este ca multi marii infractori sunt chiar demnitari , sau dețin functii publice importante !

România este cea mai coruptă ţară din UE 

Obicei. 
Judecătorii nu dau pedepse complementare de interzicere a unor drepturi

Corupţii condamnaţi cu suspendare pot fi demnitari!

În cazurile de mare corupţie unde se dau pedepse de închisoare blânde, cu suspendare, inculpaţii, deşi sunt declaraţi vinovaţi, pot ajunge din nou în funcţiile care au generat sau înlesnit săvârşirea faptelor de corupţie pentru care au fost condamnaţi. Aceste practici româneşti încurajează corupţia, spun specialiştii.

Practica judiciară românească nu descurajează corupţia. Mai mult, o încurajează, deoarece în majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt pedepsele cu închisoarea sunt mici, iar inculpaţii beneficiază de suspendarea executării. În plus, deşi au săvârşit infracţiunile de corupţie din fotoliul înaltei demnităţi publice, pedeapsa cu suspendarea nu-l împiedică pe fostul demnitar să ajungă din nou pe acea funcţie pentru că legislaţia noastră îi permite.

În practica judiciară autohtonă, la pedepsele cu închisoarea date cu suspendare în cazuri de mare corupţie nu există obiceiul de a se da şi pedepse complementare (de interzicere a drepturilor civile de a fi ales/numit, spre exemplu), ci se dau doar pedepse accesorii, care nu se execută, fiind suspendate automat împreună cu pedeapsa principală.

Pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi ar împiedica accederea condamnaţilor definitiv la funcţiile publice pe care le-au deţinut când au săvârşit infracţiunile; în schimb, pedepsele accesorii sunt doar de formă.

Până acum, pentru fapte de mare corupţie pedepsite cu închisoare cu suspendare, la nici una nu s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi.

Expertul anticorupţie Laura Ştefan spune că inexistenţa pedepselor complementare de interzicere a unor drepturi în condamnările cu suspendare încurajează corupţia, în timp ce Alina Ghica, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, susţine că practica e întemeiată pe actuala legislaţie, dar admite că „e de gândit o modificare pentru a nu mai suscita interpretări".

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Dacă nu primeşte pedeapsă cu executare sau pedeapsă complementară, Năstase poate fi din nou premier

Adrian Năstase este demnitarul cu cele mai multe dosare de corupţie pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Citeşte şi Năstase: Dosarul Trofeul Calităţii este confecţionat din minciuni

În dosarul „Zambaccian 1", Năstase a primit o condamnare de trei ani cu suspendare şi o pedeapsă ACCESORIE de doi ani de interzicere a unor drepturi (de a alege, a fi ales/numit pe funcţii etc.), care însă este şi ea suspendată din start, laolaltă cu pedeapsa principală. Pedepsele au fost date pentru infracţiunea de şantaj săvârşită în calitate de premier al României. Dacă această condamnare ar fi fost definitivă, legea i-ar fi dat dreptul lui Năstase să fie numit din nou premier pentru că NU are şi o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi (ci doar una accesorie, suspendată). În dosarul „Trofeul Calităţii", Năstase a fost condamnat la doi ani cu executare şi la doi ani interzicere a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Motivul condamnării: a adunat bani pentru campania sa electorală din 2004 (peste 1,6 milioane de euro) sub umbrela Inspectoratului de Stat pentru Construcţii. Dacă această condamnare ar fi definitivă, Năstase n-ar mai putea candida la alegerile parlamentare din toamnă, n-ar mai putea fi numit premier, ministru etc. (adică n-ar putea ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Morega şi Popescu, deşi condamnaţi definitiv, pot ocupa din nou aceleaşi funcţii

În practica judiciară pentru corupţie există şi două condamnări definitive cu suspendare şi fără pedepse complementare de care au beneficiat Dan Ilie Morega (condamnat la trei ani cu suspendare) şi Cosmin Popescu (condamnat la doi ani cu suspendare). Potrivit DNA, în perioada septembrie 2005-martie 2007, Dan Ilie Morega, în calitate de preşedinte al filialei Gorj a PNL, şi-a folosit influenţa şi autoritatea pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid. Aceste foloase au fost pretinse de la persoane care conduceau instituţii publice sau societăţi comerciale cu capital integral de stat şi au constat în sume de bani destinate finanţării campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2007. Pe perioada anchetei, a ajuns deputat PNL. El poate candida din nou sau poate fi numit, pentru că nu are pedeapsă complementară.

Cosmin Popescu a fost condamnat pentru falsificarea unui raport de control al Ministerului Economiei pe vremea când era secretar de stat în acest minister, raport care l-a favorizat pe Ionel Manţog în aşa-numitul dosar al „Strămutaţilor de lux". Pe perioada anchetei, era deputat PDL. Acum, el poate fi numit din nou secretar de stat, deşi are o condamnare definitivă pentru corupţie.  

http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/coruptii-condamnati-cu-suspendare-pot-fi-demnitari-266399.html

Poprirea pe Veniturile Personale

La ce riscuri te expui dacă ai girat un rău-platnic

Dacă cel girat nu mai poate sau nu mai vrea să plătească ratele, întreaga obligaţie se transferă asupra giranţilor. Aceştia pot pierde procente din venituri sau chiar proprietăţi, la alegerea executorului bancar.

Ioana V. şi fostul ei soţ Marian S. au acceptat, în 2006, să îl gireze pe colegul şi şeful lor la acea vreme Dan M. la accesarea unui credit de nevoi personale negarantat de 26.000 lei, pe o perioadă de zece ani. Acceptarea calităţii de gi­rant s-a făcut sub argumentul prieteniei dintre cei trei, dar a contat într-o oarecare măsură şi subordonarea ce­lor doi faţă de titularul creditului. Între timp, cei doi giranţi au decis să meargă pe căi separate şi s-au confruntat temporar cu pierderea locului de muncă. Când aproape că şi uitase că l-a girat pe fostul lui coleg şi prieten, Marian a primit, anul trecut, de la noul lui angajator, înştiinţarea că o treime din veniturile sale vor fi virate către banca în faţa căreia a girat în urmă cu patru ani.

De atunci şi până în prezent, el suportă circa 900 de lei lunar pentru stingerea obligaţiilor către bancă. Ioana, care o perioadă nu a avut venituri, şi-a găsit un loc de muncă şi a contractat un credit ipotecar pentru locuinţa în care stă. În luna noiembrie, când credea că este la adăpost de orice executare, Ioana a primit de la angajator o înştiinţare similară – o treime din veniturile sale vor merge către banca în faţa căreia a girat în urmă cu cinci ani –, aflând totodată că soldul obligaţiilor este cu foarte puţin mai mic decât creditul accesat de fostul ei coleg, respectiv de 25.100 lei. Şi asta după ce Marian a plătit câteva luni bune pentru stingerea obligaţiilor. Sunându-l pe Dan M. şi cerându-i explicaţii, acesta i-a replicat simplu că nu are bani. 

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Deşi banca se îndreaptă în paralel împotriva celor trei, se pare că exact titularul nu participă la procesul de executare silită, din lipsă de venituri declarate şi bunuri în proprietate. Povestea extrem de tristă este un caz tipic în care giranţii ajung să fie executaţi, într-un moment în care aproape că au şi uitat că şi-au dat acceptul de a gira. Capital a vorbit cu specialiştii şi prezintă în articolul de faţă care este tratamentul executorilor faţă de giranţi sau codebitori şi cum se ajunge la procesul de executare silită. De asemenea, sunt prezentate şi câteva recomandări cu privire la acceptarea calităţii de girant şi la ce e mai bine de făcut când ajungi să fii executat silit.

Cum decurge executarea

„Prima oară, executorul se îndreaptă către garanţiile constituite prin contractul de credit. Când nu există garanţii, se urmăresc, în principal, veniturile debitorilor“, spune specialistul în executări silite din cadrul unei bănci din top 20.
În acest proces, executorul este îndreptăţit să solicite autorităţilor furnizarea datelor: de la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei – ultima adresă, de la Inspectoratul Teritorial de Muncă – ultimul loc de muncă, de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale – conturi şi proprietăţi.

Având în vedere faptul că, de cele mai multe ori, contractele de credit îmbracă forme recunoscute de lege ca titluri executorii, formalităţile aferente demarării executării silite sunt minimale, banca reuşind astfel, în intervale de timp relativ scurte, să acceseze garanţiile sau disponibilităţile celor ţinuţi de executarea întocmai a contractului de credit. Dacă se ajunge la poprire, executorul notifică angajatorul ca o treime din veniturile lunare ale angajatului să fie direcţionate automat în contul băncii. Poprirea pe venituri are prioritate înaintea oricăror alte obligaţii de plată ale debitorului, excepţie făcând alte popriri, care cumulat nu pot depăşi 50% din venituri. În afara veniturilor salariale, orice alte venituri, bunuri sau garanţii ale debitorului pot fi executate în totalitate. E bine de ştiut că nicio formă de executare silită, cu excepţia popririi, nu se poate face fără somarea prealabilă a debitorilor.

Cât de dur poate fi procesul de executare

„Chiar dacă declararea scadenţei anticipate ar fi posibilă şi după 30 de zile, băncile recurg la această metodă după 90 de zile, presate de faptul că trebuie să provizioneze creditul. Unele bănci încearcă să amâne executarea silită şi doi ani, în acest timp trimiţând notificări în speranţa că va fi reluată rambursarea”, spune Traian Stancu, directorul economic al brokerului de credite Kiwi Finance.
Potrivit lui Stancu, executorul decide unde are cele mai mari şanse să execute garanţiile, putând executa în paralel titularul şi giranţii. Cu alte cuvinte, este total la latitudinea executorilor pe cine execută şi cu cât, până la stingerea obligaţiilor către bancă.

Se poate ajunge în situaţii din cele mai nedorite, în care executorul, chiar dacă are o garanţie ipotecară din partea titularului, dar observă că aceasta este insuficientă, poate trece la executarea proprietăţilor giranţilor, dacă apreciază că are şanse mai bune de recuperare a banilor. O altă situaţie dramatică poate fi ajungerea la executarea locuinţei unui girant, pentru recuperarea sumelor pentru credit negarantat neplătit de titular.

În cazul Ioanei V., care ulterior girării a contractat un credit ipotecar pentru locuinţa în care stă, cea mai dramatică situaţie ar fi executarea locuinţei, la care plăteşte ratele la timp. Acest lucru s-ar putea întâmpla doar în ipoteza în care ea se arată ostilă faţă executor, iar acesta observă că diferenţa dintre preţul actual de piaţă şi soldul creditului la banca finanţatoare a locuinţei este pozitivă. 
În realitate, executorii bancari în majoritatea lor încearcă orice situaţie de a ajunge la o înţelegere amiabilă cu debitorii, iar situaţiile dure de executare pot surveni în cazurile în care debitorii refuză orice colaborare cu banca.

„Executarea silită este soluţia cea mai puţin dezirabilă în astfel de situaţii, atât financiar, cât şi social. Înainte de a se ajunge la situaţia de executare silită, banca face tot ce este posibil să intre în contact cu debitorii restanţi, prin notificări ale întârzierii la plată şi propuneri de restructurare a creditului. Aceste notificări - în funcţie de caz pot exista şi până la 6-7 contacte prealabile - ar trebui să ajungă şi la giranţii creditului, care pot afla despre o situaţie ce poate atrage consecinţe legale pentru ei înşişi“, spune Ionuţ Stanimir, şeful departamentului de comunicare din cadrul BCR. 

Renunţând la dreptul de discuţiune şi de diviziune, giranţii trebuie să înţeleagă că, în caz de executare silită, sunt responsabili fiecare în parte pentru întregul credit restant.

Dreptul de discuţiune înseamnă că girantul nu poate fi executat decât după ce banca face dovada că a epuizat toate căile de recuperare a obligaţiilor de la titular. Dreptul de diviziune prevede că giranţii sunt responsabili parţial în caz de ajungere a creditului în executare silită. Cum nicio bancă din România nu acceptă un girant decât dacă acesta renunţă la drepturile mai sus amintite, aceştia se expun faţă de întregul credit.

Cum se ajunge la executare silită?

După prima zi de întârziere la plată din partea titularului, creditul respectiv intră într-un sistem de monitorizare structurat în cel puţin trei paşi (întârziere de 1-30 zile, de 31-60 şi de 61-90 de zile), în care banca aplică, după specificul ei, diverse metode de colectare a creanţelor. Conform procedurilor, după prima zi de întârziere, operatorii băncii înştiinţează debitorul principal şi garanţii acestuia de obligaţiile scadente, notificarea făcându-se în scris, prin sms, e-mail etc. Receptarea cu succes a notificării depinde de corectitudinea declarării datelor de identitate şi de actualitatea lor. Cu alte cuvinte, spre exemplu, giranţii pot ajunge în situaţia să suporte costuri mai mari din cauza unor simple date de contact, întrucât ar afla de dificultăţile de rambursare a creditului de către titular destul de târziu, cu consecinţe de nedorit pentru ei.

„Titularul este principalul responsabil pentru plata la scadenţă şi, în cazul în care el nu plăteşte, această obligaţie poate fi îndeplinită şi de celelalte părţi implicate în contract. Din păcate, la noi nu există o educaţie a garanţilor de a se informa şi de a se securiza de situaţiile de întârziere a rambursării creditului“, spune reprezentantul unei bănci, specialist în executare silită. Dacă titularul şi/sau garanţii săi răspund favorabil la contactele băncii, li se oferă măsuri de restructurare a creditului pentru a depăşi dificultăţile de rambursare, în scopul evitării procesului de executare silită.

Toţi cei necontactabili sau care nu răspund favorabil acţiunilor de colectare a creanţelor ajung să fie clasificaţi în categoria de delincvenţă ridicată, culminând cu clasificarea acestora în categoria creditelor neperformante la împlinirea termenului de 90 de zile de restanţă. După epuizarea căilor de înţelegere amiabilă cu debitorul principal şi garanţii, banca înştiinţează părţile că împrumutul se îndreaptă către executare silită, fiind comunicată suma de plată (cu toate penalităţile) şi data la care se înregistra acest sold.
După aceasta, banca emite notificarea finală în care anunţă părţile că, dacă în termen de 15 zile nu îşi îndeplinesc obligaţiile restante, se vor declanşa procedurile legale de executare silită.

La expirarea acestui termen de 15 zile, banca declară creditul exigibil, scadent în totalitate, şi pregăteşte documentele necesare. Primul pas este solicitarea încuviinţării în instanţă a demarării procedurii de executare silită către părţile din contract, care devin automat debitori principali. În peste 99% din cazuri instanţa acceptă solicitarea executorului bancar.

Sfatul specialiștilor

Debitorul poate contesta în instanţă executarea silită, dar până la soluţionarea cererii poprirea şi celelalte tipuri de executări îşi urmează drumul. Singura metodă prin care poţi întârzia până la soluţionare orice tip de executare este achitarea unei cauţiuni, dar care este foarte mare, de 10% din toată suma de plată.

„Foarte rar, în cazuri excepţionale, se poate decide în instanţă suspendarea executării“, spune Traian Stancu. „Recomandarea mea este ca Ioana să contacteze de urgenţă banca executoare, chiar şi banca unde are credit ipotecar. Cea mai bună cale în acest caz este cea a dialogului transparent. În acest fel, să încerce să evite executarea silită pentru a nu-i afecta relaţia cu cealaltă bancă şi să obţină o restructurare. Apoi să vorbească cu debitorul principal, cel girat, pentru rezolvarea situaţiei pe cale amiabilă sau, în caz contrar, prin aplicarea oricăror căi legale de recuperare a sumelor de la acesta.

Apelarea la un avocat pentru suspendarea executării atrage după sine costuri cu avocatul, iar şansele de soluţionare pozitivă a suspendării sunt infime“, spune specialistul în executări. Totodată, reprezentantul BCR spune: „Sfatul nostru către clienţi este să analizeze cu foarte mare atenţie propunerea de a gira o altă persoană. Le recomandăm celor care se angajează contractual ca giranţi să se asigure şi să verifice cât mai bine bonitatea şi buna-credinţă a persoanei girate“.

Care e diferenţa dintre coplătitor şi girant

Girantul poate fi şi un cunoscut sau un prieten, codebitor nu poate fi decât o persoană sau mai multe, aflate într-un anumit grad de rudenie cu debitorul sau partenerul/partenera de viaţă a acestuia. Coplătitorul sau codebitorul are obligaţie la scadenţă, el fiind luat în calculul gradului de îndatorare împreună cu titularul de credit şi se consideră că plăteşte o cotă-parte din fiecare rată lunară. Girantul, în schimb, are obligaţie după depăşirea scadenţei de către titular (după ce acesta a întârziat la plată). Cu alte cuvinte, coplătitorul şi girantul răspund în aceeaşi măsură după depăşirea scadenţei, împreună cu titularul, dar coplătitorul are obligaţii şi la scadenţă (la fiecare rată de credit), alături de titular. Acolo unde nu există suficiente venituri sau garanţii, băncile solicită giranţi sau codebitori care să îşi asume, alături de creditor, riscul „insolvabilităţii“ celui împrumutat. Scăderea preţurilor la imobiliare şi a veniturilor, pe fondul crizei, determină băncile comerciale să perpetueze această tehnică şi în anii următori.

 „Construcţia este pe cât de legală, pe atât de eficace pentru instituţia finanţatoare, întrucât, în ipoteza nerambursării ratelor de credit, patrimoniile debitorului şi ale girantului/codebitorului se cumulează, constituind un capital ce conferă băncii o şansă reală de a-şi recupera capitalurile plasate în credite şi accesoriile acestora“, 
Radu Pricop, partener societatea civilă de avocaţi Pricop&Banu. 

Codebitorul şi girantul sunt răspunzători de plata datoriei în aceeaşi măsură cu titularul principal al contractului de credit, renunţând la dreptul de discuţiune şi diviziune.
Cristian Ionescu, Coface România

Pentru siguranţa băncii, nevoia de giranți și codebitori va persista şi anul viitor, din cauza scăderii valorii bunurilor aduse în garanţie.
Radu Grațian Ghețea, președinte CEC Bank și ARB

Este la aprecierea creditorului împotriva cărui/căror codebitori se va îndrepta în vederea satisfacerii întregii creanţe.
Radu Pricop, partener, societatea civilă de avocaţi Pricop&Banu

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/la-ce-riscuri-te-expui-daca-ai-girat-un-rau-platnic-157634.html

Art. 409 CPC - Poprirea pe Venituri

Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite: 

a) pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii; 
b) pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. 
Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel. 
Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum. 
Ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca pe baza oricaror dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, daca legea nu dispune altfel. 
Urmarirea drepturilor mentionate la alin. 4 se va putea face in limita a 1/2 din cuantumul acestora. 
Sumele retinute potrivit alin. 1-4 se elibereaza sau se distribuie potrivit art. 562 si urmatoarele. 
Alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii. 

Conform prevederilor legale, poprirea pe veniturile personale poate fi de max. 1/2 din acestea.Consider un abuz al bancii retinerea aceasta , cu atat mai mult cu cat conform art. 372 c.p.c. " executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.".
Aveti posiblitatea sesizarii in scris a conducerii centrale a bancii respective si actiunea in instanta.

legea nr.53/2003
" ART. 164
(1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net."
Cod procedura civila
"ART. 409
Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:
a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;
b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel."
In concluzie, vi se putea retine doar 1/3 din salariu. 

Criza economică, creşterea preţurilor, scăderea  salariilor sau şomajul te-au adus într-un mare  impas financiar. Deja ai întarziat cu plata ratelor şi  băncile te ameninţă că vei rămâne fără casă sau  maşină? Specialiştii bancari ne spun ce riscăm dacă  nu plătim datoriile faţă de bănci.

Bunurile, confiscate în instanţă

Băncile cărora le datorezi bani ar putea încerca să recupereze datoria de la tine prin intermediul unui reprezentant judecătoresc sau al unei companii care se ocupă cu recuperarea datoriilor. Dacă eşti contactat sau vizitat de firme de recuperare, trebuie să ştii cum să acţionezi în relaţia cu ele şi să-ţi cunoşti drepturile şi obligaţiile.

Recuperatorii de datorii nu au voie să-ţi confişte bunurile în contul datoriei. În cazul în care creditorul se adresează unei instanţe şi obţine câştig de cauză, executorul judecătoresc are dreptul să-ţi pună sechestru pe bunuri şi să le vândă pentru a recupera banii pe care îi datorezi. 

Executarea silită fără garanţii imobiliare

Dacă în contract nu s-au prevăzut garanţii imobiliare, băncile sunt obligate să înceapă cu urmărirea bunurilor mobile şi numai dacă nu se acoperă creanţa, după vânzarea acestora, se poate trece la executarea bunurilor imobile.

Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul va putea trece la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.

Executorul va identifica şi va evalua cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar dacă acestea nu se înţeleg, va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie. 

Banca îţi opreşte din salariu dacă nu ai alte bunuri

În cazul în care debitorul nu are în proprietate bunuri se pot urmări atât salariile, cât şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia.

Veniturile pot fi urmărite de creditorii bancari în limita a 1/3 din venitul lunar net. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceluiaşi venit, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel. 

După divorţ, soţii plătesc creditul la comun

Dacă unul dintre soţi are credit şi nu plăteşte, acesta poate fi urmărit silit cu respectarea aceloraşi prevederi legale privind salariile şi veniturile obţinute în mod periodic.

Dacă soţii au luat împreună un credit, apoi au divorţat şi nu l-a mai plătit niciunul, creditorul poate urmări silit pe oricare dintre ei, chiar şi pentru întreaga datorie.

Fostul soţ care este nevoit să achite şi datoria celuilalt soţ poate să se întoarcă cu acţiune împotriva celuilalt soţ pentru plata părţii din datorie care-i revine.

Formularea Plângerii

ART. 278^1

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
#M64
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.
#M50
În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
#M64
Plângerea greşit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_347765/plangere-impotriva-rezolutiei-procurorului.html#ixzz2VQXEdaXl 


Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Plangere impotriva rezolutiei procurorului 

Domnule Procuror Şef Direcţie (Domnule Procuror Şef),

Subsemnatul(a) ........................., domiciliat(ă) în (localitatea) ............, strada .........., nr. ........., bl. ......., sc. ......., et. ......, ap. ......., judeţ (sector) ........., cod poştal ......, titular al cărţii de identitate seria ........., nr. ......., CNP ..........., având calitatea de inculpat (parte vătămată, parte civilă, expert etc), în dosarul penal nr. ......../........, mă plâng împotriva măsurii sau actului de urmărire penală prin care

Se arată care este măsura, actul, soluţia atacată 
Prin luarea măsurii respective mi s-a adus o vătămare a intereselor mele legitime, pentru că
Se arată motivele pentru care se contestă măsura, actul, soluţia atacată

De aceea, în temeiul art.275 (sau, după caz, art.278) din Codul de procedură penală, vă rog să desfiinţaţi măsura sau actul atacat (etc.) şi să dispuneţi măsurile legale. 
Dovada vătămării intereselor mele legitime prin măsura (actul, soluţia) luată o fac cu următoarele mijloace de probă:

Se prezintă mijloacele de probă

Data Semnătura

Cu mentiunea ca trebuie adaptata in functie de detaliile situatiei de fapt.

Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

Codul de procedura penala al Romaniei prevede dreptul partilor si a oricarei persoane interesate ale carei interese legitime au fost vatamate prin vreun act sau vreo masura luata in cursul urmaririi penale de a face plangere imptriva acestor acte/masuri care in fond reprezinta manifestarea de vointa a organelor de urmarire penala.

Distingem trei ipoteze in care se poate face plangere :

1. plangere imptriva actelor si masurilor de urmarire penala aleorganelor de cercetare penala
2. plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala aleprocurorului
3. plangere in fata instantei impotriva rezolutiei \ ordonantei de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata din cuprinsul rechizitoriului.

Cand se poate face o astfel de plangere ?

Atunci cand partile (ex : parte vatamata , proprietarul unui bun asupra caruia s-a dispus masura confiscarii) considera ca au fost nedreptatite de actul sau masura luata de organul de urmarire penala.

Cine poate face o astfel de plangere ?

• partile ,partea care se este nemultumita de masura sau de actul dispus de organele de urmarire penala pot face plangere (ex.partea vatamata poate face plangere impotriva rezolutiei de NUP a procurorului – observam ca invinuitul nu ar putea dispune de o asemenea cale deoarece faptul ca in cauza s-a dat o solutie de netrimitere in judecata ,ii este favorabil)
• orice parte interesata ale carui interese legitime au fost vatamate de actul sau masura procesuala luata de organele de urmarire penala (ex: proprietarul bunului confiscat in urma unei perchezitii la domiciliul inculpatului)

Care este obiectul plangerii ?

• un act de urmarire penala (ex:ordonanta de scoatere / incetare a urmaririi penale )
• o masura de urmariere penala (ex:masura confiscarii speciale)a
• act / masura dispusa inainte de efectuarea urmaririi penale (ex: rezolutia de NUP)

Unde se depunde o astfel de plangere?

Legea precizeaza ca plangerea se depune fie la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, fie la organul de cercetare penala.In acest ultim caz ,organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea procurorului in termen de 48 ore ,impreuna cu explicatiile necesare.

Analiza celor trei ipoteze :
Ipoteza 1 : Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala

1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.

2.Solutionarea plangereii revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala , care este obligat sa solutioneze plangerea in termen de 20 zile de la primire plangerea.Mentionam ca termenul de 20 zile este unul de recomandare, astfel incat depasirea lui nu poate antrena decat o sanctiune disciplinare ,iar nulitatea relativa a actului nu se poate impune decat daca se dovedeste o vatamare adusa prin depasirea acelui termen.

3.Procedura de solutionare:

3.1.Organul de cercetare penala primind plangerea o inainteaza procurorului impreuna cu explicatiile necesare, in termen de 48 ore.In cazul in care plangerea se depune direct la procuror ,ulterior acesta poate cere explicatii.

3.2.Procurorul solutioneaza plangerea in cel mult 20 zile.Dupa solutionare comunica rezultatul partii care a facut plangerea.Solutionarea consta fie in mentinerea actului / masurii atacate fie in infirmarea ei.

3.3.Plangerea nu suspenda executarea actului /masurii.

Ipoteza 2 :Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale procurorului

1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.

2.Solutionarea plangerii revine in aceasta ipoteza procurorului ierarhic superior.Ratiunea consta in insusi principiul subordonarii ierarhice, principiul guvernator al Ministerului Public.Trebuie amintit ca procurorul ierarhic superior verifica sub aspectul legalitatii si temeiniciei si rechizitoriul.

3.Procedura de solutionare :

3.1 Se ataca atat actele date de procuror ,deci efectuate de procuror cat si actele date in baza dispozitiilor procurorului ,deoarece amebele reprezinta manifestarea de vointa a procurorului.

3.2.Procurorul ierarhic superior primind plangerea impreuna cu dosarul cauzei este obligat sa o solutioneze in termen de 20 zile – termen de recomandare.

3.3.In cazul : rezolutie NUP , ordonanta scoatere/incetare UP , ordonanta clasare – plangerea se face in termen de 20 zile de la data comunicarii copiei de pe act.

3.4.In cazul unei solutionari nefavorabile pentru partea care a facut plangere ,aceasta se poate adresa instantei.Plangerea directa indreptata instantei va fi respinsa ca inadmisibila.

Ipoteza 3 : Plangere in fata instantei impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiilor de netrimitere in judecata din rechizitoriu

Se poate uza de aceasta cale in cazul in care se respinge  de catre procuror plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala.Este o cale “extrema ratio” a carui folosire presupune un control prealabil asupra actului atacat de catre procuror sau de catre procurorul ierarhic superior , control ce vizeaza in primul rand legalitatea si temeinicia actului ce emana de la organele de urmarire penala.

1.Actele ce pot fi atacate :

1. rezolutia de NUP
2. ordonanta/rezolutia de incetare a UP/scoatere de sub UP
3. ordonanata/rezolutia de clasare
4. dispozitia din rechizitoriu de scoatere de sub UP/incetare a UP

2.Procedura:

1. Judecatorul solicita dosarul.
2. Parchetul va trimite dosarul in maxim 5 zile de la data inregistrarii adresei parchetului.
3. Participarea procurorului obligatorie.
4. Persoana care a facut plangere este citata.Neprezentarea ei nu impiedica judecarea plangerii insa daca instanta considera ca este absolut necesara poate dispune aducerea ei.
5. Persoana care a facut plangerea si reprezentantul parchetului sunt audiate.
6. Termenul de solutionare este de cel mult 20 zile ,de la data primirii plangerii.
7. Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 30 zile.

RIL :”Judecatorul care admite plangerea devine incompatibil sa judece cauza in fond” ,deoarece se considera ca prin admiterea plangerii deja si-a format o opinie cu privire la cauza.Per a contrario ,judecatorul care respinge plangerea nu devine incompatibil sa judece cauza in fond ,deoarece se poate argumenta ca prin respingerea plangerii judecatorul nu si-a format o opinie persoanala ci doar a “consolidat” vointa organelor de urmarire penala si in special a procurorului.

3.Solutii ce pot fi date :

• A - RESPINGE PLANGEREA – ca tardiva , inadmisibila , nefondata
• B - ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia\ordonanta atacata sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata – trimite cauza procurorului in vederea REDESCHIDERII URMARIRII PENALE sau in situatia in care plangerea vizeaza o rezolutie de NUP , trimite cauza procurorului in vederea INCEPERII URMARII PENALE
• C - ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia/ordonanta atacat sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata atacata – si RETINE CAUZA PENTU JUDECARE atunci cand considera ca sunt probe necesare pentru stabilirea vinovatiei pentru fapta savarsita.Probele trebuie sa fie obtinute in cursul procesului penala ,deci nicidecum in faza actelor premergatoare.De asemenea ele trebuie sa fie legal administrate.

Recursul.Pentru lit A si B se poate ataca cu recurs care in ipoteza in care este ADMIS – caseaza sentinta primei instante – desfiinteaza rezolutia /ordonanta atacata – trimite cauza la procuror in vederea inceperii urmaririi penale , care nu mai poate dispune din nou NUP.

http://speeder86me.wordpress.com/2009/12/16/plangere-impotriva-actelor-si-masurilor-de-urmarire-penala/

Model Formularea Plângerii

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul ___________, în calitate de ___________, în dosarul de urmărire penală nr. __/____ al Parchetului __________, formulez prezenta plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, împotriva ___________, pe care o consider nelegală şi netemeinică, deoarece mi s-a adus o gravă vătămare a drepturilor mele, constând în __________, rugându-vă să-mi admiteţi plângerea şi să __________.

Data,                                                                Semnătura,

___________                                                 ___________

Domnului Preşedinte al ______________

Art. 216 Obiectul supravegherii SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ

Capitolul III
SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ

Art. 216

Obiectul supravegherii

Procurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană să nu fie reţinută sau arestată, decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

În exercitarea activităţii de supraveghere, procurorul ia măsurile necesare sau dă dispoziţii organelor de cercetare penală ca să ia asemenea măsuri.

Procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii în scris şi motivat.


Art. 222 Plângerea Sesizarea organelor de urmărire penală EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE

Capitolul IV
EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE

Secţiunea I
Sesizarea organelor de urmărire penală

Art. 222

Plângerea

Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.

Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.

Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.

Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.

Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.

Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.

Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele prevăzute la alin. 2, se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.

În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Detalii: http://legeaz.net/cpp-cod-procedura-penala/art-222

Model de plangere penala

PLANGERE PENALA

Domnule Prim Procuror,

Subsemnatul .............................., domiciliat in ..........., str. .........., nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ............, formulez prezenta plangere penala impotriva faptuitorului ........................., domiciliat in ............, str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ..........., pentru savarsirea infractiunii de ................, prevazuta si pedepsita de art. ... C. penal.

Motivele plangerii:

In fapt, la data de ............., ora ..., locul .............., faptuitorul ..........................., a savarsit ........................ .

Prejudiciul pe care faptuitorul mi l-a creat prin savarsirea infractiunii este de ............. si se compune din ................................ .

In drept, fapta constituie infractiunea de ....................., prevazuta si pedepsita de art. ... C. penal.

In dovedirea plangerii, inteleg sa ma folosesc de urmatoarele probe: proba cu acte si urmatorii martori:

- ......................., domiciliat in .............., str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ............;

- ......................., domiciliat in .............., str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul .............

Data ................

Semnatura reclamantului

....................

DOMNULUI PRIM PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA ........................