sâmbătă, 21 aprilie 2018

Revocarea din funcție

Trebuie modificată Legea justiției , pe principiul Curții cu Juri , pentru ca procurorii să nu se mai poată incuia intr-o incăpere cu inculpatul sau martorul si să facă diverse negocieri si propuneri !


juraţi (curte cu juri), instanţă de judecată în legislaţia română anterioară, avînd competenţă specială (omor, calomnie prin presă ş.a.) J. erau persoane fără pregătire juridică, care se pronunţau asupra vinovăţiei (cu sau fără circumstanţe atenuante) sau nevinovăţiei celui judecat, însă magistratul de carieră stabilea pedeapsa (în caz de vinovăţie). În sistemul nostru judiciar instituţia juraţilor a fost desfiinţată din anul 1938. Unele legislaţii prevăd şi în prezent participarea juraţilor în judecarea cauzelor penale.

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/jurati-curtea-de-juri


IN ATENTIA PROCURILOR ABUZIVI – Curtea Suprema a SUA a desfiintat hotararea de condamnare a unui guvernator pe motiv ca procurorii au interpretat abuziv legea si au indus in eroare juriul in privinta definitiei "actului oficial": "Preocuparea noastra nu este legata de povesti stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal. Este, in schimb, despre implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita"



Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii a desfiintat o hotarare de condamnare a unui guvernator republican acuzat de infractiuni de coruptie pe motiv ca procurorii au intrepretat abuziv legea si au indus in eroare cetatenii in ceea ce priveste definitia “actului oficial”. Decizia Curtii Supreme a Statelor Unite ale Americii a fost luata in unanimitate in 27 iunie 2016 si viza cauza guvernatorului Robert McDonnell acuzat ca in schimbul unor bunuri materiale ar fi promis unui om de afaceri ca va intocmi mai multe acte oficiale, dar si ca va organiza evenimente si intalniri in favoarea acestuia din urma. Conform deciziei, procurorii nu au probat care este legatura de cauzalitate intre cadourile pe care oficialul american le-ar fi primit si actele oficiale indeplinite, motiv pentru care Curtea Suprema a SUA si-a exprimat ingrijorarea cu privire la interpretarea excesiva a "actului oficial", aratand ca poate ridica si anumite probleme de constitutionalitate. Decizia din cauza "Robert McDonnell contra SUA" a fost facuta publica de site-uleranews.ro.
Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii a apreciat ca se impune ca termenul "act oficial" sa fie mai bine definit, in asa fel incat „oamenii obisnuiti sa poata intelege ce comportament este interzis” si „intr-o maniera care sa nu incurajeze punerea in aplicare arbitrara si discriminatorie”.Totodata, cei noua judecatori supremi americani au stabilit si ca este necesar ca infractiunea de coruptie de care este acuzat un oficial sa fie probata de decizia efectiva pe care acesta o ia, respectiv indeplinirea unui act oficial concret, prin care sa favorizeze expres o societate comerciala sau un om de afaceri de la care a primit anumite favoruri banesti.
S-a retinut in incheiere si ca juriul nu a inteles corect semnificatia termenului “act oficial”, ceea ce ar reprezenta ca guvernatorul McDonnell sa fi fost condamnat pentru o fapta care nu atrage raspunderea penala, nefiind ilegala: “Guvernul concluzioneaza ca termenul „act oficial” cuprinde, prin urmare, aproape orice activitate desfasurata de o persoana oficiala. Din punctul de vedere al Guvernului, „actul oficial” include in mod specific organizarea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment – fara orice alt element suplimentar – privind orice tema, incluzand o problema larga de politici publice, cum ar fi dezvoltarea economica a Virginiei".
Concluzionand, Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii arata ca nu manifesta o preocupare pentru “povestile stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal", ci pentru “implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita". Astfel, “ointerpretare mai restransa a termenului 'act oficial' lasa un spatiu amplu pentru punerea sub acuzare a coruptiei, fiind in acelasi timp in acord cu textul statutului si cu precedentul stabilit de aceasta Curte".
Prezentam pasaje din decizia Curtii Supreme Americane din data de 27 iunie 2016, tradusa de site-ul eranews.ro:
"In ianuarie 2014, guvernatorul McDonnell a fost pus sub acuzare pentru acceptarea de plati, imprumuturi, cadouri si alte lucruri de valoare de la Williams si Star Scientific in schimbul ”efectuarii de actiuni oficiale, atunci cand este cazul, pe masura ce apar oportunitatile apar, pentru a legitima, a promova si a obtine studii de cercetare pentru produsele Star Scientific”. Supp. App. 46.
Invinuirile impotriva lui cuprindeau: un cap de acuzare privind conspiratie pentru a comite abuz in serviciu (n.n. honest services fraud), trei capete de acuzare privind savarsirea de abuz in serviciu (n.n. honest services fraud), un cap de acuzare privind conspiratie pentru a comite infractiunea de inselaciune cuprinsa in Hobbs Act (n.n. Hobbs Act extorsion), sase capete de acuzare privind inselaciunea conform Hobbs Act si doua capete de acuzare privind falsul in declaratii. A se vedea, 18 U.S.C. §§1343, 1349 (abuzul in serviciu); §1951(a) (inselaciunea conform Hobbs Act); §1014 (fals in declaratii).
Doamna McDonnell a fost pusa sub acuzare pentru acuzatii similare, la care s-a adaugat obstructionarea procedurilor oficiale, bazata pe presupusa sa implicare in cadrul schemei ilegale. A se vedea §1512 (c)(2) (obstructionarea).
Teoria care sta la baza acuzatiilor de abuz in serviciu si de inselaciune a fost ca fostul guvernator McDonnell a acceptat mita de la Williams. A se vedea Skilling v. Statele Unite ale Americii, 561 U.S.358, 404 (2010) (interpretand abuzul in serviciu pentru a interzice “scheme frauduloase de a priva o alta persoana de servicii oneste prin mita sau comisioane ilegale”); Evans v. Statele Unite ale Americii, 504 U.S.255, 260, 269 (1992) (interpretand infractiunea de inselaciune din Hobbs Act pentru a include ”luarea de mita”).
Partile au fost de acord ca vor defini abuzul in serviciu cu referire la statutul federal privind mita 18 U.S.C. §201 (n.n. federal bribery statute). Acest statut incrimineaza ”o persoana intr-o functie oficiala sau o persoana aleasa intr-o functie oficiala, fie direct sau indirect ca, in mod corupt”, sa ceara, sa caute, sa primeasca, sa accepte sau sa fie de acord ”sa primeasca sau sa accepte orice obiect de valoare”, in schimbul ”acceptarii influentarii sale in indeplinirea oricarui act oficial”. §20 (b)(2).
Un ”act oficial” este definit ca ”orice decizie sau actiune privind orice intrebare, chestiune, cauza, proces, procedura sau controversa care, in orice moment de timp, ar putea sa fie pendinte sau care, conform legii, ar putea sa fie adusa in fata unui oficial, in capacitatea oficiala a acestuia.” 201(a)(3).
De asemenea, partile au fost de acord ca obtinerea unui “lucru de valoare (…) stiind ca acel lucru de valoare a fost dat in schimbul unei actiuni oficiale” este un element al infractiunii de inselaciune cuprinse de Hobbs Act, si ca vor folosi definitia conceptului de ”act oficial” din statutul federal privind mita pentru a defini „actiunea oficiala”, in conformitate cu Hobbs Act. 792 F. 3d 478, 505 (CA4 2015) (ghilimelele interne omise intentionat).
In consecinta, Guvernul a fost obligat sa dovedeasca faptul ca fostul guvernator McDonnell a comis sau a fost de acord sa comita un „act oficial”, in schimbul imprumuturilor si a cadourilor de la Williams. (…) Problema in acest caz este interpretarea corecta a termenului „act oficial”.[4] (…)
Potrivit Guvernului, „Congresul a folosit in mod intentionat un limbaj extins” in §201 (a)(3) pentru a cuprinde „orice decizie sau actiune cu privire la orice chestiune sau aspect care ar putea fi, in orice moment, pendinte sau care ar putea, prin lege, sa fie adusa in fata unei persoane intr-o functie oficiala, in calitatea oficiala reprezentata de persoana respectiva”. Brieful pentru Statele Unite ale Americii 20-21.
Guvernul concluzioneaza ca termenul „act oficial” cuprinde, prin urmare, aproape orice activitate desfasurata de o persoana oficiala. Din punctul de vedere al Guvernului, „actul oficial” include in mod specific organizarea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment – fara orice alt element suplimentar – privind orice tema, incluzand o problema larga de politici publice, cum ar fi dezvoltarea economica a Virginiei. Id. la 47-49; Tr. Oral Arg. 28-30.
In opozitie, guvernatorul McDonnell sustine ca intregul context legal obliga la o lectura mai precisa, limitand „actele oficiale” la acele acte care „fac trimitere la o anumita rezolutie dintr-o decizie guvernamentala specifica”, sau la o presiune catre alta persoana oficiala sa procedeze astfel. Brieful pentru petent 44, 51.
El sustine, de asemenea, ca „legile vagi privind coruptia”, cum ar fi §201 implica ingrijorari serioase de constitutionalitate, militand “in favoarea unei interpretari limitate, precaute a acestor legi penale.” Id. la 21.
Luand in considerare textul statutului, precedentul judiciar al acestei Curti, precum si preocuparile constitutionale ridicate de guvernatorul McDonnell, respingem lectura Guvernului privind §201(a)(3) si adoptam o interpretare mai ingusta privind „actul oficial”. In conformitate cu aceasta interpretare, stabilirea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment nu constituie – doar prin ele insele – un „act oficial”.[5] (…)
Ramane intrebarea daca – asa cum sustine Guvernul – pur si simplu stabilirea unei intalniri, gazduirea unui eveniment sau contactarea unui alt oficial se califica drept decizii sau actiuni cu privire la oricare dintre cele trei chestiuni retinute. Desi termenul “decizie” si mai ales cuvantul ”actiune” ar putea sa fie lecturate in sens larg pentru a sustine punctul de vedere al Guvernului, opinia Curtii in speta United States v. Sun-Diamond Growers of Cal., 526 U.S. 398 (1999) respinge aceasta interpretare.
In speta Sun-Diamond (…) Curtea a evidentiat ca simpla existenta a unor astfel de chestiuni pendinte nu este suficienta pentru a face ca orice actiune legata de ele sa constituie un „act oficial”. Ibid. Era posibil sa se evite „absurditatile” cauzate de condamnarea unor persoane acuzate de coruptie pentru angajarea intr-un astfel de comportament, am explicat atunci, „prin definirea termenului”, adica prin adoptarea unei definitii mai limitate privind „actele oficiale”. Id. , la 408.[6] (…)
In conformitate cu precedentele stabilite de aceasta Curte, nu este necesar ca un oficial sa ia o decizie efectiva sau sa actioneze efectiv cu privire la o „intrebare, chestiune, intr-o cauza, proces, procedura sau controversa”; este suficient ca oficialul sa fie de acord sa faca acest lucru. A se vedea, Evans, 504 U.S., la 268.
Nu este necesar ca acordul sa fie explicit si ca oficialul sa specifice mijloacele pe care le va folosi pentru a-si tine partea lui din promisiune. Nu este necesar nici ca oficialul sa intentioneze intr-adevar sa savarseasca „actul oficial”, atata timp cat a fost de acord sa procedeze astfel. Un juriu ar putea, de exemplu, sa concluzioneze ca s-a ajuns la un acord, daca dovezile arata ca oficialul a primit un lucru de valoare stiind ca acesta i-a fost dat cu asteptarea ca oficialul sa savarseasca un “act oficial” in schimbul acestuia.[7] (…)
In concluzie, un „act oficial” este o decizie sau actiune privind o „intrebare, chestiune, cauza, proces, procedura sau controversa”. „Intrebarea, chestiunea, cauza, procesul, procedura sau controversa” trebuie sa implice un exercitiu formal al puterii guvernamentale care este similar, ca natura, cu un proces in fata unei instante, o hotarare in fata unei agentii sau o audiere in fata unei comisii. Acesta trebuie sa fie, de asemenea, ceva specific si concentrat, care este „in asteptare”, pendinte, sau „poate sa fie adus prin lege ” in fata unei persoane intr-o functie oficiala. Pentru a se califica drept „act oficial”, persoana aleasa sau numita intr-o functie publica trebuie sa ia o decizie sau o actiune cu privire la „intrebarea, chestiunea, cauza, procesul, procedura sau controversa” sau sa fie de acord sa faca acest lucru. Aceasta decizie sau actiune poate sa includa folosirea pozitiei sale oficiale pentru a exercita o presiune asupra unui alt oficial pentru a efectua un „act oficial” sau pentru a consilia un alt oficial, stiind sau intentionand ca un astfel de aviz sa constituie baza unui „act oficial” exercitat de un alt oficial. Stabilirea unei intalniri, comunicarea cu un alt oficial sau organizarea unui eveniment (sau acordul pentru a face acest lucru) – fara niciun element suplimentar – nu se incadreaza in aceasta definitie a „actului oficial”.[8]
Suplimentar, in afara faptului ca este in contradictie atat cu textul legii, cat si cu precedentul stabilit de Curte, interpretare expansiva a „actului oficial” de catre Guvern ridica semnificative probleme constitutionale. Sectiunea 201 interzice coruptia quid pro quo – tranzactionarea unui lucru de valoare pentru un „act oficial”. In opinia Guvernului, aproape orice accepta un oficial – de la o contributie de campanie la o masa de pranz – este socotit ca quid; si aproape orice face un oficial – de la organizarea unei reuniuni la invitarea unei persoane la un eveniment – este numarat ca quo. A se vedea Brieful pentru Statele Unite 14, 27 ; Tr. Oral Arg. 34-35, 44-46.[9] (…)
Aceasta ingrijorare este una substantiala. Consilierul Casei Albe care a lucrat in fiecare administratie prezidentiala de la cea a presedintelui Reagan la cea a presedintelui Obama avertizeaza ca „expansiunea uluitoare a legilor privind coruptia in sistemul public va determina cel mai probabil o inghetare a interactiunilor dintre oficialii publici si cetatenii in serviciul carora se afla, si astfel va periclita abilitatea acestora de a-si indeplini in mod eficient responsabilitatile”.[10] (…)
In decizia Sun-Diamond, Curtea a refuzat sa lase la discretia Guvernului protejarea drepturilor legale impotriva urmaririlor penale excesive declansate sub §201, concluzionand in schimb ca „un statut in acest domeniu, care poate fi, din punct de vedere lingvistic, interpretat fie ca un satar de macelar, fie ca un bisturiu, ar trebui sa fie in mod rezonabil considerat a fi cel din urma”. 526 U.S., la 408, 412.
O preocupare de aceeasi natura este faptul ca, in conformitate cu interpretarea Guvernului, termenul „act oficial” nu este definit “cu suficienta determinare astfel incat oamenii obisnuiti sa poata intelege ce comportament este interzis” sau „intr-o maniera care sa nu incurajeze punerea in aplicare arbitrara si discriminatorie”. Skilling, 561 U. S., la 402–403 (ghilimele interne omise).
Sub „matura lipsita de rigoare” a lecturii Guvernului, Kolender v. Lawson, 461 U.S. 352, 358 (1983), oficialii publici ar putea face obiectul urmaririi penale, fara o notificare corecta, pentru cele mai prozaice interactiuni. „Invocarea unei prevederi atat de vagi pentru a condamna pecineva la inchisoarea” cu pana la 15 ani ridica o serioasa ingrijorare ca prevederea „nu este in acord cu dreptul constitutional privind un proces echitabil”. Johnson v. Statele Unite ale Americii, 576 U. S.__ (2015).[11] (…)
Pentru ca juriul nu a primit instructiuni corecte privind semnificatia legala a termenului „act oficial”, exista posibilitatea ca acesta sa il fi condamnat pe guvernatorul McDonnell pentru un comportament care nu este ilegal. Din acest motiv, nu putem trage concluzia ca erorile din instructiunile primite de juriu au fost „inofensive dincolo de orice indoiala rezonabila”. Nederlanden v. Statele Unite ale Americii, 527 U.S. 1, 16 (1999) (ghilimelele interne omiseintentionat). In consecinta, condamnarile pronuntate impotriva guvernatorului McDonnell sunt anulate.[12] (…)
Nu exista nicio indoiala ca acest caz este unul dezagreabil; ar putea fi chiar mai rau decat atat. Dar preocuparea noastra nu este legata de povesti stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal. Este, in schimb, despre implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita. O interpretare mai restransa a termenului „act oficial” lasa un spatiu amplu pentru punerea sub acuzare a coruptiei, fiind in acelasi timp in acord cu textul statutului si cu precedentul stabilit de aceasta Curte. Hotararea pronuntata de Curtea de Apel este anulata, iar cazul este retrimis pentru proceduri ulterioare consistente cu prezenta opinie.


ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR AL S.U.A VS.  ORGANIZAREA  SISTEMULUI JUDICIAR ROMÂN

 Influentat de-a lungul istoriei de dominatia coloniala britanica, chiar si dupa unirea statelor in federatie, cele trei puteri legislative, executive si judiciara au fost impartite prin Constitutie intre Federatie si statele componente. Baza sistemului judiciar American o reprezinta tribunalele constituite la nivelul fiecarui stat si doar o mica parte din litigii au fost solutionate de tribunalele federale.Practic exista 50 de sisteme judiciare fiecare propriu statului care l-a elaborate, singura constanta fiind acordarea lor cu dispozitiile Constitutiei. Ca regula a organizarii sistemului judiciar statal, acesta cuprinde tribunale de prima instanta, curti de apel si o curte suprema ca tribunal de ultima instanta , majoritatea constituindu-se pe trei grade de jurisdictie. Exista in fiecare stat si alte tribunale si curti cu o competenta , jurisdictie, limitata.Tribunalele de prima instanta au o larga competenta atat in materie civila cat si penala si este principala instanta de fond. Denumirea acestei instante difera de la stata la stat fiind cunoscuta ca tribunal de district, sau tribunal de circuit, curti superioare ori chiar courts of common Pleas. Ele administraeaza toate probele necesare entru solutionara cauzei, iar compltul este format dintr-un singur judecator de profesie.Materia sucesorala este una speciala iar litigiile de acest fel se solutioneaza de tribunale speciale. Fiecare stat are insa serie de instante locale, in a caror competenta intra litigii cu o valoare mica sau de o mica importanta , instante suordonate triunalelor de prima instanta.Diferenta de competenta material ape celasi teritoriu intre tribunalul de prima instanta si instantele locale o dau deci natura litigiilor si valoarea lor.Curtile de Apel , au rolul exercitarii unui control judiciar asupra hotararilor pronuntate de tribunalele statale. Majoritatea statelor americane confera cetatenilor lor dreptul de a exercita aclea apelului , isa doar asupra problemelor de drept si nua sura chestiunilor de fapt., motiv pentru care instanta de apel nu este considerate un al doilea grad de jurisdictie. Fiecare stat are o instanta suprema , unica cu rol in interpretarea uniforma a legii, care pronunta in price maerie hotarari definitive si neapelabile., instanta deumita Supreme Court sau Supreme Judicial Court. Sistemul romanesc, este unitar ca si organizare ambele avand insa ca obiectiv asigurarea respectarii dreptului la un proces echitabil si judecarea proceselor in mod impartial si independent. Dreptul procesual roman are personaj principal intotdeuna judecatorul, indiferent ca este vorba despre o instanta civila , penala, comerciala. La baza piramidei sistemului romanesc se afla judecatoriile , care functioneaza ca prime instante . Ele sunt organizate ca instante fara personalitate juridica, prin Legea 304 /2004, art 38-40 Competenta materiala a judecatoriilor este prevazuta in chiar art. 1 din C. Proc Civila care spune ca :Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe; 2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor dar si in Codul e procdura penala. Judecatoriile pot avea in organizarea lor sectii complete specializate pentru minori si familie. Instanta ierarhic superioara este tribunalul, instanta cu personalitate juridica, organizata la nivelul fiecarui judet.In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau dupa caz complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios adminstrativ si fiscal, conflicte e munca si asigurari sociale iar acolo unde este necesar sectii maritime si fuviale sau marci si inventii sau altele. In ultimii ani se incearca infiintare achiar a tribunalelor specializate,( in prezent exista 4 asemenea tribunale) cu personalitate juridica, ce preiau tribunalului cauzele in domeniul in care se infiinteaza, tinzand oarecum spre modelul francez.Tribunalul roman este atat o prima instanta , o instanta de apel si o ultima instanta in cazurile limitativ prevazute de lege. Competenta materiala a tribunalelor este reglementata de dispoz. Art 2 Cproc civila dar de Codul de proceura penalaCurtile de apel sunt in numar de 15 , sunt persoane juridice distincte, avand in circumscriptia fiecareia cateva tribunale judetene si tribunale specializate In cadrul lor pot functiona sectii sau complete specializate.Competenta sa materiala este prevazuta in art 3 Cpoc civila , iar in materie penala ar 28 ind 1 C proc penala. Ele sunt al treilea grad e jurisdictie , in vreme ce curtile de apel franceze reprezinta de regula unica instanta de apel , al doilea si totodata ultimul grad de jurisdictie.Presedintii Curtilor de apel au calitatea de ordonator de credite secundar, au atributii de coordonare si control ale administrarii instantei. Completele de judecata sunt formate dintr-un singur judecator la cauzele in prima instanta, doi la judecarea apelului si trei judecatori la judecarea recursului indiferent de tipul instantei unde se judeca. Organizarea sistemului judiciar federal AmericanSistemul judiciar federal este alcatuit din curti federale de district, curti federale de apel( de circuit) si Curtea suprema de Justitie, structurat pe trei niveluri, toate aceste instante fiind create prin insasi Constitutie. Curtile de district exista cel putin cate una in fiecare stat, judecand cauze civile , administrative, comerciale si penale care privesc legislatia federala- avand deci o competenta generala . Al doilea nivel de jurisdictie il reprezinta curtile federale de apel , care au o competenta teritoriala nationala. Hotararile pronuntate de aceste curti de apel nu pot fi atacate decat in mod exceptional la Curtea Suprema a SUA Curtea Suprema instanta din varful piramidei sistemului federal, este atat o institutie legala cat si una politica, asa cum considera literature juridica.Existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, fiind prevazuta de Constitutie. Legiuitorul i-a conferit o competenta originala, stabilita expres de Constitutie, care nu poate fi limitata de forul legislative- Congresul, care insa poate organiza tribunale inferioare dar si limita competenta altor instante federale. Curtea Suprema este compusa din 9 judecatori: un presedinte si 8 judecatori asociati. Nu exista sectii sau birouri, ativitatea sa dsfasurandu-se in Plenul sau, ia deciziile se iau cu majoritate de voturi.Activitatea de audieri dureaza doua saptamani dupa care cerceteaza dosarul , jurisprudenta, pronunta hotararea in sedinta si o publica. Competenta originala a Curtii este o competenta exceptionala si de prima instanta. Functia sa majora este de solutionare a recursurilor facute impotriva hotrarilor pronuntate de tribunalele federale si statale in conditiile legii.Exista trei cai de atac , create de dreptul englez common –law si preluate , apoi mentinute in dreptul American, trei mijloace procedurale ordinare de desizare aCurtii Supreme si anume: writ of appeal, writ of certiorari, certification of questions.Prima dintre ele , writ of appeal, este modul procedural prin care se puteau controla hotararile judecatoresti pronuntate de catre instantele inferioare atat federale cat si statale, abrogat insa in 1988.Writ of certiorari este mijlcul prin care instanta inferioara cere instantei superioare sa verifice daca in cursul judecatii au fost incalacri le dreturilor, Insa instanta supema are libertatea de apreciere daca cerceteaza sau nu cauza si apoi daca va considera necesar sao revoke, sa o confirme ori modifice.Crtification of questions este procedura prin care instanta inferioara cere instantei supreme sa se pronunte de aceasta data intr-o problema de drept concreta, de a carei soluionare depinde decizia ce va fi ponuntata. Chiar daca instanta suprma se pronunta in acest sens, instanta inferioara nu este obligate, tinuta sa respecte modul de solutionare dat de aceasta.Prin acste trei mijoace procedurale Curtea de Casatie isi indeplineste rolul sau politic si juridic de interpretare si aplicare a Constitutiei.In Romania, Inalta Curte de Casatie si Justitie este singura instanta suprema, fiind organizata in 4 sectii: civila si de proprietate intelectula, sectia penala, sectia comerciala si sectia de contencios administrativ si fiscal) Conducerea ei se exercita presedinte, vicepresedinte si colegiul de conducere iar judecarea cauzelor se face de complete formate din 3 judecatori ai aceleiasi sectii, din complete de 9 judecatori specializati in functie de natura cauzei sau de Sectiile Unite. In acest ultim caz, la judecata trebuie sa ia parte cel putin doua treimi din numarul judecatorilor in functie, iar decizia e luata cu majoritatea voturilor celor prezenti.Din punct de vedere al competentri teritoriale este clar ca are competnta nationala , iar in ceea ce priveste competenta materiala aceasta este reglementata de art 29 Cod procedura penala potrivit caruia solutioneaza cauze penale in prima instanta si recurs si art 4 Cod procdura civila conform caruia in materie civila judeca. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege si recursurile în interesul legii, la care se adauga si alte cayuri prevazute expres prin legi speciale. In SUA functioneaza si alte instante speciale , cu co competenta material limitata fie la litigii in materia taxelor si impozitelor federale, sau a actiunilor nelectuale savarsite de particularii contra SUA, , chestiunide drept vamal. Asemenea instante speciale sunt curtile militare de apel, instante formate din judecatoi civili, si a caror competenta este solutionarea apelurilor indreptate impotriva deciziilor pronuntate de curtile martiale si de tribunalele militare. Corespondente in sistemul roman sunt tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale a caror competenta este stabilita in art 27, 28 Cod Proc Penala, putand functiona ca prime instante, instante de apel , de recurs . La noi , aceste instante au fiecare statut de unitate militara, cu indicativ propriu. Curtile cu juri este o procedura total straina sistemului roman contemporan , in schimb pentru sistemul american reprezinta un important simbol al justitiei .Sistemul prezinta avantajul unei judecati rationale in care probele se administreaza in fata unor judecatori populari impartiali. Al saselea amendament la Constitutia federala spune ca „ in toate procesele criminale , acuzatul beneficiaza de dreptul la o judecata rapida si publica de unjuriu partial al statului si districtului unde s-a comis fapta”De regula numarul juratilor este de 12, insa jurisprudenta a decis ca o cerinta minima constituirea juriului din minim 6 jurati. Fiind un drept constitutional, beneficiarii sai pot renunta in mod expres la acest drept cu acordul Ministrului Public si aprobarea tribunalului. Conditia fundamentala este ca juratii sa fie reprezentativi pentru comunitatea respectiva si alegerea lor sa se faca fara vreo discriminare, si totodata alegerea acestor jurati trebuie sa se faca cu respectarea dreptului egal al acuzatului de a fi judecat de un juriu impartial.Sunt totusi incompatibili pentru a fi jurati, potrivit uno legi statale, anumite persoane precum condamnati penal, preoti, avocati, etc. In procesele penale juratii au ca rol fundamental sa detrmine starea de fapt si sa decida asupra culpabilitatii sau nevinoatiei acuzatului. Judecatorul poate totusi indreta eroarea prin care juriul condamna acuzatul impotriva regulilor de drept, dar nu poate interveni daca acuzatul este declaat nevinovat. Judecatorul poate si uneori este chiar obligat sa dea instructiuni juratilor cu privire la dreptul aplicabil in speta, ori la sarcina probei, prezumtia de nevinovatie, si alte ase,enea instructiuni cu caracter general. Evitandu-se influentarea prin mass media a juratilor, acestia delibereaza in secret si adopta un verdict cu unanimitate de voturi sau cu mojoritate de voturi functie de reglementarile statale.Dupa pronuntarea verdictului , judecatorul pronunta o hotarare de drept conforma cu solutia dta de juriu.Tot judecatorul are posibilitatea sa dispuna dizolvarea juriului si repunerea pe rol a cauzei daca juratii nu pot adopta un verdict. Marele juriu, existent si la nivel federal are rolul de acuzare penala , aflndu-se sub conducerea ministerului public si avand competente otal diferite de cel al micului juriu.Departamentul Federal de Justitie este o importanta institutie guvernamentala cu rol in supravegherea activitatii de executare a legilor de interes public, asigurarea protectiei societatii contra activitatilor criminale si subversive, reprezentarea guvernului Federal in fata Curtii Supreme. Practic el este consilierul juridic al guvernului dar si al cetateanului de rand. Departamentul federal este condus de procurorul General ce are si functia de ministru al justitiei,In fiecare district federal functioneaza un birou al procurorului federal, care actioneaza in numele autoritatilor centrale pentru urmarirea penala a persoanelor vinovate de incalcarea puterilor si autoritatii Statelor Unite. Procurorii federali sunt numiti de presedintele SUA pentru un mandat de 4 ani . Ei sunt ajutati de asa numitii prosecutors , procurori ce asigura si garanteaza protectia judecatorilor, avocatilor, juratilor si tot ei elibereaza mandate de arestare a criminalilor si indeplinesc toate sarcinile trasate de procurorul federal. In cadrul Ministerului Public roman procurorii sunt organizati ierarhic, subordonati ministrului de Justitie . Mai mult, procurorul are posibilitatea de a promova si exercita actiunea penala in calitate de parte in proces, iar in procesul civil poate promova sau interveni in actiuni determinate de lege.Ministerul public roman este alcatuit din parchete ce functioneaza pe linga fiecare judecatorie, tribunal, curte de apel sau instanta civila sau militara.Parchetele de pe linga tribunale si curti de apel au personalitate juridica, fiind structurate in sectii ce pot fi si ele impartite in servicii si birouri. Parchetele de pe linga Curti sunt conduse de procurori generale , iar cele de pe linga tribunale de prim procurori Parchetul de pe linga Inalta Curte are sectii servicii si birouri conduse de procurori sefi, inclusiv pentru combaterea infractiunilor facute de militari. Tot aici functioneaza Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism cu o activitate reglementata de Legea 508/2004 si Departamentul national Anticoruptie, ale carui atributii, competenta , structura si organizare sunt stabilite in OUG 43/2002. si legea 304/2004 . In ceea ce priveste statutul magistratului in sistemul judiciar american, acestia desi numiti in functi pe un mandat determinat, nu sunt asimilati functionarilor, trebuind sa fie neutri si obiectivi in luarea deciziilor. Procedurile statelor de numire a judecatorilor sunt diferite de la numirea de catre guvernator, de catre legislativ pana la alegerea si selectionarea pe baza de merit. Atat judecatorii curtilor federale cat si cei ai Curtii Supreme , sunt numiti de Presedintele tarii, sunt inamovibili, dar pot fi destituiti printr-o procedura anevoioasa impeachment , in cazul in care se fac vinovati pentru tradare, coruptie, cima contra bunurilor publice sau delicte grave.Durata mandatului judcatorilor este foarte diferita de la un stat la altul. Totusi , potrivit Constitutiei, judecatorii federali sunt numiti pe viata sub conditia uni une conduite. In sistemul judiciar roman, judecatorul este numit de Presedintele Romaniei, este inamovibil spe deosebire de mandatul limita al judecatorului american, insa ca si acesta din urma este independent, se supune doar legii si impartial.Ca urmare a diferentierii statutului judecatorului de cel al procurorului, dispozitiile art 3 din statutul magistratilor Legea 303/2004, vorbesc despre procuror astfel: Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii, ei nefiind inamovibili ci doar stabili in acasta functie. Aparent doua sisteme de organizare judiciara foarte deosebite unul de celalalt, sistemul american si cel roman au totusi unele institurii prezente in ambele sisteme sau reguli identice . Considerand ca orice sistem judiciar este perfectibil, institutiile „bune „ ale sistemului american pot fi implementate la noi , in vederea celeritatii si acuratetii actului de justitie. Bibliografie:1. Ioan Les Sisteme judiciare comparate, Ed ALL Beck, Bucuresti 20022. Viorel Ciobanu, G Boroi Drept procesual civil. Curs selectiv. Ed C H Beck, Bucuresti 2009 3 Gabriel Boroi Codul de procedura civila comentat si adnotat Ed Ch Beck Bucuresti 20014.Ion Neagu Tratat de procedura penala .Partea generala Ed Universul Juridic Bucuresti 2008
 Av.IGNAT CLAUDIU FLORINEL AUGUSTIN 


Vreau juriu în procesele penale. De ce? Din mai multe motive.
În primul rând, mai rău nu are cum să fie. Cred că justiţia penală română a ajuns la un nivel de injustiţie care devine prea greu de înghiţit. Acum ceva vreme aş fi spus că juriile sunt o idee proastă pentru că omul simplu crede că oricine e acuzat de o infracţiune a comis-o, că “sigur o făcut el ceva” şi că “nimeni nu ajunge acolo degeaba”. Şi judecătorii cred la fel, aşa că mai rău nu are cum să fie. Aia cu prezumţia de nevinovăţie e o chestie frumoasă, pe care nu o crede nimeni.
În momentul în care intră în sala de judecată, judecătorul e convins că toţi ăia din sală sunt vinovaţi, pentru că altfel nu erau trimişi în judecată. O să se spună că exagerez, dar statistica îmi dă dreptate. Procentul de achitări în Europa este undeva la 15%, la noi este sub 5%. Permiteţi-mi să nu cred că procurorii români sunt atât de buni încât nu ratează nimic, în timp ce omologii lor germani, spanioli sau norvegieni sunt atât de proşti încât să trimită în judecată atât de mulţi nevinovaţi. În Marea Britanie, procentul sare de 20%. Chiar să fie ai noştri procurori ca brazii, să gafeze deloc? Mira-m-aş… Mai degrabă judecătorii sunt convinşi de la început că prostul e vinovat şi, în consecinţă, îl execută pe inculpat, indiferent de probe şi de orice se întâmplă în proces.
Cred că un juriu nu poate fi mai slab decât atât şi cred că oamenii simpli ar fi mai degrabă atenţi la probele care li se prezintă decât unul care se crede Dumnezeu şi pe care oricum îl doare în cot de ăia pe care îi judecă. Important e să nu se caseze sentinţa şi colegul procuror să nu se supere pe el.
O să mi se spună că juriile sunt mai simple de corupt de către inculpaţi, cu bani şi cu tupeu. Serios? De parcă juzii sunt imposibil de corupt. Nu, nu există niciun judecător care să nu fi luat şpagă. Nu, nu există niciunul care să nu fi dat o soluţie sau alta la presiuni politice sau de altă natură făcute “de sus”. Nu, ei sunt cei mai drepţi şi mai harnici dintre traci. Hai să fim serioşi… Cred, mai degrabă, că grosul oamenilor sunt mai greu de corupt decât judecătorii. Am văzut destui condamnaţi pentru luare de mită şi sunt convins că mai sunt şi alţii pe care nu i-or prins.
O să mi se spună că juriile formate din badea Gheo de pe coclauri şi din tanti Maria de la coadă de la lapte nu au suficiente cunoştinţe juridice ca să îşi dea cu părerea. Eu nu prea cred. Cred că un om, oricât de prost sau de lipsit de educaţie ar fi, poate să stabilească dacă cineva e vinovat sau nu.
Şi aşa au crezut şi alţii. Numărul ţărilor care au introdus jurii pentru că nu puteau să aibă încredere în judecători şi în judecata unor funcţionari publici care fac din serviciu trimiterea oamenilor la puşcărie este impresionant. Nu vorbesc aici de statele care au sisteme juridice de origine britanică. Dar Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, Grecia, Italia, Norvegia, Suedia sau Rusia nu şi-au copiat sistemul de drept de la englezi şi, totuşi, au decis să introducă procesele cu juraţi în materie penală. Niciunul dintre aceste state nu a renunţat ulterior pentru că ar fi mai rău decât înainte.
Eu am mai spus-o. Avem o rată de achitări imposibilă. Oficial, cam 4% din procesele penale se termină cu achitări, în realitate, dacă excludem achitările pe 18 indice, care nu sunt realmente achitări, rămânem cu o rata de achitări de sub 2%. Media europeană este de peste 15%, cea mai mare în Anglia unde e de peste 20%. Puţine state din UE au rate de achitări sub 15 % şi niciunul sub 10%. Mi-e imposibil să cred că procurorii noştri sunt de 20 de ori mai aşprii decât ăia englezi sau nemţi, încât ei nu greşesc niciodată şi nu trimit în judecată nevinovaţi aproape niciodată. Cred, mai degrabă, că acest profesionalism incredibil se justifică prin inerţia condamnării pe care o dau judecătorii, pe refuzul acestora de a fi atenţi şi pe prejduecata că toţi sun vinovaţi. Nu cred că există avocat care să lucreze în penal care să nu poată să enumere rapid cel puţin câteva cazuri în care orice juriu din lumea asta ar fi dat achitare, în timp ce omul e condamnat. Certitudinea condamnării după trimiterea în judecată este ilogică şi stupidă, iar judecătorii se tranformă singuri în nişte yesmani ai procurorilor, care au decis că omul este vinovat. Iar asta nu e în ordine.
De aceea, chiar dacă sistemul cu juraţi are lipsurile lui, cred că mai rău nu are cum să fie. Motiv pentru care cred că noua Constituţie trebuie să garanteze dreptul la un juriu, pentru infracţiunile de o anumită importanţă, dacă omul nu îşi recunoaşte vinovăţia, lăsând judecătorii să se pronunţe asupra chestiunilor de drept şi privându-i de dreptul de a fi Dumnezeu.

 Revocarea, schimbarea din funcţie, eliberarea din funcţie a viceprimarului.
Art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, republicată, reglementează schimbarea din funcţie a viceprimarului, care se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.
Art. 18 alin. 4 din Legea nr. 393/2004 prevede că mandatul de viceprimar poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării din funcţie în condiţiile Legii nr. 215/2001, republicată.
Legiuitorul face distincţie între cele două instituţii, aceea a „eliberării şi revocării” din funcţie, neputându-se aplica ambele în aceaşi situaţie, prin urmare, este nulă H.C.L. prin care viceprimarul a fost şi revocat şi schimbat din funcţie şi eliberat din aceeaşi funcţie.
Prin Sentinţa nr.47 din 19 ianuarie 2011 pronunţată în dosarul nr.2993/102/2010 Tribunalul Mureş a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Ghindari.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr.25/14.07.2010, Consiliul Local al comunei Ghindari a hotărât revocarea din funcţie a viceprimarului comunei Ghindari, domnul V.I..
S-a reţinut că hotărârea a fost adoptată în baza prevederilor art.36 alin.1, art.57, art.130 din Legea nr.215/2001, art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004 şi nu ca sancţiune disciplinară prevăzută de art.69 alin.1 lit.b din Legea nr.393/2004.
Prima instanţă a reţinut că HCL al comunei Ghindari nr.25/14.07.2010 a fost adoptată cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie în conformitate cu prevederile art.57 alin.3 şi 4 din Legea nr.215/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii, în sensul anulării HCL nr. 25/14.07.2010 a Consiliul Local al comunei Ghindari .
În motivarea recursului s-a menţionat că a mai existat o tentativă de eliberare din funcţie a viceprimarului, deşi acesta a fost ales legal, însă prin Decizia nr.1093/20009 a Curţii de Apel Tg. Mureş acesta şi-a putut continua activitatea în funcţie.
Prin aceasta s-a dorit să se sublinieze subiectivitatea consilierilor locali în luarea deciziei.
S-a arătat că şi în ce priveşte votul nu era suficientă o majoritate simplă ci una calificată de 2/3 din voturi, având în vedere faptul că viceprimarul nu a avut abateri disciplinare.
De asemenea, s-a arătat că art.36 din Legea nr.215/2001 invocat de Consiliul Local al comunei Ghindari nu prevede eliberarea din funcţie a viceprimarului.
Un alt motiv de nelegalitate a fost acela că votul exprimat de consilierul local incompatibil S.K. este lovit de nulitate.
Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului şi a invocat faptul că recursul nu este motivat.
S-a apreciat că argumentele prin care reclamantul şi-a susţinut cererea, cu ocazia dezbaterilor pe fond, au vizat în totalitate motive de oportunitate a actului administrativ atacat, respectiv H.C.L. nr.25/14.07.2010, instanţa neavând însă posibilitatea de a cenzura hotărârea sub acest aspect.
Este fără îndoială atributul exclusiv al consiliului local, ca autoritate a administraţiei publice locale, ales în urma unui vot politic, să aleagă şi să revoce viceprimarul, în condiţiile Legii nr.215/2001 – Legea administraţiei publice locale şi ale Legii nr.393 din 2004 privind Statutul aleşilor locali, de câte ori consideră oportun şi necesar, ca o consecinţă a voinţei majorităţii în organul colectiv, pentru motive care nu ţin de aplicarea unei sancţiuni.
Astfel, conform dispoziţiilor art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004, „mandatul de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, în condiţiile Legii nr.215/2001, republicată”, iar conform prevederilor art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001. „Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”.
S-a arătat că legiuitorul nu a prevăzut nici pentru alegerea şi nici pentru revocarea din funcţie a viceprimarului, alte condiţii şi cerinţe decât voinţa (politică) a consilierilor locali.
Intimatul a menţionat cu privire la cvorum că există deosebire de reglementare între art.57 din Legea nr.215/2001 şi art.69 din Legea nr.393/2004 şi în ce priveşte cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii de schimbare din funcţie. Această analiză a fost detaliată la f.17 din dosarul de recurs.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:
Ceea ce se analizează în cauză este faptul că prin Hotărârea HCL nr. 25/14.07.2010 a Consiliul Local al comunei Ghindari, s-a hotărât „revocarea, schimbarea din funcţie a viceprimarului comunei Ghindari, domnul V.I.. Eliberarea din funcţie se face pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Temeiul de drept invocat a fost art.36 alin.1, art.57 şi 130 din Legea nr.215/2001 rep, art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004, art.45 alin.1 şi art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001.
Referatul întocmit cu această ocazie prevede că schimbarea din funcţie este o măsură legală, nu o sancţiune disciplinară şi este determinată de criza economică şi de disfuncţii în activitatea viceprimarului. Nu se motivează în niciun fel care sunt disfuncţiile din activitatea viceprimarului.
Art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001 prevede următoarele: „Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale”.
Acest text are caracter general, la fel ca şi dispoziţiile art.57 din aceeaşi lege.
Doar la alin.4 din art.57 se reglementează schimbarea viceprimarului. „Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”.
Art.130 din Legea nr.215/2001 prevede că „Prevederile art. 57 alin. (4) şi ale art. 101 alin. (3) privind eliberarea din funcţie a viceprimarilor, a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene se aplică după alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2008”.
Art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004 prevede că „Mandatul de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, în condiţiile Legii nr. 215/2001, republicată”.
Astfel, legiuitorul face distincţie între două instituţii şi anume „revocarea” şi „eliberarea din funcţie”, neputându-se aplica ambele în aceeaşi situaţie.
Pe de altă parte, deşi se susţine de către Consiliul Local al comunei Ghindari că măsura nu este una disciplinară, se aplică instituţia „eliberării din funcţie” care este reglementată ca măsură disciplinară la art.69 alin.1 lit.d din Legea nr.393/2004 care prevede următoarele: „Pentru abateri grave şi repetate, săvârşite în exercitarea mandatului de viceprimar, de preşedinte sau de vicepreşedinte al consiliului judeţean, persoanelor în cauză li se pot aplica următoarele sancţiuni:
d) eliberarea din funcţie.”
Mai mult, la alin.4 se prevede că „ Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) poate fi făcută numai dacă se face dovada că viceprimarul, preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean a încălcat Constituţia, celelalte legi ale ţării sau a prejudiciat interesele ţării, ale unităţii administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă”. Or, în actul atacat nu s-a făcut nicio menţiune cu privire la îndeplinirea acestor condiţii.
Potrivit hotărârii atacate, reclamantul a fost şi revocat şi schimbat şi eliberat din funcţie, neputându-se face distincţie între textele de lege aplicabile şi neputându-se verifica condiţiile legate de cvorum, motive de înlocuire şi alte aspecte. Numai una dintre situaţiile prevăzute de legiuitor poate fi aplicată într-un act administrativ.
Faţă de cele mai sus menţionate este evident că actul administrativ este nelegal, nefiind motivat nici în fapt nici în drept.
Celelalte motive invocate în recurs nu se vor mai analiza câtă vreme instanţa constată nelegalitatea actului.
În consecinţă, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., instanţa a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată şi a admis cererea reclamantului, urmând să anuleze actul administrativ atacat.
Instanţa va acorda şi cheltuieli de judecată în baza art.316 raportat la art.298 şi 274 C.pr.civ.

Detalii: https://legeaz.net/spete-civil/revocarea-schimbarea-din-functie-eliberarea-1930-2011
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)