| CODUL DE PROCEDURA PENALA actualizat |
 Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor. Art. 2 - Legalitatea si oficialitatea procesului penal Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege. Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Art. 3 - Aflarea adevarului In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului. Art. 4 - Rolul activ Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal. Art. 5 - Garantarea libertatii persoanei In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. Nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului penal, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii. Orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege. In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. Art. 5^1 - Respectarea demnitatii umane Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege. Art. 5^2 - Prezumtia de nevinovatie Orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva. Art. 6 - Garantarea dreptului de aparare Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal. In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare. Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal. Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales. Art. 7 - Limba in care se desfasoara procesul penal In procesul penal procedura judiciara se desfasoara in limba romana. In fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba romana. Art. 8 - Folosirea limbii oficiale prin interpret Partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii in instanta, prin interpret. Vezi și VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII PERMISUL DE ȘEDERE Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase Fii propriul tău nutriționist Planet REBOOT Ttatăl fondator al Uniunii Europene. Colonizarea de pe Marte ! Ne pregătim pentru Marte Robot pe Marte Ce să mai citim? Tatăl fondator al Uniunii Europene. Colonizarea de pe Marte ! Ne pregătim pentru Marte Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ? Cine mai urăște să poarte mască? Art. 9 - Obiectul si exercitarea actiunii penale Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege. Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal. Art. 10 - Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevazuta de legea penala; b^1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat; d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor; h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale; i^1) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege; j) exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica. In cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior in conditii legale. Art. 11 - Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si incetarea procesului penal Cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10: 1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: a) clasarea, cand nu exista invinuit in cauza; b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e), cand exista invinuit sau inculpat in cauza; c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i^1) si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza; 2. In cursul judecatii instanta pronunta: a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e); b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) - j). Art. 12 - Sesizarea altor organe decat cele judiciare In cazurile aratate in art. 10 lit. b), d) si e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni altele decat cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent. Art. 13 - Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e), procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta achitarea. Daca nu se constata vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune incetarea urmaririi penale, cu exceptia cazului prevazut in art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal Art. 14 - Obiectul si exercitarea actiunii civile Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente. Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile: a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta. De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila. Actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. Art. 15 - Constituirea ca parte civila Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente. Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare. Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza. Actiunea civila este scutita de taxa de timbru. Art. 16 - Partea responsabila civilmente Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare. Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei. Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat. Art. 17 - Exercitarea din oficiu a actiunii civile Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, dupa caz, persoanei care ii incuviinteaza actele, sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vatamata nu este constituita parte civila. Art. 18 - Sustinerea actiunii civile de catre procuror Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata. Cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila. Art. 19 - Actiunea adresata instantei civile Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune. Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale. De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda. Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare chiar nedefinitiva. Art. 20 - Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila. In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se constata din probe noi ca paguba si daunele morale nu au fost integral reparate, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila. De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila pentru repararea pagubelor materiale si a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotararii penale de prima instanta. Art. 21 - Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acesteia. Daca una din parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a acesteia se introduc in cauza succesorii in drepturi, iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii. Art. 22 - Autoritatea hotararii penale in civil si efectele hotararii civile in penal Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Art. 23 - Inculpatul Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat. Art. 24 - Alte parti in procesul penal Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata. Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila. Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente. Art. 25 - Competenta judecatoriei Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege. Art. 26 - Competenta tribunalului militar Tribunalul militar: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile prevazute in art. 331 - 352 din Codul penal, precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date in competenta altor instante; b) Abrogat Legea nr. 356/2006 2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege. Art. 27 - Competenta tribunalului Tribunalul: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile prevazute de Codul penal in art.174-177, art.179, art.189 alin.3-5, art.197 alin.3, art.211 alin.3, art.212 alin.3, art.215 alin.5, art.254-255, art.257, art.266-270, art.279^1, art.312 si art.317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive; b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) Abrogat Legea nr. 356/2006 d) infractiunea de spalare a banilor, precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri; e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar; f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa; 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in cazurile anume prevazute de lege; 4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Art. 28 - Competenta tribunalului militar teritorial Tribunalul militar teritorial: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a)-e^1), savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv; b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa; 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; 4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Art. 28^1 - Competenta Curtii de Apel Curtea de Apel: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile prevazute de Codul penal in art.155-173 si infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale; a^1) infractiunile prevazute de Codul penal in art.2531, art.273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata si art.356-361; b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi; c) Abrogat Legea nr. 356/2006 d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa; e) - Abrogata f) - Abrogata 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; 4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege; 5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate. Art. 28^2 - Competenta Curtii Militare de Apel Curtea Militara de Apel: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155 - 173 si art. 356 - 361, savarsite de militari; b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante; c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa; 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; 4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Art. 29 - Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie Inalta Curte de Casatie si Justitie: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile savarsite de senatori si deputati; b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului; c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului; d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori; e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; e^1) infractiunile savarsite de catre membrii Consiliului Superior al Magistraturii f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege in competenta sa; 2. ca instanta de recurs, judeca: a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege; 3. judeca recursurile in interesul legii; 4. - Abrogat 5. solutioneaza: a) conflictele de competenta in cazurile in care Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta superioara comuna; b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt; c) cererile de stramutare. d) alte cazuri anume prevazute de lege. Art. 30 - Competenta pentru infractiunile savarsite in tara Competenta dupa teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savarsita infractiunea; b) locul unde a fost prins faptuitorul; c) locul unde locuieste faptuitorul; d) locul unde locuieste persoana vatamata. Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala. Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal. Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Art. 31 - Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Art. 32 - Reunirea cauzelor In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta. Art. 33 - Cazurile de indivizibilitate Este indivizibilitate: a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane; b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act; c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune. Art. 34 - Cazurile de conexitate Este conexitate: a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc; b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori; c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni; d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei. Art. 35 - Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad. Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei civile. Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad cu instanta militara. Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar daca competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad. Art. 36 - Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozitiilor art. 35. In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta militara, care trimite dosarul instantei civile careia ii revine competenta Art. 37 - Cazuri speciale In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs. Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata. In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna. Art. 38 - Disjungerea In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat. Art. 39 - Exceptii de necompetenta Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata. Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu. Art. 40 - Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand: a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului; b) s-a dat o hotarare in prima instanta. Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct. 1. Art. 41 - Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare. Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel. Art. 42 - Declinarea de competenta Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului. Art. 43 - Conflictul de competenta Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna. Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta. In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti. Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda. Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta. Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor. Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune. Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante. Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2. Art. 44 - Chestiuni prealabile Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante. Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune. Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale. Art. 45 - Dispozitii care se aplica la urmarirea penala Dispozitiile cuprinse in art. 30 - 36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale. Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in faza de urmarire penala. Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta. Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat. In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1. Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat. Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza. Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe. Art. 46 - Rudenia intre judecatori Judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul patru inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecata Art. 47 - Judecator care s-a pronuntat anterior Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza. Art. 48 - Alte cauze de incompatibilitate Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva: a) a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale; b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti; c) a fost expert sau martor; d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata. e) sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul patru inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale; f) este sot, ruda sau afin, pana la gradul patru inclusiv, cu una din parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; g) exista dusmanie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la gradul patru inclusiv, si una din parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al treilea inclusiv; h) este tutore sau curator al uneia dintre parti; i) a primit liberalitati de la una din parti, avocatul sau mandatarul acesteia. Judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze in caile de atac, atunci cand sotul, ruda ori afinul sau pana la gradul patru inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze. Art. 49 - Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a grefierului Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata. Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48 alin. 1 lit. b)-i) si alin. 2 se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent si grefierului de sedinta. Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac. Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta. Art. 50 - Abtinerea Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii. Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate. Art. 51 - Recuzarea In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate. Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii. Nerespectarea conditiilor prevazute in alin. 2 sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formularii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat. Completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive. Art. 52 - Procedura de solutionare in cursul judecatii Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat. Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere. Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitand recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu se poate alcatui completul potrivit alin.1, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. In cazul in care gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea si, din cauza abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecata la instanta competenta sa solutioneze cauza, instanta ierarhic superioara desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat abtinerea sau recuzarea. Este inadmisibila recuzarea judecatorului chemat sa decida asupra recuzarii In cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv, cand se recuza intreaga instanta, instanta ierarhic superioara competenta sa solutioneze cererea de recuzare, inainte de a se pronunta asupra recuzarii, dispune cu privire la arestarea preventiva in conditiile prevazute de lege. Alineatul 7 - Abrogat Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai cu recurs, in termen de 48 de ore din momentul pronuntarii, si dosarul se inainteaza, de indata, instantei de recurs. Recursul se judeca in termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, in camera de consiliu, cu participarea partilor. Art. 53 - Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior. Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale. Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o ordonanta. Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior. Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se aplica in mod corespunzator. Art. 54 - Incompatibilitatea expertului si interpretului Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator expertului si interpretului. Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza. Calitatea de martor are intaietate. Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare. Art. 55 - Temeiul stramutarii Inalta Curte de Casatie si Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul patru inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei. In cursul judecatii stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei. Art. 56 - Cererea si efectele ei Cererea de stramutare se adreseaza Inaltei Curti de Casatie si Justitie si trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, cand sunt detinute de partea care cere stramutarea. In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati. Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa numai de catre completul de judecata investit cu judecarea cererii de stramutare. Art. 57 - Procedura de informare Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. Cand Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministerului Justitiei. In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informatii este facultativa. Art. 58 - Instiintarea partilor Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii. In informatiile trimise Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a acestora. Cand in cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, presedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu. Art. 59 - Examinarea cererii Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica. Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora. Art. 60 - Solutionarea cererii Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, admiterea sau respingerea cererii. In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin. Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare. Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare. Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra stramutarii nu este supusa nici unei cai de atac. Art. 61 - Repetarea cererii Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cand noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Inaltei Curti de Casatie si Justitie la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta. Art. 61^1 - Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul. Dispozitiile art.55 alin. 1, art. 56 alin. 1 si 2 si art. 61 se aplica in mod corespunzator. Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea in camera de consiliu, in termen de 15 zile. Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul. Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea nu este supusa nici unei cai de atac. Art. 62 - Lamurirea cauzei prin probe In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe. Art. 63 - Probele si aprecierea lor Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. Art. 64 - Mijloacele de proba Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele. Mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal. Art. 65 - Sarcina administrarii probelor Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata. La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze. Art. 66 - Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia. In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. Art. 67 - Concludenta si utilitatea probei In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat. Art. 68 - Interzicerea mijloacelor de constrangere Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe. De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe. Art. 68^1 - Indicii temeinice Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta. Art. 69 - Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Art. 70 - Intrebari si lamuriri prealabile Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale. Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa. Daca invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta. Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta, ii cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce. Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa anunte in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal. Art. 71 - Modul de ascultare Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat. In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti. Invinuitul sau inculpatul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza. Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza. Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut. Art. 71^1 - Conditii ale ascultarii invinuitului sau inculpatului Daca in timpul ascultarii invinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viata invinuitului sau inculpatului nu este in pericol Art. 72 - Intrebari cu privire la fapta Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna. In cursul judecatii dispozitiile art. 323 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator. Art. 73 - Consemnarea declaratiilor Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. In fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit. Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa. Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret. Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol. Art. 74 - Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel. Art. 75 - Declaratiile celorlalte parti din proces Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Art. 76 - Explicatii prealabile Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila. Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare. Art. 77 - Modul de ascultare Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplica in mod corespunzator. Art. 77^1 - Modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si a partii civile In cazul in care poate fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea partii vatamate ori a partii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, dupa caz, instanta de judecata poate incuviinta ca aceasta sa fie ascultata fara a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala sau, dupa caz, in locul in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare. La solicitarea organului judiciar sau a partii vatamate ori a partii civile ascultate in conditiile prevazute in alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta partii vatamate sau a partii civile dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor. Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei retele video si audio. In cursul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in mod nemijlocit, partii vatamate sau partii civile ascultate in conditiile alin. 1-3. Intrebarile se pun in ordinea prevazuta in art. 323 alin. 2. Presedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei. Declaratia partii vatamate sau a partii civile, ascultata in conditiile aratate in alin. 1-3, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata sau partea civila ascultata, precum si de consilierul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la dosarul cauzei. Suportul pe care a fost inregistrata declaratia partii vatamate sau a partii civile, in original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, dupa caz, al instantei de judecata, se pastreaza la sediul acestora. Dispozitiile art. 75-77 si ale art. 865 se aplica in mod corespunzator. Art. 78 - Martorul Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor. Art. 79 - Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul. Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti. Art. 80 - Ascultarea sotului si a rudelor apropiate Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84. Art. 81 - Martor minor Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare. Art. 82 - Persoana vatamata Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata. Art. 83 - Obligatia de prezentare Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei. Art. 84 - Intrebari prealabile Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba. Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii. Art. 85 - Juramantul martorului Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe biblie. Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor. Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa. Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul. Art. 86 - Modul si limitele ascultarii martorului Modul si limitele ascultarii martorilor Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea. Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate. Dispozitiile art. 71 - 74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea martorului. Art. 86^1 - Protectia datelor de identificare a martorului Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar. Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii de instanta, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite. Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza intr-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, dupa caz, la sediul instantei, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum si de cel care a dispus masura. Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupa caz, completului de judecata, in conditii de stricta confidentialitate. In toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse in dosarul penal numai dupa ce procurorul, prin ordonanta sau, dupa caz, instanta, prin incheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protectie a martorului. Declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate in procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum si declaratia martorului, consemnata in cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Pot fi audiati ca martori carora li s-a atribuit o alta identitate si investigatorii sub acoperire. Dispozitiile prevazute in alin. 1 - 6 se aplica si expertilor. Art. 86^2 - Modalitati speciale de ascultare a martorului In situatiile prevazute in art. 861, procurorul sau, dupa caz, instanta de judecata poate incuviinta ca martorul sa fie ascultat fara a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala ori in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare. La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat in conditiile alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor. Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut. In cursul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in mod nemijlocit, martorului ascultat in conditiile alin. 1-3. Intrebarile se pun in ordinea prevazuta in art. 323 alin. 2. Presedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului. Declaratia martorului ascultat, in conditiile aratate in alin. 1-31, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa. In cursul urmaririi penale, se intocmeste un proces-verbal in care se reda cu exactitate declaratia martorului si acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de organul de urmarire penala si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta. In cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de martor, fiind pastrata in dosarul depus la instanta, in conditiile prevazute in alin. 5. Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditiile prevazute in alin. 5. Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi penale va fi inaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si va fi pastrat in aceleasi conditii. Dispozitiile art. 78, 85 si ale art. 86 alin. 1 si 2 se aplica in mod corespunzator. Art. 86^3 - Verificari privind mijloacele de ascultare a martorilor Abrogat, Legea nr. 356/2006 Art. 86^4 - Audierea martorilor sub 16 ani in anumite cauze In cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin inregistrari audio-video, in conditiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 si 7. Art. 86^5 - Protejarea deplasarilor martorului Procurorul care efectueaza sau supravegheaza cercetarea penala ori, dupa caz, instanta de judecata poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau resedinta martorului ori sa-i asigure o resedinta temporara supravegheata, precum si sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instantei si inapoi la domiciliu sau la resedinta. Masurile prevazute in alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, dupa caz, de instanta, cand se constata ca pericolul care a impus luarea lor a incetat. Art. 87 - Obiectul confruntarii Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei. Art. 88 - Procedura confruntarii Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari. Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal. Art. 89 - Mijloacele de proba scrise Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului. Art. 89^1 Formularele in care urmeaza sa se consemneze orice declaratie, in faza de urmarire penala, vor fi in prealabil inregistrate si inseriate, ca formulare cu regim special, iar dupa completare vor fi introduse in dosarul cauzei. Art. 90 - Procesul-verbal ca mijloc de proba Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba. De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta. Art. 91 - Cuprinsul si forma procesului-verbal Procesul-verbal trebuie sa cuprinda: a) data si locul unde este incheiat, ora la care a inceput si ora la care s-a terminat incheierea procesului-verbal b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie; c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista; d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate; e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora; f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta. Art. 91^1 - Conditiile si cazurile de interceptare si inregistrare a convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt sau pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata. Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica. Dispozitiile alin.1 se aplica in mod corespunzator. Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In lipsa presedintelui instantei autorizatia se da de catre judecatorul desemnat de acesta. Autorizatia poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi 120 de zile. Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat daca din cuprinsul acesteia rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea de catre avocat a unei infractiuni, dintre cele prevazute la alin. 1 si 2. Procurorul dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor inainte de expirarea duratei autorizatiei daca nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia. La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii. Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea. Art. 91^2 - Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute in art. 91^1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal. In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii prevazute in art. 911 alin.1, 2 si 8 ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala, procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special prevazut in art. 228 alin. 11, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore. In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin. 2, procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in vederea confirmarii. Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24 de ore, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. In cazul in care ordonanta este confirmata iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile art.911 alin.1-3 si 8. Daca judecatorul nu confirma ordonanta procurorului, va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunica in copie instantei. Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal. Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art.911 alin.1 si 2. Art. 91^3 - Certificarea inregistrarilor Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral intr-un proces-verbal de procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, in care se mentioneaza autorizatia data pentru efectuarea acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor intre care s-au purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri ori comunicari in parte si numarul de ordine al suportului pe care se face imprimarea. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. Daca savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se face in procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplica in mod corespunzator. Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispozitia instantei la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei. La prezentarea materialului de urmarire penala, procurorul este obligat sa prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale in care sunt redate convorbirile inregistrate si sa asigure, la cerere, ascultarea acestora. Daca in cauza s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata, procurorul este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si se pastreaza pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, cand se distrug, incheindu-se proces-verbal in acest sens. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat in cazul reluarii cercetarilor sau in conditiile prevazute in art. 912 alin. 5 si numai de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, iar in alte cazuri numai cu autorizarea judecatorului. Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul original si copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat numai in conditiile prevazute in art. 912 alin. 5, cu incuviintarea prealabila a presedintelui instantei. Art. 91^4 - Alte inregistrari Dispozitiile art. 911-913 se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarilor in mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere Art. 91^5 - Inregistrarile de imagini Dispozitiile art. 91^1 si 91^2 se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91^3, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz. Art. 91^6 - Verificarea mijloacelor de proba Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu. Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege. Art. 92 - Prezenta martorilor asistenti Cand legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi. Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural. Art. 93 - Stabilirea identitatii martorilor asistenti Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta martorilor asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal pe care il incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionand si observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la desfasurarea operatiilor la care asista. Art. 94 - Obiectele ca mijloc de proba Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba. Art. 95 - Corpuri delicte Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii. Art. 96 - Ridicarea de obiecte si inscrisuri Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal. Art. 97 - Predarea obiectelor si inscrisurilor Orice persoana fizica sau persoana juridica, in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte si sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora. Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii. Art. 98 - Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor Instanta de judecata, la propunerea procurorului, in cursul urmaririi penale, sau din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. Masura prevazuta in alin. 1 se dispune daca sunt intrunite conditiile aratate in art. 91^1 alin. 1 si potrivit procedurii acolo prevazute. Retinerea si predarea scrisorilor, telegramelor si a oricaror alte corespondente ori obiecte la care se refera alin. 1 pot fi dispuse, in scris, in cazuri urgente si temeinic justificate si de procuror, care este obligat sa informeze de indata despre aceasta instanta. Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului. Art. 99 - Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita. In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala. Art. 100 - Perchezitia Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia. Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala. Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere motivata, in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecatii. In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de judecatorul de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.” Perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie. In baza incheierii, judecatorul emite de indata autorizatia de perchezitie, care trebuie sa cuprinda: a) denumirea instantei; b) data, ora si locul emiterii; c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis autorizatia de perchezitie; d) perioada pentru care s-a emis autorizatia; e) locul unde urmeaza a se efectua perchezitia; f) numele persoanei la domiciliul sau resedinta careia se efectueaza perchezitia; g) numele invinuitului sau inculpatului. Autorizatia poate fi folosita o singura data. Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa, dupa caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator. Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale. Art. 101 - Perchezitia domiciliara in cursul urmaririi penale Perchezitia dispusa in cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi. Art. 102 - Perchezitia domiciliara in cursul judecatii Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale. In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia. Art. 103 - Timpul de efectuare a perchezitiei Ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 6,00 - 20,00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6,00 - 20,00 poate continua si in timpul noptii. Art. 104 - Procedura perchezitiei Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, in prealabil, sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de judecator. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, avand capacitate de exercitiu. Aceste operatiuni se efectueaza de organul judiciar in prezenta unor martori asistenti. Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin, avand capacitate de exercitiu. Este interzisa efectuarea in acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale in aceeasi cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie. Art. 105 - Efectuarea perchezitiei domiciliare Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta. Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savarsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna. Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza, sa nu devina publice. Art. 106 - Efectuarea perchezitiei corporale Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ. Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata. Art. 107 - Identificarea si pastrarea obiectelor Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza. Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii. Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode. Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate in art. 108 alin. final. Art. 108 - Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal. Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute. In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare. Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui. Art. 109 - Masuri privind obiectele ridicate Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod. Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar. Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul. Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie. Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei. Art. 110 - Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate in art. 165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol. Art. 111 - Dispozitii speciale privind unitatile publice si alte persoane juridice Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau la o alta persoana juridica, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza: a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii; c) atunci cand este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii; d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii. Art. 112 - Folosirea unor specialisti Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe. Art. 113 - Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea. Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control. Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt insuficiente, comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor. Art. 114 - Constatarea medico-legala In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare. Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului. Art. 115 - Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize. Cand refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui. Art. 116 - Ordonarea efectuarii expertizei Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize. Art. 117 - Expertiza obligatorie Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului. Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie. De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal. Art. 118 - Procedura expertizei Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator. Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2. Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei. Art. 119 - Experti oficiali Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta. Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei. Cand serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenta sau avizul acestora. Art. 120 - Lamuriri date expertului si partilor Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta. La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei. Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile. Alineatul 5 - Abrogat Art. 121 - Drepturile expertului Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire. Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei. Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare. Art. 122 - Raportul de expertiza Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris. Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa. Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei. Art. 123 - Continutul raportului Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei; b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei. Art. 124 - Suplimentul de expertiza Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul. De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor. Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza. Art. 125 - Efectuarea unei noi expertize Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize. Art. 126 - Lamuriri cerute la institutul de emisiune In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri institutului de emisiune. Art. 127 - Prezentarea scriptelor de comparatie In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie. Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera. Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte. Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta. Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa, ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face. Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal. Art. 128 - Cazurile si procedura de folosire a interpretilor Cand una dintre parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat, potrivit legii. Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana. Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si interpretului. Art. 129 - Cercetarea la fata locului Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita. Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cand este necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii. Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea. Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii. Art. 130 - Reconstituirea Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta. Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator. Art. 131 - Procesul-verbal de cercetare la fata locului Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective. In caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii. In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal. Art. 132 - Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze. Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii. Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad. Art. 133 - Continutul comisiei rogatorii Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii. Art. 134 - Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie. Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii. Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta. Art. 135 - Delegarea Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare. Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de delegare. Art. 136 - Scopul si categoriile masurilor preventive In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu parasi localitatea; c) obligarea de a nu parasi tara; d) arestarea preventiva. Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Masura prevazuta in alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror. Masurile prevazute in alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror sau de judecator in cursul urmaririi penale si de instanta de judecata, in cursul judecatii. Masura prevazuta in alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator. Masura arestarii preventive nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. Liberarea provizorie se dispune de instanta de judecata. Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura. Art. 137 - Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza si pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita. In cazul retinerii si arestarii preventive, actul prin care se iau aceste masuri trebuie sa indice cazul prevazut in art.148, precum si temeiurile concrete din care rezulta existenta acestuia. In cazul obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, actul prin care se ia aceasta masura trebuie sa indice temeiurile concrete care au determinat luarea masurii. Art. 137^1 - Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii Persoanei retinute sau arestate i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen. Invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre masura luata, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal. Cel retinut poate sa ceara sa fie incunostintat despre masura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate in alin. 2. Atat cererea celui retinut, cat si incunostintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod exceptional, daca organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, il informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut. Art. 138 - Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive Daca organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia una dintre masurile prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) - d), inainteaza in acest sens un referat motivat procurorului. In cazul masurilor prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) si c), procurorul este obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore. In cazul masurii prevazute in art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, procedeaza, dupa caz, potrivit art. 146 sau 149^1. Art. 139 - Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. Cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza. In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive. Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el insusi ca nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii. De asemenea, daca instanta constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Directiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii preventive. Alin. 3^4 abrogat OUG 60/2006 Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta. Art. 139^1 - Tratamentul medical sub paza permanenta In cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta in reteaua medicala a Ministerului Sanatatii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei masuri sunt comunicate de indata procurorului, in cursul urmaririi penale, sau instantei de judecata, in cursul judecatii. Art. 140 - Incetarea de drept a masurilor preventive Masurile preventive inceteaza de drept: a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevazut in art. 160b alin. 1, daca instanta nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen; b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare. Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale, maximele prevazute in art. 159 alin. 13, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege. In cazurile aratate in alin. 1 si 2, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul in cazul retinerii, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare penala, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei, ale incheierii sau hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii. Art. 140^1 - Plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind masura retinerii Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta masura se poate face plangere, inainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior, in conditiile art. 278 alin. 1 si 2. Procurorul se pronunta prin ordonanta inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii. Cand considera ca masura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei. Art. 140^2 - Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevazute in art. 136 lit. b) si c) Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii obligarii de a nu parasi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta. Plangerea se va solutiona in camera de consiliu. Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu impiedica judecarea plangerii. Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie. Dosarul va fi inaintat instantei in termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza in termen de 3 zile. Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere. Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta dispune revocarea ei. Plangerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare. Dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii. Art. 140^3 - Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de judecator in cursul urmaririi penale privind masurile preventive Impotriva incheierii prin care judecatorul dispune, in timpul urmaririi penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul respinge, in timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive nu este supusa nici unei cai de atac. Alineatul 2 - Abrogat Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei de recurs si va fi ascultat in prezenta aparatorului sau. In cazul in care invinuitul sau inculpatul se afla internat in spital si, din cauza starii sanatatii, nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa acestuia, dar numai in prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului, si in 3 zile, in cazul arestarii inculpatului. Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere. Cand apreciaza ca masura preventiva este nelegala sau nu este justificata, instanta de recurs o revoca, dispunand, in cazul arestarii preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei masuri nu este suspensiv de executare. Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. Art. 141 - Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive, precum si impotriva incheierii prin care se dispune mentinerea arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa nici unei cai de atac. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Art. 142 - Tinerea separata a unor categorii de infractori In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar femeile separat de barbati. Art. 143 - Conditiile retinerii Masura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala fata de invinuit sau inculpat, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Organul de cercetare penala este obligat sa incunostinteze, de indata, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii. Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului ca are dreptul sa-si angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa. Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, precum si in caz de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevazute de lege. Art. 144 - Durata retinerii Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevazuta in art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane. In situatia in care retinerea se dispune dupa audierea invinuitului citat de catre organul de urmarire penala, termenul de 24 de ore se calculeaza de la ora emiterii ordonantei. In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat. Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, in primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o data cu incunostintarea la care se refera art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevazut in alin. 1, potrivit art. 146. Cand masura retinerii este luata de procuror, daca acesta considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, procedeaza, in termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146. Art. 145 - Continutul masurii Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura. Masura poate fi luata numai daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.143 alin.1. Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, invinuitul sau inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura; d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de armeIn cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alin. 1 nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Masura obligarii de a nu parasi localitatea poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, in caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. Dispozitiile art. 1402 se aplica in mod corespunzator. Durata maxima a masurii prevazute in alin. 1 in cursul urmaririi penale este de un an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu parasi localitatea este de 2 ani. Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit faptaCopia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii judecatorului ori a instantei de judecata se comunica, in aceeasi zi, invinuitului sau inculpatului, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse de organul judiciar. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii. In cuprinsul ordonantei sau incheierii se atrage atentia invinuitului sau inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor impuse de organul judiciar, se poate lua fata de acesta masura arestarii preventive. Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii judecatorului ori a instantei de judecata se comunica, in aceeasi zi, invinuitului sau inculpatului, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor care ii revin. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii. In cuprinsul ordonantei sau incheierii sunt mentionate expres obligatiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sa le respecte si se atrage atentia acestuia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive. In caz de incalcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor, masura obligarii de a nu parasi localitatea va fi inlocuita cu masura arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege. Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus masura verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre invinuit sau inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, sau instanta, in cursul judecatii." Art. 145^1 - Obligarea de a nu parasi tara Masura obligarii de a nu parasi tara consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura. Dispozitiile art. 145 se aplica in mod corespunzator si in cazul obligarii de a nu parasi tara. &1. Arestarea invinuitului Art. 146 - Arestarea invinuitului in cursul urmaririi penale Daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand considera ca arestarea invinuitului este necesara in interesul urmaririi penale, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului. Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere, in cazul in care invinuitul este retinut. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a invinuitului retinut. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. Invinuitul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator. Dispozitiile art. 149^1 alin. 6 si ale art. 150 se aplica in mod corespunzator. Participarea procurorului este obligatorie. Dupa ascultarea invinuitului, judecatorul, de indata, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata. Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin.1, judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durata ce nu poate depasi 10 zile. Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art. 151 alin. 3 lit. a) - c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia. Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplica in mod corespunzator. In caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul poate dispune masura obligarii de a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Art. 147 Arestarea invinuitului la instanta de judecata Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in art. 146. Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreuna cu mandatul de arestare. &2. Arestarea inculpatului Art. 148 - Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei; a1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni; d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta; f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. In cazurile prevazute in alin. 1 lit.a)-e), masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 4 ani. Art. 149 - Durata arestarii inculpatului Durata arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare. Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent. Alineatul 3 - Abrogat Art. 149^1 - Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art.148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului. Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, daca acesta este retinut, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a inculpatului arestat sau retinut. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii. Dispozitiile art. 150 se aplica in mod corespunzator. Participarea procurorului este obligatorie. Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata. Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin.1, judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durata care nu poate depasi 30 de zile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune inainte de expirarea duratei arestarii invinuitului. Dispozitiile art. 146 alin. 10, 111 si ale art. 152 alin. 1 se aplica in mod corespunzator. Impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care procurorul pune in miscare actiunea penala inainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului. Art. 150 - Ascultarea inculpatului Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 149^1 alin. 6. In cazul in care inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. Art. 151 - Continutul mandatului de arestare Dupa intocmirea hotararii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de la prima instanta sau, dupa caz, presedintele completului de la instanta de recurs emite de indata mandatul de arestare preventiva. Daca prin aceeasi hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. In mandatul de arestare trebuie sa se arate: a) instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data si locul emiterii; c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70, si codul numeric personal; e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii; f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura judecatorului. Art. 152 - Executarea mandatului Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o data cu arestatul. Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru executare. Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului judiciar care a emis mandatul. In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia. Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata. Art. 153 - Obiectii in ceea ce priveste identitatea Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ceea ce priveste identitatea, este condus in fata instantei locului unde a fost gasit, care, daca este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul. Pana la rezolvarea obiectiilor, instanta, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul. Daca instanta constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3. In cazurile prevazute in alin. 1 - 3, instanta dispune prin incheiere, ce se trimite si judecatorului care a emis mandatul. Art. 154 - Negasirea persoanei mentionate in mandat Cand persoana mentionata in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal prin care constata aceasta si instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire si in consemn la punctele de trecere a frontierei. Art. 155 - Prelungirea duratei arestarii in cursul urmaririi penale Arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate. In cazul prevazut in alin. 1, prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Art. 156 - Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse in cursul urmaririi penale Prelungirea duratei arestarii preventive prevazute in art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, dupa caz, efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In cazul in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de catre organul de cercetare penala, in vederea formularii propunerii de prelungire, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instantei competente. Alin. 4 abrogat, legea nr. 356/2006 Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanta pentru unul dintre inculpati va sesiza, totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati. Art. 157 Abrogat. Art. 158 Abrogat. Art. 159 - Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale Dosarul cauzei va fi depus la instanta, impreuna cu propunerea de prelungire a arestarii preventive intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive si va putea fi consultat de aparator. Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza in camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. In cazul in care judecatorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30 de zile. Judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen. Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Dispozitiile art. 1403 alin. 3-7 si 9 se aplica in mod corespunzator la judecarea recursului. Masura dispusa de judecator se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului. Daca incheierea judecatorului de la prima instanta nu este atacata cu recurs, instanta este obligata sa restituie dosarul organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. Judecatorul poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. Art. 160 - Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului Cand procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare sau, dupa caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii. Instanta, in camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1. Art. 160^a - Arestarea inculpatului in cursul judecatii Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa in cursul judecatii, prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148. Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. Dispozitiile art. 151 se aplica si in cazul arestarii inculpatului in cursul judecatii. Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura, daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea sa de libertate. Art. 160^b - Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii In cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Daca instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive. Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicandu-se in mod corespunzator. Art. 160^c - Prelungirea arestarii in cursul judecatii Abrogat Art. 160^d - Arestarea si prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanta de fond Abrogat Art. 160^e - Dispozitii generale Retinerea si arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispozitiilor prevazute in sectiunile I, II si IV, cu derogarile si completarile din prezenta sectiune. La stabilirea dispozitiilor aplicabile cu privire la masura retinerii si arestarii preventive se are in vedere varsta invinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luarii, prelungirii sau mentinerii masurii preventive. Art. 160^f - Drepturile proprii si regimul special pentru minori Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe langa drepturile prevazute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei lor, astfel incat masurile privative de libertate, luate fata de minori in scopul bunei desfasurari a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului. Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura in toate cazurile asistenta juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu daca minorul nu si-a ales unul si pentru ca acesta sa poata lua contact direct cu minorul arestat si sa comunice cu el. Atunci cand se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, in cazul retinerii, si in termen de 24 de ore, in cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar in caz de arestare, si serviciul de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima instanta cauza, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal. In timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate minorilor arestati preventiv. Respectarea drepturilor si a regimului special prevazute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de presedintele instantei, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de catre procuror, precum si prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv. Art. 160^g - Retinerea minorului la dispozitia organului de cercetare penala sau a procurorului In mod cu totul exceptional, minorul intre 14 si 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispozitia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate depasi 10 ore, daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare. Retinerea poate fi prelungita numai daca se impune, prin ordonanta motivata, de procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore. Art. 160^h - Arestarea preventiva a minorului Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta masura preventiva nu este suficienta. Durata arestarii inculpatului minor intre 14 si 16 ani este, in cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive se efectueaza in cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Prelungirea acestei masuri in cursul urmaririi penale sau mentinerea ei in cursul judecatii nu poate fi dispusa decat in mod exceptional. Arestarea preventiva a minorului in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor intre 14 si 16 ani in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 90 de zile. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile. Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile. Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile. Art. 160^1 - Modalitatile liberarii provizorii In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. &1. Liberarea provizorie sub control judiciar Art. 160^2 - Conditiile liberarii Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. Pe timpul liberarii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta; b) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; d) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura; e) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de armeDispozitiile art. 145 alin. 21 se aplica in mod corespunzator. Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberarii provizorii sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta. In cuprinsul incheierii sunt mentionate expres obligatiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sa le respecte si se atrage atentia acestuia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive Art. 160^2a - Organul care dispune liberarea provizorie Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de instanta de judecata. Art. 160^2b - Organul care efectueaza controlul respectarii obligatiilor Controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respecta obligatiile stabilite de instanta revine judecatorului delegat cu executarea, precum si procurorului si organului de politie. Art. 160^3 - Modificarea sau ridicarea controlului judiciar Controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice. &2. Liberarea provizorie pe cautiune Art. 160^4 - Conditiile liberarii Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand s-a depus cautiunea si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 160^2 alin. 1 si 2. Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat sa respecte obligatiile care ii revin potrivit art. 1602 alin. 3 si 31. Dispozitiile art. 1602 alin. 32 se aplica in mod corespunzator. Dispozitiile art. 160^2 alin. 4 se aplica in mod corespunzator. Art. 160^5 - Cautiunea Cautiunea garanteaza respectarea de catre invinuit sau inculpat a obligatiilor care ii revin in timpul liberarii provizorii. Cuantumul cautiunii este de cel putin 1000 lei (RON) si consemnarea sa se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilita de catre instanta, fie prin constituirea unei garantii reale imobiliare la dispozitia instantei care a stabilit cautiunea. Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului si la dispozitia instantei care a stabilit cuantumul cautiunii. Cautiunea se restituie cand: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanta, prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal; d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii. f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6. Cautiunea nu se restituie, in cazul prevazut la lit. e), cand liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In cazurile prevazute la lit. b) - e) se dispune si incetarea starii de liberare provizorie. &3. Dispozitii comune Art. 160^6 - Cererea de liberare provizorie si organul competent sa o rezolve Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de catre invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia. Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii. Rezolvarea cererii, in cursul urmaririi penale, revine instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, iar in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei. Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, instantei competente. Art. 160^7 - Masurile premergatoare examinarii cererii Instanta verifica daca cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile prevazute in art. 160^6 alin. 2 si 3 si, daca este cazul, ia masuri pentru completarea acesteia. Teza finala alin 1 abrogata legea nr. 356/2006 Cand cererea este facuta de o alta persoana decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate in art. 160^6 alin. 1, instanta il intreaba pe invinuit sau pe inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere. Art. 160^8 - Examinarea si admiterea in principiu a cererii Instanta examineaza, de urgenta, cererea, verificand daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia. In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si termenul in care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite in principiu cererea si fixeaza termenul pentru solutionarea ei. Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge. Art. 160^8a - Solutionarea cererii Solutionarea cererii se face dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului. In cazul in care se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, instanta admite cererea si dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului. Instanta, in cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste si obligatiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat. Copia dispozitivului incheierii ramase definitive ori un extras al acesteia se trimite administratiei locului de detinere si organului de politie in a carui raza teritoriala locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza. Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului. In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanta respinge cererea. Art. 160^9 - Recursul impotriva incheierilor privind liberarea provizorie Impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de catre invinuit sau inculpat ori de catre procuror, la instanta superioara. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore. Recursul se judeca in termen de doua zile. Alin 5 Abrogat, legea nr. 356/2006 Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. Instanta se pronunta in aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. Recursul impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar. Art. 160^10 - Revocarea liberarii Liberarea provizorie poate fi revocata daca: a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin potrivit art. 1602 alin. 3 si 31 si art. 1604 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat. Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanta, prin incheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa invinuitului sau inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta. In caz de revocare a liberarii provizorii, instanta dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de arestare. Impotriva incheierii instantei prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs. Dispozitiile art. 160^9 se aplica in mod corespunzator. Art. 161 - Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva Cand masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire. Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii ori a arestarii preventive. Art. 162 - Luarea masurilor de siguranta Daca procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala constata, in cursul urmaririi penale ca invinuitul sau inculpatul se afla in vreuna dintre situatiile aratate in art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanta care, daca este cazul, dispune luarea, in mod provizoriu, a masurii de siguranta corespunzatoare. In cursul urmaririi penale, masura de siguranta poate fi dispusa pe o durata ce nu poate depasi 180 de zile. In cursul judecatii, masura de siguranta corespunzatoare este dispusa, de asemenea, in mod provizoriu de instanta de judecata. Instanta dispune luarea masurilor de siguranta prevazute in alin. 1 numai dupa ascultarea invinuitului ori inculpatului si in prezenta aparatorului si a procurorului. Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii si, totodata, sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi. Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instantei in termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciara si se sanctioneaza conform art.198 alin.3. Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale. In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile prevazute in art. 161. Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. Art. 163 - Masurile asiguratorii Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei. Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului. Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege. Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea partii civile sau din oficiu. Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie: a) - Abrogata b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Art. 164 - Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organul de urmarire penala care a luat masura. Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc. Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanta de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul in care aceasta este una dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal. In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului. Art. 165 - Procedura sechestrului Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de necesitate si la experti. Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate in mod obligatoriu. Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata. Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta. Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate. Obiectele prevazute in alin. 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa terminarea urmaririi penale. Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului. Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7, precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode. Art. 166 - Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara Organul care aplica sechestrul incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate. Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste sau unui vecin. In cazul cand parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal. Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Art. 167 - Poprirea Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sunt poprite in mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la consemnare. Art. 168 - Contestarea masurii asiguratorii In contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal. Hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plangere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile. Art. 169 - Restituirea lucrurilor Daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea. Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii. Art. 170 - Restabilirea situatiei anterioare Procurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila. Art. 171 - Asistenta invinuitului sau a inculpatului Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator, in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza ori cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege. In cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. Cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. Cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregatirea apararii. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor, cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales lipseste, nejustificat, la termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordand un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii. Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales. Daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit in conditiile alin. 4^1, cauza se amana. Art. 172 - Drepturile aparatorului In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal. Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea invinuitului sau inculpatului. In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator. Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. Alin5 abrogat, legea nr. 356/2006 Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2 si 4, procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore. In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri. Art. 173 - Asistenta celorlalte parti Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii. In cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista. Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator. Art. 174 - Reprezentarea In cursul judecatii invinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie. In cazurile in care legea admite reprezentarea invinuitului sau inculpatului, instanta de judecata, cand apreciaza necesara prezenta invinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui. Art. 175 - Modul de citare Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica. Citatiile se inmaneaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii sau prin mijlocirea serviciului postal. Art. 176 - Continutul citatiei Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni: a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului; b) numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiectului cauzei; c) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda in orase si municipii: localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in comune: judetul, comuna si satul. In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat; d) ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicate, cu aratarea consecintelor legale in caz de neprezentare. e) ca partea citata are dreptul la un aparator cu care sa se prezinte la termenul fixat; f) ca potrivit art.171 alin.2 si 3 apararea este obligatorie, iar in cazul in care partea nu isi alege un aparator, cu care sa se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un aparator din oficiu; g) ca partea citata poate, in vederea exercitarii dreptului la aparare, sa consulte dosarul aflat la arhiva instantei. Citatia se semneaza de cel care o emite. Art. 177 - Locul de citare Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza. Daca printr-o declaratie data in cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. In caz de schimbare a adresei aratata in declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a incunostintat organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita, sau daca organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa. Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Cand activitatea infractionala s-a desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala. Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin administratia acestora. Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia. Militarii se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia. Daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face potrivit normelor de drept international penal aplicabile in relatia cu statul solicitat, in conditiile legii. In absenta unei asemenea norme sau in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandata. In acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare. La stabilirea termenului pentru infatisarea invinuitului sau inculpatului aflat in strainatate, se tine seama de normele internationale aplicabile in relatia cu statul pe teritoriul caruia se afla invinuitul sau inculpatul, iar in lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citatia in vederea infatisarii sa fie primita cel mai tarziu cu 40 de zile inainte de ziua stabilita pentru infatisare. Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozitiilor din prezentul articol. Unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal si alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar in cazul neidentificarii sediului, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Art. 178 - Inmanarea citatiei Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire. Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal. In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz. Cand citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 si 7, unitatile acolo aratate sunt obligate a inmana de indata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia. Citatia destinata unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplica in mod corespunzator. Art. 179 - Inmanarea citatiei altor persoane Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care in mod obisnuit ii primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii. Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa persoanelor aratate in alin. 1, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste. Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, incheind proces-verbal. In lipsa persoanelor aratate in alin. 1 si 2, agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal. In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei. Art. 180 - Cercetari in vederea inmanarii citatiei Daca persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei aratate in citatie si se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionand in procesul-verbal datele obtinute. Art. 181 - Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data inmanarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmaneaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia. Ori de cate ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate in alineatul precedent. Art. 182 - Comunicarea altor acte procedurale Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol. Art. 183 - Mandatul de aducere O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara. Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura. Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 si 2, nu pot ramane la dispozitia organului judiciar decat timpul strict necesar pentru audierea lor, in afara de cazul cand s-a dispus retinerea ori arestarea preventiva a acestora. Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de indata de catre organul judiciar. Art. 184 - Executarea mandatului de aducere Mandatul de aducere se executa prin organele politiei, jandarmeriei sau politiei comunitare. Daca persoana aratata in mandatul de aducere nu poate fi adusa din motive de boala, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata. Dispozitiile alin. 2 se aplica si in cazul in care persoana aratata in mandat, cu exceptia invinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusa din orice alta cauza. Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si daca acestea au ramas fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute. Daca invinuitul sau inculpatul refuza sa se supuna mandatului sau incearca sa fuga, va fi constrans la aceasta. Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei. Art. 185 - Consecintele nerespectarii termenului Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii. Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati. Art. 186 - Calculul termenelor procedurale La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste. Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni. Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza. Art. 187 - Acte considerate ca facute in termen Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului. Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului. Art. 188 - Calcularea termenelor in cazul masurilor preventive In calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia. Art. 189 - Acoperirea cheltuielilor judiciare Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti. Cheltuielile judiciare prevazute in alin.1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor. Art. 190 - Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor. Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata. Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare. Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale. Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile. Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de cel la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul. Art. 191 - Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind interpretii desemnati de organele judiciare, potrivit legii, precum si in cazul in care s-a dispus acordarea de asistenta gratuita, care raman in sarcina statului. Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura in care a provocat cheltuielile judiciare. Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Art. 192 - Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata instantei de judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza: 1. In caz de achitare, de catre: a) partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta; b) partea civila careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte; c) inculpat, in cazul cand, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei. d) inculpat, in cazul cand a fost achitat in temeiul art. 10 lit. b1). 2. In caz de incetare a procesului penal, de catre: a) inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire; b) ambele parti, in caz de impacare; c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii sau in cazul in care plangerea a fost tardiv introdusa. 3. In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, precum si in cazul existentei unei cauze de nepedepsire, daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre: a) partea vatamata, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2; b) inculpat, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3. In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea. In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia. In cazul cand mai multe parti sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. Dispozitiile prevazute in alin. 1 pct. 1 lit. a) si d), precum si la pct. 2 si 3, se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale. Cheltuielile pentru plata interpretilor desemnati de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea partilor raman, in toate cazurile, in sarcina statului. Art. 193 - Plata cheltuielilor judiciare facute de parti Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea. Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare. In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor. In situatiile prevazute in alin. 1 si 2, cand sunt mai multi condamnati, ori daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 191 alin. 2 si 3. In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de partea vatamata. In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile. Art. 194 - Modificari in acte procedurale Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act procedural este tinuta in seama, numai daca aceste modificari sunt confirmate in scris, in cuprinsul sau la sfarsitul actului, de catre cei care l-au semnat. Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, raman valabile. Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incat sa nu se poata face adaugari. Art. 195 - Indreptarea erorilor materiale Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri. Despre indreptarea efectuata, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, intocmeste un proces-verbal sau o incheiere, facandu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat. Art. 196 - Inlaturarea unor omisiuni vadite Dispozitiile art. 195 se aplica si in cazul cand organul de urmarire penala sau instanta, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii. Art. 197 - Incalcarile care atrag nulitatea Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act. Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator, cand sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori. Nulitatea prevazuta in alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu. Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2 atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. In situatiile prevazute in alin. 1 si 4, in cazul in care refacerea actului anulabil se poate face in fata instantei care a constatat, prin incheiere, incalcarea dispozitiilor legale, aceasta acorda un termen scurt pentru refacerea imediata a actului. Art. 198 - Abateri judiciare Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100 lei (RON) la 1.000 lei (RON): a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea procesului penal; b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere. Lipsa nejustificata a martorului se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei (RON) la 5.000 lei (RON). Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu fara a asigura substituirea, in conditiile legii, ori inlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apararea se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON). Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON): a) impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu procesul, a atributiilor ce revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar in conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor; b) lipsa nejustificata a expertului sau interpretului legal citat; c) tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii insarcinarilor primite; d) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii; e) nerespectarea obligatiei de pastrare, prevazuta in art. 109 alin. 5; f) neluarea de catre reprezentantul legal al persoanei juridice in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana a efectuarii expertizei in conditiile legii; g) nerespectarea de catre parti, aparatorii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 298; h) manifestarile ireverentioase ale partilor, aparatorilor acestora, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricaror alte persoane, fata de judecator sau procuror; i) nerespectarea de catre invinuit sau inculpat a obligatiei de a incunostinta in scris, in termen de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal; j) neindeplinirea de catre organul de cercetare penala a dispozitiilor scrise ale procurorului, in termenul stabilit de acesta. Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzandu-se distinct in bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justitiei, dupa caz, potrivit legii. Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in care fapta constituie infractiune. Art. 199 - Procedura privitoare la amenda judiciara Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de instanta de judecata, prin incheiere. Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare. Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii. Art. 200 - Obiectul urmaririi penale Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata. Art. 201 - Organele de urmarire penala Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt: a) organele de cercetare ale politiei judiciare; b) organele de cercetare speciale. Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor, desemnati nominal de ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie conduce la incetarea calitatii de lucrator in cadrul politiei judiciare. Cand legea speciala prevede o procedura diferita de desemnare si functionare a organelor de politie judiciara, se aplica dispozitiile legii speciale. Art. 202 Rolul activ al organului de urmarire penala Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului. Indatoririle prevazute in alineatul precedent se indeplinesc chiar daca invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta. Organul de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale. Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei. Art. 203 - Ordonantele organului de urmarire penala In desfasurarea urmaririi penale, organul de urmarire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata. Ordonanta trebuie sa fie motivata si sa cuprinda totdeauna data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si semnatura celui care a intocmit-o. Ordonanta va cuprinde de asemenea mentiunile speciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri. Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate anumite masuri, face propuneri motivate. Art.203^1 - Adresele si actele de procedura emise de organul de urmarire penala Abrogat OUG nr. 60/2006 Art. 204 - Efectuarea unor acte de urmarire in incinta unor unitati Orice act de urmarire penala in incinta unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamantul conducerii acelei unitati sau cu autorizatia procurorului. In caz de infractiuni flagrante, consimtamantul sau autorizatia nu este necesara. Art. 205 - Pastrarea unor acte de urmarire penala Cand legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramane la procuror. In cazurile in care procurorul inainteaza dosarul cauzei instantei in vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate in cursul urmaririi penale, acesta sau organul de cercetare penala pastreaza copii de pe toate actele dosarului, in vederea continuarii urmaririi penale. In cazurile in care, in cursul urmaririi penale, dosarul cauzei este solicitat in acelasi timp de instante diferite, procurorul inainteaza originalul dosarului instantei mai intai sesizate, iar celorlalte instante copii de pe actele dosarului, semnate de procuror si purtand stampila parchetului. Art. 206 Abrogat. Art. 207 - Competenta organelor de cercetare ale politiei judiciare Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei judiciare, pentru orice infractiune care nu este data, in mod obligatoriu, in competenta altor organe de cercetare penala. Art. 208 - Competenta organelor de cercetare penala speciale Cercetarea penala se efectueaza si de urmatoarele organe speciale: a) ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, pentru militarii in subordine. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant; b) ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana; c) ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoanele civile in legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandantii centrelor militare. La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar; d) ofiterii politiei de frontiera, anume desemnati pentru infractiunile de frontiera; e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei. In cazurile prevazute la lit. a), b) si c), cercetarea penala se efectueaza in mod obligatoriu de organele speciale acolo prevazute. Art. 209 - Competenta procurorului in faza urmaririi Procurorul supravegheaza urmarirea penala; in exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale. Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza. Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in cazul infractiunilor prevazute in art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 239^1, art. 250, art. 252, art. 253^1-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 279^1, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 si art. 356-361 din Codul penal, in cazurile aratate in art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 281 pct. 1 lit. b) si pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din prezentul cod, in cazul infractiunilor impotriva protectiei muncii, precum si in cazul altor infractiuni date prin lege in competenta sa. Este competent sa efectueze urmarirea penala, in cazurile prevazute in alineatul precedent, si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza. Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior, cand: a) impartialitatea procurorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor; b) una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecatorii, asistentii judiciari ori grefierii instantei; c) exista pericolul de tulburare a ordinii publice; d) urmarirea penala este impiedicata sau ingreunata datorita complexitatii cauzei ori altor imprejurari obiective, cu acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In cauzele preluate in conditiile prevazute la alin. 41, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele si masurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, daca sunt contrare legii, si pot indeplini oricare dintre atributiile acestora. Alin. 5 - Abrogat legea nr. 356/2009 Alin. 6 - Abrogat legea nr. 356/2009 Art. 210 - Verificarea competentei Organul de urmarire penala sesizat potrivit art. 221 este dator sa-si verifice competenta. Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent. Art. 211 - Extinderea competentei teritoriale Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare. In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte. In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent. Art. 212 Abrogat. Art. 213 - Cazuri urgente Organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului competent. Art. 214 - Actele incheiate de unele organe de constatare Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea unei infractiuni si sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia: a) organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii; b) organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale altor unitati la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine ori sub controlul lor; c) ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice. Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede aceasta. Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cand legea dispune altfel. In caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba. Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba. Art. 215 - Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave, precum si de agentii de politie de frontiera Obligatiile si drepturile prevazute in art. 214 alin. 1 si 2 le au si urmatoarele organe: a) comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor; b) agentii de politie de frontiera, pentru infractiunile de frontiera. Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine. De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, in care caz il predau de indata procurorului sau organului de cercetare penala, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba. In celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de cercetare penala competent, in cel mult 5 zile de la prima constatare efectuata, impreuna cu mijloacele materiale de proba. Cand infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul roman. Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba. Art. 216 - Obiectul supravegherii Procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea masuri. Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat. Art. 217 - Trecerea cauzei de la un organ la altul Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ. Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia. Alin. 3 - Abrogat legea nr. 356/2009 In cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune prin ordonanta ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei judiciare. Art. 218 - Modalitati de exercitare a supravegherii Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale. Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostinteze de indata pe procuror despre infractiunile de care au luat cunostinta. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetarii. Art. 219 - Dispozitii date de procuror Procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala. In cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot sa le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent in acest sens. Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala, precum si pentru alte organe ce au atributii prevazute de lege in constatarea infractiunilor. In cazul neindeplinirii sau al indeplinirii in mod defectuos, de catre organul de cercetare penala, a dispozitiilor date de procuror, acesta va sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca in termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse. Art. 220 - Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale Cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de urmarire penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma prin ordonanta. Alin. 2 abrogat OUG nr. 60/2006 Art. 221 - Modurile de sesizare Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune. In cazul in care organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal in acest sens. Cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora. De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 din Codul penal. Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila. Art. 222 - Plangerea Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba. Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii. Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste. Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea. Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. Plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent. Art. 223 - Denuntul Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau de catre o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea. Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut. Alineatul 4 - Abrogat Art. 224 - Acte premergatoare In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare. De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale. Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba. Art. 224^1 - Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire In cazul in care exista indicii temeinice si concrete ca s-a savarsit sau ca se pregateste savarsirea unei infractiuni contra sigurantei nationale prevazute in Codul penal si in legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante si de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infractiuni prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, ori a unei alte infractiuni grave care nu poate fi descoperita sau ai carei faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folositi, in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, investigatori sub o alta identitate decat cea reala. Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei judiciare si pot fi folositi numai pe o perioada determinata, in conditiile prevazute in art. 224^2 si 224^3. Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor prevazute in art. 224^2, pe care le pune, in totalitate, la dispozitia procurorului. Art. 224^2 - Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire Persoanele prevazute in art. 224^1 pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Autorizarea este data prin ordonanta motivata, pentru o perioada de cel mult 60 de zile si poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala a autorizarii, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi un an. In cererea de autorizare adresata procurorului se vor mentiona datele si indiciile privitoare la faptele si persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune, precum si perioada pentru care se cere autorizarea. Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute la art. 203, urmatoarele: a) indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care masura este necesara; b) activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire; c) persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune; d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmeaza sa desfasoare activitatile autorizate; e) perioada pentru care se da autorizarea; f) alte mentiuni prevazute de lege. In cazuri urgente si temeinic justificate se poate solicita autorizarea si a altor activitati decat cele pentru care exista autorizare, procurorul urmand sa se pronunte de indata. Art. 224^3 - Folosirea datelor obtinute de investigatorii sub acoperire Datele si informatiile obtinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai in cauza penala si in legatura cu persoanele la care se refera autorizatia emisa de procuror. Aceste date si informatii vor putea fi folosite si in alte cauze sau in legatura cu alte persoane, daca sunt concludente si utile. Art. 224^4 - Masuri de protectie a investigatorilor sub acoperire Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita in timpul ori dupa terminarea actiunii acestora. Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul sa-i cunoasca adevarata identitate, cu respectarea secretului profesional. Art. 225 - Sesizarea la cererea organului competent Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele prevazute in art. 222 alin. 2. Art. 226 - Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331-334, 348, 353 si 354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului. Pentru celelalte infractiuni savarsite de militari, organul de urmarire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala. Art. 227 - Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de alti functionari Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera art. 145 din Codul penal sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba. Obligatiile prevazute in alin. 1 revin si oricarui functionar care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile. Art. 228 - Inceperea urmaririi penale Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1). Rezolutia de incepere a urmaririi penale va cuprinde data si ora la care s-a dispus inceperea urmaririi penale si va fi inregistrata intr-un registru special. In cazul aratat in art. 10 lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala. Alin. 3 abrogat, legea nr. 356/2009 Rezolutia de incepere a urmaririi penale, emisa de organul de cercetare penala, se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, in termen de cel mult 48 de ore de la data inceperii urmaririi penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte totodata si dosarul cauzei. Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala. Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alin. 4, restituie actele organului de urmarire penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru inceperea urmaririi penale. In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata. Copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare. Dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplica in mod corespunzator. Impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata, potrivit art. 278^1 si urmatoarele. Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand inceperea urmaririi penale. Art. 229 - Invinuitul Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. Art. 230 - Scoaterea de sub urmarire cand fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea. Art. 231 - Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale. Art. 232 - Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea cercetarii penale Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele si dosarul, organul de urmarire penala continua efectuarea actelor premergatoare sau, dupa caz, incepe ori continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acestora, potrivit legii, si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze. Art. 233 - Arestarea preventiva a invinuitului In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului. Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa se ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146. Art. 234 - Propuneri facute de organul de cercetare penala Daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului. Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza in acelasi mod. Art. 235 - Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului. Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta. Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia. Art. 236 - Arestarea preventiva a inculpatului Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 149^1. Art. 237 - Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233 - 236, procurorul, daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror. Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Atunci cand inculpatul nu locuieste in tara, organul de cercetare penala va tine seama, la fixarea termenului de prezentare in fata acestuia, de reglementarile speciale privind asistenta judiciara internationala in materie penala. Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa. Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara. Art. 238 - Extinderea cercetarii penale Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina invinuitului sau inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale ori s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, este obligat sa faca propuneri procurorului pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea incadrarii juridice. Propunerile se inainteaza in cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, imprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanta, in cel mult 5 zile. Art. 239 - Cazuri de suspendare In cazul cand se constata printr-o expertiza medico-legala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale impreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale. Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta. Art. 240 - Ordonanta de suspendare Ordonanta trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului. Ordonanta de suspendare a urmaririi penale se comunica, in copie, invinuitului sau inculpatului si persoanei vatamate. Dupa comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penala. Art. 241 - Sarcina organului de cercetare in timpul suspendarii In timpul cat urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului. Organul de cercetare penala este obligat sa se intereseze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale. Art. 242 - Cazuri de incetare Incetarea urmaririi penale are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i^1) si j) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, incetarea urmaririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de incetare a urmaririi. Art. 243 - Procedura incetarii Organul de cercetare penala, cand constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h), i1) si j), inainteaza procurorului dosarul impreuna cu propuneri de incetare a urmaririi penale. Procurorul se pronunta asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta, dispunand potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). In cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala, incetarea urmaririi penale se pronunta prin rezolutie motivata. Atunci cand cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi penale in aceeasi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penala. Daca procurorul a dispus incetarea urmaririi penale, trebuie sa ceara de indata instantei revocarea masurii arestarii preventive. In termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului impreuna cu un referat in care se mentioneaza cazul sau cazurile de incetare a urmaririi penale constatate, instanta dispune, prin incheiere, revocarea masurii si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului si restituie dosarul procurorului, in acelasi termen, impreuna cu o copie a incheierii. Art. 244 - Ordonanta de incetare a urmaririi penale Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile aratate in art. 203, datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se dispune incetarea urmaririi penale. Art. 245 - Dispozitii complimentare ale ordonantei Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra: a) revocarii masurilor asiguratorii luate in vederea executarii pedepsei amenzii; b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscarii speciale si restituirii celorlalte. Daca proprietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pana la hotararea instantei civile; c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si a restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii. c^1) sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris. In cazul in care s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, aceste masuri se vor considera desfiintate, daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale; d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie sa le suporte si ordonand incasarea lor; e) restituirii cautiunii in cazurile prevazute de lege. Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta aratate in art. 162, se va face mentiune despre aceasta. In cazul in care incetarea urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, in ordonanta se va face mentiune si cu privire la revocarea arestarii preventive dispusa de instanta, potrivit art. 243 alin. 3. Art. 246 - Instiintarea despre incetarea urmaririi penale Copie de pe ordonanta sau rezolutia prin care procurorul dispune incetarea urmaririi penale se comunica persoanei care a facut sesizarea, invinuitului sau inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate. In cazul cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanta instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a-l pune de indata in libertate pe invinuit sau inculpat, potrivit art. 243 alin. 3. Art. 247 Abrogat. Art. 248 - Restituirea dosarului si continuarea cercetarii penale Procurorul, daca constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cand a dispus incetarea partial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetarea. Art. 249 - Cazurile si procedura scoaterii de sub urmarire Scoaterea de sub urmarirea penala are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e) si exista invinuit sau inculpat in cauza. Dispozitiile art. 242 - 246 si 248 se aplica in mod corespunzator si in procedura scoaterii de sub urmarire. In cazul prevazut in art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunta prin ordonanta. Art. 249^1 - Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala in temeiul art. 10 lit. b^1), executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevazute in art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se aplica in mod corespunzator. Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443. Impotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala in temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1) se poate face plangere in termen de 20 de zile de la instiintarea prevazuta in art. 246. Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii se face dupa expirarea termenului prevazut in alin. 3, iar daca s-a facut plangere si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia. Art. 250 - Prezentarea materialului Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si: a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite; b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul; c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare. Art. 251 - Procesul-verbal de prezentare a materialului Despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art. 250 organul de cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului. Art. 252 - Cereri noi formulate de inculpat Daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor. Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanta completarea cercetarii penale, atunci cand din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii. Art. 253 - Prezentarea din nou a materialului de urmarire penala Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei. Art. 254 - Cazuri de neprezentare a materialului Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii. Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala. &1. Urmarire fara punerea in miscare a actiunii penale Art. 255 - Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii In cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, daca exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostinta invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare. Daca invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea se considera terminata. Art. 256 - Inaintarea dosarului privind pe invinuit De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul cercetarii, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde in mod corespunzator mentiunile prevazute in art. 259 - 260. Art. 257 - Prezentarea materialului de catre procuror Procurorul, primind dosarul, il cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 250 si urmatoarele, care se aplica in mod corespunzator. &2. Urmarire cu actiunea penala pusa in miscare Art. 258 - Inaintarea dosarului privind pe inculpat In cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat. Art. 259 - Cuprinsul referatului intocmit de organul de cercetare penala Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei. Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului, probele administrate si incadrarea juridica. Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alineatul precedent cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire ori s-a suspendat urmarirea penala. Art. 260 - Date suplimentare Referatul trebuie sa cuprinda date suplimentare privitoare la: a) mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla; b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate in cursul cercetarii penale; c) cheltuielile judiciare. Art. 261 - Verificarea lucrarilor urmaririi penale Procurorul este obligat ca in termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora. Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala in situatiile prevazute in art. 254 alin. 1, daca inculpatul se prezinta, este prins sau adus dupa inaintarea dosarului la parchet. Rezolvarea cauzelor in care sunt arestati se face de urgenta si cu precadere. Art. 262 - Rezolvarea cauzelor Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel: 1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal: a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata; b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata; 2. da ordonanta prin care: a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozitiilor art. 11. Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire in temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal; b) suspenda urmarirea penala, atunci cand constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi. Art. 263 - Cuprinsul rechizitoriului Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate. In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute in art. 260. Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262. Art. 264 - Actul de sesizare a instantei Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata. Alin. 2 abrogat, legea nr. 356/2006 Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar cand urmarirea penala este efectuata de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet. In cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere Alin. 5, abrogat, OUG nr. 60/2006 Art. 265 - Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire Cand procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmarire, in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale. Cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze. Art. 266 - Cuprinsul ordonantei de restituire Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile aratate in art. 203, indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite. Art. 267 - Dispozitiile privitoare la masurile preventive, de siguranta sau asiguratorii In cazul in care procurorul, la intocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, considera ca este necesara arestarea inculpatului, fiind intrunite conditiile prevazute de lege, inainteaza instantei, in termen de 24 de ore, rechizitoriul si propunerea de arestare a inculpatului. In acelasi mod procedeaza procurorul si in cazul in care este necesara luarea masurilor de siguranta prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal. In cazul in care procurorul considera ca se impune luarea masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145^1, dispune aceasta prin rechizitoriu. In cazurile prevazute in art. 262 pct. 2, art. 265 si 268, procurorul trimite dosarul cauzei la instanta, pentru ca judecatorul care a dispus in cursul urmaririi penale arestarea preventiva sau masurile de siguranta prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal sa dispuna asupra prelungirii sau revocarii acestora. In cazul masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145^1, procurorul dispune revocarea acestor masuri sau, dupa caz, trimite dosarul cauzei la instanta cu propunerea de prelungire. Incheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite procurorului, care face mentiune despre aceasta in ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a urmaririi penale, de suspendare a urmaririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 si art. 249 alin. 2 se aplica in mod corespunzator. Procurorul este obligat sa dispuna asupra mentinerii sau revocarii masurilor de siguranta, altele decat cele prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal, si a masurilor asiguratorii luate in cursul urmaririi penale, sau daca este cazul sa ia asemenea masuri. Art. 268 - Trimiterea la organul competent Cand procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati in art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4 urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent. In cazul prevazut in alineatul precedent raman valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute. Art. 269 - Obligatiile organelor competente Organul de cercetare penala sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedeaza la ascultarea invinuitului sau inculpatului si, tinand seama de dispozitiile art. 268 alin. 2, dispune in ce masura trebuie refacute celelalte acte procesuale si ce anume acte mai trebuie efectuate in completarea cercetarii penale. Art. 270 - Cazurile de reluare Urmarirea penala este reluata in caz de: a) incetare a cauzei de suspendare; b) restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii urmaririi penale; c) redeschidere a urmaririi penale. Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a intervenit vreunul din cazurile prevazute in art. 10. Art. 271 - Reluarea dupa suspendare Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc cand se constata ca a incetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a incetat cauza de suspendare inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii. Reluarea se dispune prin ordonanta. Art. 272 - Reluarea in caz de restituire Cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii urmaririi penale, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea. Art. 273 - Reluarea in caz de redeschidere a urmaririi Redeschiderea urmaririi penale in cazul in care s-a dispus incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire are loc daca ulterior se constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de sub urmarire. Redeschiderea urmaririi penale are loc, de asemenea, cand judecatorul, potrivit art. 278^1, a admis plangerea impotriva ordonantei sau, dupa caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale ori de clasare, si a trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale. In cazul in care instanta, potrivit art. 2781, a admis plangerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, acesta dispune inceperea urmaririi in conditiile prevazute de lege. Dispozitiile instantei sunt obligatorii pentru organul de urmarire penala, sub aspectul faptelor si imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba indicate. In cazurile prevazute in alin. 1 si 1^1, daca se considera pe baza datelor din dosar ca se justifica luarea unei masuri preventive, procurorul procedeaza potrivit art. 233 sau 236, care se aplica in mod corespunzator. In ordonanta prin care s-a dispus reluarea urmaririi penale, se face mentiune cu privire la luarea acestor masuri. Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta. Art. 274 - Durata arestarii inculpatului dupa reluare In cazurile de reluare a urmaririi penale prevazute in art. 270 alin. 1 lit. a) si c) si in art. 273, termenul privitor la masura arestarii inculpatului curge de la data luarii acestei masuri, dispozitiile art. 150 aplicandu-se in mod corespunzator. In cazul restituirii cauzei de catre instanta de judecata, potrivit art. 272, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de la data pronuntarii hotararii. Instanta trimite dosarul procurorului in termen de 10 zile. Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art. 155 si 159. Art. 275 - Dreptul de a face plangere Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime. Alineatul 2 - Abrogat Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala. Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii. Art. 276 - Obligatia de inaintare a plangerii Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare. Art. 277 - Termenul de rezolvare Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata. Art. 278 - Plangerea contra actelor procurorului Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2. Rezolutiile sau ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de neincepere a urmaririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale, se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate. Dispozitiile art. 275 - 277 se aplica in mod corespunzator. Art. 278^1 - Plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu. In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecatorului, in termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si persoana care a facut plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu impiedica solutionarea cauzei. Cand judecatorul considera ca este absolut necesara prezenta persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plangerii, prezenta procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plangerii, judecatorul da cuvantul persoanei care a facut plangerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale si apoi procurorului. Judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate. Judecatorul pronunta una dintre urmatoarele solutii: a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanta atacata; b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, dupa caz. Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba; c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, in complet legal constituit, dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator. In cazul prevazut in alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. 1. Hotararea judecatorului pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice alta persoana ale carei interese legitime sunt vatamate. In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a), persoana in privinta careia judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevazute in art.10. Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plangerea gresit indreptata se trimite organului judiciar competent. Art. 279 - Organele carora li se adreseaza plangerea Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere. Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii. Art. 280 - Procedura in cazul infractiunilor flagrante In caz de infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa constate savarsirea acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile. Alin. 2 abrogat, legea nr. 356/2006 Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plangere prealabila, continua urmarirea penala. In caz contrar, procurorul dispune incetarea urmaririi penale. Art. 281 - Procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale nu se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca disjungerea nu este posibila, se aplica procedura prevazuta in art. 35. Art. 282 Abrogat. Art. 283 - Continutul plangerii Plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. Art. 284 - Termenul de introducere a plangerii In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul. Art. 284^1 Abrogat legea nr. 356/2006 Art. 285 - Plangerea gresit indreptata Plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent. In aceste cazuri, plangerea se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul necompetent. Art. 286 - Schimbarea incadrarii faptei Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de cercetare penala continua cercetarea. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale. Art. 287 - Indatoririle instantei de judecata Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii. Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza. Art. 288 - Locul unde se desfasoara judecata Judecata se desfasoara la sediul instantei. Pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc. Art. 289 - Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu. Art. 290 - Publicitatea sedintei de judecata Sedinta de judecata este publica. Minorii sub 16 ani nu pot asista la sedinta de judecata. Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei. Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente si a procurorului cand participa la judecata. In timpul cat sedinta este secreta, nu sunt admisi in sala de sedinta decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in interesul cauzei. Art. 291 - Citarea partilor la judecata Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata. Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Cand judecata se amana, martorii, expertii si interpretii prezenti iau in cunostinta noul termen de judecata. La cererea persoanelor care iau termenul in cunostinta, instanta le inmaneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, in vederea prezentarii la noul termen. Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza. Militarii sunt citati la fiecare termen. Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen. Art. 292 - Compunerea instantei Instanta judeca in complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege. Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand aceasta nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor. Art. 293 - Judecata de urgenta in cauzele cu detinuti Judecata in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv se face de urgenta si cu precadere. Judecata se face cu precadere si atunci cand unii dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza. Cand instanta gaseste necesar si aceasta este posibil, face in cauza aplicatia dispozitiilor cu privire la disjungere. Art. 294 - Asigurarea apararii In cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie, judecatorul cauzei, odata cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea aparatorului. Inculpatul, celelalte parti si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de dosar in tot cursul judecatii. Cand inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul cauzei ia masuri ca acesta sa-si poata exercita dreptul prevazut in alineatul precedent si sa poata lua contact cu aparatorul sau. Art. 295 - Alte masuri pregatitoare Presedintele completului de judecata are indatorirea sa ia din timp toate masurile necesare, pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amanare. De asemenea, se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata. La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta. Art. 296 - Atributiile presedintelui completului Presedintele conduce sedinta, indeplinind toate indatoririle pe care le are de la lege si decide asupra cererilor formulate de parti, daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului. In cursul judecatii, presedintele poate respinge intrebarile formulate de parti si de procuror, daca acestea nu sunt concludente si utile judecarii cauzei. Art. 297 - Strigarea cauzei si apelul celor citati Presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand, dispunand facerea apelului partilor si al celorlalte persoane citate, si constata care din ele s-au prezentat. Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele avand indatorirea sa stabileasca identitatea acestora. Art. 298 - Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare in acest scop. Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand seama de marimea salii de sedinta. Partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei. Cand o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste masurile luate, presedintele ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, dispune indepartarea ei din sala. Partea indepartata este chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor. Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati. Art. 299 - Constatarea infractiunilor de audienta Daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Procesul-verbal intocmit se trimite procurorului. Instanta, daca este cazul, poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Cel invinuit este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare. Art. 300 - Verificarea sesizarii instantei Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare. In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia. Alineatul 3 - Abrogat Art. 300^1 - Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului Dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva. Dispozitiile art.159 alin. 3, 4, 5 si 11 se aplica in mod corespunzator. Incheierea poate fi atacata cu recurs, aplicandu-se dispozitiile art. 160^a alin. 2. Art. 300^2 - Verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii In cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedand potrivit art. 160^b. Art. 301 - Drepturile procurorului si ale partilor in instanta In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Partea vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu privire la latura penala a cauzei. In caz de concurs de infractiuni sau de conexitate, dreptul partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a cauzat vatamarea. Partea civila poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile. Art. 302 - Rezolvarea chestiunilor incidente Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile aratate in art. 301 sau exceptiile ridicate din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata. Instanta se pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate in cursul judecatii. Art. 303 - Suspendarea judecatii Cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata. Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii cauze. Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul nu suspenda executarea si se judeca in termen de 3 zile. Procesul penal se reia din oficiu de indata ce inculpatul poate participa la judecata. Instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea procesului penal. Instanta suspenda judecata, prin incheiere motivata, si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei. Daca inculpatul este arestat, se aplica in mod corespunzator prevederile art.3002, iar daca fata de acesta s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu parasi tara, se aplica, in mod corespunzator, art. 145 si 1451. Incheierea este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de 3 zile. Art. 303^1 – Suspendarea judecatii in caz de extradare activa In cazul in care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane in vederea judecarii intr-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere motivata, suspendarea judecatii pana la data la care statul solicitat va comunica hotararea sa asupra cererii de extradare. Incheierea instantei este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de 3 zile. Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei. Art. 304 - Note privind desfasurarea sedintei de judecata Desfasurarea sedintei de judecata se inregistreaza cu mijloace tehnice audio. In cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de catre presedinte. In caz de contestare, de catre participantii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata. Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, cate o copie de pe notele grefierului. Notele grefierului pot fi contestate pana la termenul urmator. Art. 305 - Incheierea de sedinta Desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o incheiere care cuprinde: a) ziua, luna, anul si denumirea instantei; b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica; c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului; d) numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii; e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta; f) inscrisurile care s-au citit in sedinta; g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces; h) concluziile procurorului si ale partilor; i) masurile luate in cursul sedintei. Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier. Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste o incheiere separata. Art. 306 - Solutionarea cauzei Deliberarea si pronuntarea hotararii se fac de indata dupa incheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea pot fi amanate cel mult 15 zile. Art. 307 - Deliberarea La deliberare iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea. Completul de judecata delibereaza in secret. Art. 308 - Luarea hotararii Hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii. Cand unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate. Daca din deliberare rezulta mai mult decat doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa. Motivarea opiniei separate este obligatorie. Daca completul de judecata este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta. Art. 309 - Minuta Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata. Intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive. Minuta se intocmeste in doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei. Art. 310 - Pronuntarea hotararii Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier. La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza. Hotararea se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare. Art. 311 - Felul hotararilor Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta. Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie. Toate celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii se numesc incheieri. Art. 312 - Redactarea si semnarea hotararii Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier. In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele completului este impiedicat a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Cand impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul sef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea. Art. 313 - Masuri premergatoare In vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dosarele nou formate vor fi transmise, dupa inregistrare in registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor. Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele sau de unul dintre judecatorii completului de judecata care va lua masurile necesare in scopul pregatirii judecatii astfel incat sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei. Citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat. In cazul in care inculpatul nu locuieste in tara, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 237 alin. 2. In cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, judecatorul prevazut in alin. 2, la primirea dosarului fixeaza un termen care potrivit art. 3001 nu poate fi mai mare de 48 de ore, inauntrul caruia se comunica citatia impreuna cu o copie a actului de sesizare a instantei. Art. 314 - Prezenta inculpatului la judecata Judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie. Art. 315 - Participarea procurorului Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor, in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare ori in cauzele in care unul dintre inculpati se afla in stare de detentie sau in vreuna dintre situatiile prevazute in art. 171 alin. 2, precum si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa cand considera necesar. La sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie in toate cazurile. Art. 316 - Rolul procurorului In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate. Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal. Art. 317 - Obiectul judecatii Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea. Art. 318 - Verificari privitoare la inculpat La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit in termenul prevazut in art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instantei. Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere, judecata se amana, iar presedintele ii inmaneaza o copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta. De asemenea, judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea s-a facut cu mai putin de 3 zile inaintea termenului de judecata. Art. 319 - Masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa. Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel. Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor, tinandu-se seama de dispozitiile art. 86^1 si urmatoarele. Art. 320 - Lamuriri, exceptii si cereri Presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila sau ca poate participa ca parte vatamata in proces. Presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii, cereri sau propun efectuarea de probe noi. In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora. Procurorul si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti. Art. 321 - Ordinea cercetarii judecatoresti Instanta incepe efectuarea cercetarii judecatoresti, cand cauza se afla in stare de judecata. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta in dispozitiile cuprinse in prezenta sectiune. Instanta poate dispune unele schimbari ale ordinii, cand aceasta este necesar pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti. Cand inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia. Art. 322 - Inceperea cercetarii judecatoresti Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei, dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce. Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar. Art. 323 - Ascultarea inculpatului Instanta procedeaza apoi la ascultarea inculpatului. Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si in mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face. Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar. Art. 324 - Ascultarea coinculpatilor Daca sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face in prezenta celorlalti inculpati. Cand interesul aflarii adevarului cere, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata. Declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor. Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei. Art. 325 - Citirea declaratiilor anterioare ale inculpatului Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele cere acestuia explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior. Art. 326 - Ascultarea celorlalte parti Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti. Dispozitiile art. 322 - 324 si 325 alin. 1 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea acestora. Art. 327 - Ascultarea martorului, expertului sau interpretului Instanta trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 si 325, care se aplica in mod corespunzator. Dupa ce martorului i s-au pus intrebari de instanta si de procuror, el este intrebat de partea care l-a propus si apoi de celelalte parti. Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul, iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie. Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei. Instanta dispune citirea declaratiilor anterioare si atunci cand martorul face declaratii care sunt in contrazicere cu cele date anterior. Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecatii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit. Dispozitiile prevazute in alineatele precedente se aplica in mod corespunzator si in caz de ascultare a expertului sau interpretului. Dispozitiile art. 86^1 - 86^4 se aplica in mod corespunzator, atunci cand este cazul. Art. 327^1 Declaratiile inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate in cauza, inclusiv intrebarile adresate acestora de oricare dintre parti sau de instanta de judecata, se consemneaza intocmai in conditiile prevazute de art. 304. Art. 328 - Masuri privitoare la martori Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza in sedinta respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor. Instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor dupa ascultarea lor. Art. 329 - Renuntarea la martori Procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus. Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii sa nu fie ascultati, daca audierea nu mai este necesara. Daca in cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admisa apare inutila, instanta, dupa ce asculta procurorul si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata. Art. 330 - Prezentarea mijloacelor materiale de proba Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora. Art. 331 - Amanarea pentru probe noi Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei. Art. 332 - Restituirea pentru refacerea urmaririi penale Cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. In cazurile in care dispune restituirea, instanta se pronunta si asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal, precum si asupra masurilor asiguratorii. Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare, in 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul este trimis procurorului, imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs. In cazul in care inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art.156 si 159. Art. 333 - Restituirea pentru completarea urmaririi Abrogat legea nr. 356/2006 Art. 334 - Schimbarea incadrarii juridice Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea. Art. 335 - Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta dispune, prin incheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii in intregul ei. Daca cu privire la unele din actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza hotararea anterioara. Instanta este obligata sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie in ce priveste incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334. Art. 336 - Extinderea procesului penal pentru alte fapte Cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar instanta, dupa caz: a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand gaseste cererea intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperita; b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita. Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile prevazute in alin.1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza la judecarea cauzei in intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita. Dispozitiile art.335 alin.3 se aplica in mod corespunzator. Art. 337 - Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana. Dispozitiile art. 336 se aplica in mod corespunzator. Art. 338 - Dispozitii privind masurile preventive, de siguranta si asiguratorii Abrogat legea nr. 356/2006 Art. 339 - Terminarea cercetarii judecatoresti Inainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti. Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca. Art. 340 - Dezbaterile si ordinea in care se da cuvantul Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dandu-se cuvantul in urmatoarea ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului. Presedintele poate da cuvantul si in replica, respectandu-se aceeasi ordine. Presedintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul, daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca. Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi intrerupte. Intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile. Art. 341 - Ultimul cuvant al inculpatului Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant inculpatului personal. In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti. Art. 342 - Concluzii scrise Instanta, cand socoteste necesar, poate cere partilor, dupa inchiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise. Procurorul si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta. Art. 343 - Obiectul deliberarii Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept. Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta cand este cazul sa fie luata, precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive. Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei. Toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni. Presedintele isi spune parerea cel din urma. Art. 344 - Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor Daca in cursul deliberarii instanta gaseste ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune cauza pe rol. Daca lamurirea acelei imprejurari se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanta o va pune in discutie in aceeasi sedinta, daca este posibil, sau in alta sedinta in continuare. Art. 345 - Rezolvarea actiunii penale Instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal. Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. Achitarea sau incetarea procesului penal se pronunta potrivit art. 11 pct. 2. Cand instanta a constatat ca exista cazul prevazut in art. 10 lit. b^1), o data cu achitarea face si aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal. Daca instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale, o data cu incetarea procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal. Art. 346 - Rezolvarea actiunii civile In caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile. Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 alin. 1 lit. b^1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile. Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat. Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b) ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f) si j), precum si in caz de retragere a plangerii prealabile. Art. 347 - Rezolvarea separata a actiunii civile Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia intr-o alta sedinta, in cazul cand rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale. Art. 348 - Rezolvarea separata a actiunii civile Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta asupra repararii pagubei materiale si a daunelor morale in cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii. Art. 349 - Cheltuielile judiciare Instanta se pronunta prin hotarare si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevazute in art. 189 - 193. Art. 350 - Masuri cu privire la starea de libertate Instanta are obligatia ca, prin hotarare, sa se pronunte asupra luarii, mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului si asupra luarii sau revocarii masurii obligarii acestuia de a nu parasi localitatea ori tara, motivand solutia pronuntata. In caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv. De asemenea, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cand pronunta: a) o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive; b) o pedeapsa cu inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca; c) amenda; d) o masura educativa. Hotararea pronuntata in cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventiva a inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu parasi localitatea ori tara este executorie. Cand potrivit dispozitiilor prevazute in alin. 1, 2 si 3 inculpatul este pus in libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere. Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat in stare de detinere este liberat de indata ce durata retinerii si a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotararea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. In acest scop i se comunica, indata dupa pronuntarea hotararii, o copie dupa dispozitiv sau extras, care va cuprinde mentiunile prevazute in art. 140 alin. 3. Cand in cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, in cazurile prevazute de lege. Dispozitiile art. 160^5 alin. 5 se aplica in mod corespunzator. Art. 351 - Executarea intr-o inchisoare militara In cazurile prevazute in art. 62 din Codul penal, instanta prin hotararea de condamnare, se pronunta si asupra executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara. Art. 352 Abrogat. Art. 353 - Masuri privind reparatiile civile Instanta, in cazul cand admite actiunea civila, examineaza potrivit art. 163 si urmatoarele necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior. Dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii. Cand instanta nu s-a pronuntat asupra actiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii. Art. 354 - Cuprinsul hotararii Hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul. Art. 355 - Continutul partii introductive Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art. 305. Cand s-a redactat o incheiere de sedinta, potrivit dispozitiilor din art. 305, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost judecata cauza, precum si numele si prenumele membrilor completului de judecata, ale procurorului si ale grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte date au fost trecute in incheierea de sedinta. In hotararile instantelor militare trebuie sa se indice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este militar, se mentioneaza si gradul acestuia. Art. 356 - Continutul expunerii Expunerea trebuie sa cuprinda: a) datele privind identitatea partilor; b) descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare; c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza. In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia. Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea; d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza. Art. 357 - Continutul dispozitivului Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute in art. 70 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se, in caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza, iar in caz de achitare sau de incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 11, precum si solutia data cu privire la repararea pagubei materiale si a daunelor morale. Cand instanta face aplicarea art. 86^7 din Codul penal, dispozitivul va mentiona daca cel condamnat va executa pedeapsa in unitatea unde isi desfasoara activitatea sau la alta unitate. Cand instanta face aplicarea art. 86^1 din Codul penal, dispozitivul va mentiona masurile de supraveghere prevazute in art. 86^3 alin. 1 din Codul penal, la care trebuie sa se supuna condamnatul, precum si obligatiile stabilite de instanta potrivit art. 86^3 alin. 3 din Codul penal. Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la: a) deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod; b) masurile preventive; c) masurile asiguratorii; d) cheltuielile judiciare; e) restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii; f) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei. Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca, in hotarare se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art. 71 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelasi articol. Dispozitivul trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau, dupa caz, recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Art. 358 - Pronuntarea dispozitivului hotararii Dispozitivul hotararii se pronunta potrivit art. 310 alin. 1. Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel sau, dupa caz, recurs. Art. 359 - Obligatii ale instantei in caz de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sau cu executarea pedepsei la locul de munca In caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de munca, presedintele atrage atentia celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sau a executarii pedepsei la locul de munca. In cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele face cunoscut celui condamnat masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte. Daca inculpatul nu este prezent si instanta apreciaza ca nu este necesara chemarea lui, face o comunicare scrisa, in care i se atrage atentia potrivit alineatului precedent. In toate cazurile in care s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, instanta de executare aduce aceasta la cunostinta unitatii unde condamnatul isi desfasoara activitatea, iar in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, si organului de politie din localitatea unde domiciliaza condamnatul. Art. 360 - Comunicarea hotararii Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare. Inculpatului detinut sau aflat in vreuna dintre situatiile prevazute in art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronuntarea hotararii, i se comunica copia dispozitivului hotararii. De asemenea, copia dispozitivului hotararii se comunica administratiei locului de detinere. Dupa redactarea hotararii, inculpatilor prevazuti in alineatul precedent li se comunica copii de pe aceasta. In cazul in care instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotararii se comunica serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor. Art. 361 - Hotararile supuse apelului Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: a) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate; b) sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; e) sentintele de dezinvestire. f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, precum si cele privind reabilitarea. Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul. Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei. Art. 362 - Persoanele care pot face apel Pot face apel: a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila. Apelul procurorului in ce priveste latura civila este inadmisibil in lipsa apelului formulat de partea civila, cu exceptia cazurilor in care actiunea civila se exercita din oficiu; b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; c) partea vatamata, in ce priveste latura penala d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura penala si latura civila; e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b) - f) si de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia. Art. 363 - Termenul de declarare a apelului Termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel. Pentru procuror, termenul curge de la pronuntare. In cauzele in care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa redactarea hotararii, instanta este obligata sa trimita de indata dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel. Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. In cazul prevazut in art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitata de indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat. Art. 364 - Repunerea in termen Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate. Art. 365 - Apelul peste termen Partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea. Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate. Art. 366 - Declararea apelului Apelul se declara prin cerere scrisa. Cererea trebuie semnata de persoana care face declaratia. Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Cererea poate fi atestata si de primarul sau secretarul consiliului local, ori de functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza. Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata in instanta de parte ori de reprezentantul ei. Procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot declara apel oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Instanta ia act si consemneaza aceasta intr-un proces-verbal. Art. 367 - Instanta la care se depune apelul Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca. Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere. Daca apelul este declarat oral, aceasta se constata intr-un proces-verbal. Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile art. 187 ori procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de indata instantei prevazute in alin. 1. Art. 368 - Renuntarea la apel Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac. Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului. Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special. Art. 369 - Retragerea apelului Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel. Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal. Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior. Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat. Art. 370 - Efectul suspensiv al apelului Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel. Art. 371 - Efectul devolutiv al apelului si limitele sale Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces. In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept. Art. 372 - Neagravarea situatiei in propriul apel Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia. Art. 373 - Efectul extensiv Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Art. 374 - Motivarea apelului Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii. Art. 375 - Fixarea termenului de judecata si prezenta partilor Presedintele instantei de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea apelului. Judecarea apelului se face cu citarea partilor. Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Alineatul 4 - Abrogat Art. 376 - Prezenta procurorului Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei. Art. 377 - Ordinea in care se da cuvantul Daca la termenul fixat apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta. In cazul in care procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de noi probe, trebuie sa indice probele si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi obtinute. Dispozitiile art.67 se aplica in mod corespunzator. Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are cel din urma cuvantul. Art. 378 - Judecarea apelului Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel. Cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, Titlul II, Capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci cand instanta de fond nu a pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare. In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante. Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate. Art. 379 - Solutiile la judecata in apel Instanta, judecand apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii: 1. respinge apelul, mentinand hotararea atacata: a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil; b) daca apelul este nefondat; 2. admite apelul si: a) desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntand o noua hotarare si procedeaza potrivit art. 345 si urm. privind judecata in fond; b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate prevazute in art. 197 alin. 2, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta. Art. 380 - Solutii complementare Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 332 alin. 2, se dispune restituirea cauzei la procuror, pentru a lua masuri in vederea refacerii urmaririi penale. Art. 381 - Chestiuni complementare Instanta, deliberand asupra apelului, face, cand este cazul, aplicatia dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la repararea pagubei, la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel. Instanta delibereaza si hotaraste asupra oricarei alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. Art. 382 - Desfiintarea hotararii In caz de admitere a apelului, hotararea atacata se desfiinteaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 371 si 373. Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei. Cand prima instanta a dispus arestarea inculpatului, instanta de apel poate mentine masura arestarii in caz de desfiintare a hotararii. Art. 383 - Continutul deciziei Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda in partea introductiva mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute in art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Dispozitiile art. 350 se aplica in mod corespunzator. In cazul cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere, in expunere si dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa. Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul. Alin. 4 abrogat legea nr. 356/2006 Art. 384 - Procedura de rejudecare Judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica in mod corespunzator. Art. 385 - Limitele rejudecarii Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului. Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca poate pronunta si o pedeapsa mai grea decat cea aratata in art. 372 alin. 2 si art. 373. Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata. Art. 385^1 - Hotararile supuse recursului Pot fi atacate cu recurs: a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege; b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; d1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate; e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militara de Apel. f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea. Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii. Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele prevazute in art. 362 nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevazute in art. 362 pot declara recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare. Art. 385^2 - Persoanele care pot face recurs Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod corespunzator. Art. 385^3 - Termenul de declarare a recursului Termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzator. Art. 385^4 - Declararea, renuntarea si retragerea recursului Recursul se declara in conditiile prevazute in art. 366 si 367, care se aplica in mod corespunzator. Partile pot renunta la recurs potrivit dispozitiilor art. 368 si pot retrage recursul in conditiile art. 369, care se aplica in mod corespunzator. Art. 385^5 - Efectul suspensiv al recursului Recursul este suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel. Art. 385^6 - Efectul devolutiv si limitele sale Instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces. Instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare prevazute in art. 385^9. Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele. Art. 385^7 - Efectul extensiv si limitele sale Instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea. Art. 385^8 - Neagravarea situatiei in propriul recurs Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs. In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia. Art. 385^9 - Cazurile in care se poate face recurs Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri: 1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei; 2. instanta nu a fost sesizata legal; 3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate; 4. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel; 5. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii; 6. urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie; 7. judecata s-a facut fara intocmirea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori; 8. cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2; 9. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege; 10. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului; 11. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv; 12. cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 334-337; 13. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala; 14. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege; 15. cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului; 16. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata; 17. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica; 17^1. abrogat, legea nr. 356/2006 18. cand s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare; 19. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat; 20. cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului; 21. cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate. Cazurile de casare prevazute in alin. 1 pot fi invocate atat cu privire la solutionarea laturii penale, cat si a laturii civile a cauzei. Cazurile prevazute in alin. 1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 si 20 se iau in considerare intotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 si 18 se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului. Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le puna in discutia partilor. Art. 385^10 - Motivarea recursului Recursul trebuie sa fie motivat. Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. In cazul in care nu sunt respectate conditiile prevazute in alin. 1 si 2, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau in considerare din oficiu. Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica in cazul prevazut in art. 385^6 alin. 3, cand recursul poate fi motivat si oral in ziua judecatii. Art. 385^11 - Prezenta partilor si a procurorului Judecarea recursului se face cu citarea partilor. Judecarea recursului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile in judecarea recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive. Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie in toate cazurile. Art. 385^12 - Raportul scris Presedintele instantei de recurs, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea recursului si poate delega, totodata, unul din judecatorii care compun completul de judecata sa faca un raport scris asupra recursului. La Inalta Curte de Casatie si Justitie, raportul poate fi intocmit de un judecator sau de un magistrat asistent. Raportul trebuie sa cuprinda, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante si faptele retinute de ultima instanta, in masura in care sunt necesare solutionarii recursului. Raportul trebuie sa mai contina observatii cu referiri, daca este cazul, la jurisprudenta interna, precum si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fara a se arata opinia raportorului. In raport se semnaleaza din oficiu si cazurile de casare aratate in art.3859 alin.2. Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. Art. 385^13 - Dezbaterea recursului Dupa citirea raportului, cand s-a dispus intocmirea acestuia, presedintele completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre recursurile declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvant il are acesta. Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are cel din urma cuvantul. Art. 385^14 - Verificarea hotararii Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs. Cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, Titlul II, Capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare. Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de parti. Art. 385^15 - Solutiile Instanta, judecand recursul, pronunta una din urmatoarele solutii: 1. respinge recursul, mentinand hotararea atacata: a) daca recursul este tardiv sau inadmisibil; b) daca recursul este nefondat; 2. admite recursul, casand hotararea atacata si: a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis; b) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 11; c) dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata, in cazurile prevazute in art. 3859 alin. 1 pct. 3-5, pct. 6 teza a doua, pct. 7-10 si pct. 21 si rejudecarea de catre instanta competenta in cazul prevazut in art. 3859 alin. 1 pct. 1. Cand recursul priveste atat hotararea primei instante, cat si hotararea instantei de apel, in caz de admitere si dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei hotarare a fost casata, cauza se trimite la prima instanta daca ambele hotarari au fost casate, si la instanta de apel cand numai hotararea acesteia a fost casata. In cazul in care admite recursul declarat impotriva deciziei pronuntate in apel, instanta de recurs desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata. Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata; d) dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in cazurile prevazute in art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum si in cazul prevazut in art. 385^6 alin. 3 Art. 385^16 - Solutii si chestiuni complementare Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d), se pronunta prin decizie si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, Titlul II, Capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare. Dispozitiile art. 380 si art. 381 se aplica in mod corespunzator. Art. 385^17 - Desfiintarea hotararii si continutul deciziei In caz de admitere a recursului, hotararea atacata se caseaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 385^6 si 385^7. Dispozitiile art. 382 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator. Decizia instantei de recurs trebuie sa cuprinda, in partea introductiva, mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si cele de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea solutiilor prevazute in art. 385^15 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de recurs, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Dispozitiile art. 383 alin. 2 - 4 se aplica in mod corespunzator. Daca instanta retine cauza spre rejudecare, in decizie se mentioneaza probele ce urmeaza a fi administrate. (6) Partea din hotarare care nu a fost casata ramane definitiva si devine executorie la data pronuntarii hotararii instantei de recurs. Art. 385^18 - Limitele rejudecarii Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului. Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata. Art. 385^19 - Procedura de rejudecare Rejudecarea cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica in mod corespunzator. Art. 386 - Cazurile de contestatie in anulare Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri: a) cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii; b) cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare; c) cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe in dosar; d) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta. e) cand, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. 11 ori art. 38516 alin. 1. Art. 387 - Cererea de contestatie Contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, iar contestatia pentru motivele prevazute in art. 386 lit. c) si d), si de procuror. In cererea de contestatie in anulare pentru motivele prevazute in art. 386 lit. a)-c) si e) trebuie sa se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate invoca contestatorul si toate motivele aduse in sprijinul acestora. Art. 388 - Termenul de introducere Contestatia in anulare pentru motivele aratate in art. 386 lit. a)-c) si e) poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere. Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) poate fi introdusa oricand. Art. 389 - Instanta competenta Contestatia in anulare pentru cazurile prevazute in art. 386 lit. a)-c) si e) se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere. Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) se introduce la instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare. Art. 390 - Suspendarea executarii Pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, luand concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere. Art. 391 - Admiterea in principiu Instanta examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contestatie prevazute in art. 386 lit. a)-c) si e), fara citarea partilor. Instanta constatand ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute in art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate. Art. 392 - Procedura de judecare La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei dupa casare. Cand condamnatul se afla in stare de detinere, dispozitiile art. 375 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator. Judecarea contestatiei prevazute in art. 386 lit. d) se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta, ultima hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat. Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului. Art. 393 - Hotararile supuse revizuirii Hotararile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii, atat cu privire la latura penala cat si cu privire la latura civila. Cand o hotarare priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori. Art. 394 - Cazurile de revizuire Revizuirea poate fi ceruta cand: a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere; e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia. Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare. Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice. In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii. Art. 395 - Dovedirea unor cazuri de revizuire Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute in art. 394 lit. b), c) si d) se dovedesc prin hotarare judecatoreasca sau prin ordonanta procurorului, daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. Cand organele aratate in alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situatiile mentionate se constata in procedura de revizuire. Art. 396 - Persoanele care pot cere revizuirea Pot cere revizuirea: a) oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale; b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia. Procurorul poate din oficiu sa initieze procedura revizuirii. Organele de conducere ale unitatilor la care se refera art. 145 din Codul penal care au cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror. Art. 397 - Cererea de revizuire Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia. Daca cererea nu indeplineste conditiile aratate in alin. 2, procurorul cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia. Art. 398 - Termenul de introducere a cererii Cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului. Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal, se poate face in termen de un an, care curge: a) in cazul prevazut in art. 394 lit. a), precum si in cazurile prevazute la lit. b), c) si d) cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea; b) in cazurile prevazute in art. 394 lit. b), c) si d), daca sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea. Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si in cazul cand procurorul se sesizeaza din oficiu. Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Art. 399 - Efectuarea actelor de cercetare Dupa introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, daca este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta. Totodata, procurorul cere, daca este necesar, dosarul cauzei. Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penala. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile. Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire. Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale instantei competente. Art. 400 - Suspendarea executarii Abrogat Art. 401 - Instanta competenta Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit dispozitiilor art. 35. Art. 402 - Masuri premergatoare La primirea lucrarilor trimise de procuror, presedintele instantei fixeaza termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, in vederea admiterii in principiu, dispunand citarea partilor interesate. Cand persoana in favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune incunostintarea acestei persoane despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. Persoana arestata este adusa la judecata. Art. 403 - Admiterea in principiu Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa administreze probe noi. Persoanele prevazute in art. 394 lit. b) si d) nu pot fi ascultate ca martori in cauza supusa revizuirii. Instanta, in baza celor constatate, dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia. Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g) procedura de revizuire isi va urma cursul, iar in cazul admiterii in principiu, dupa rejudecarea cauzei, instanta va hotari potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3 care se aplica in mod corespunzator. Art. 404 - Masurile care pot fi luate dupa admiterea in principiu Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire instanta poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii. Instanta poate de asemenea lua oricare dintre masurile preventive, daca sunt intrunite conditiile legale. In cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existenta unor hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronuntate se reunesc in vederea rejudecarii. Art. 405 - Rejudecarea Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea in prima instanta. Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele care au fost efectuate in cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii in principiu a cererii de revizuire. Art. 406 - Solutiile dupa rejudecare Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotararile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarare potrivit dispozitiilor art. 345 - 353, care se aplica in mod corespunzator. De asemenea, dispozitiile art. 373 se aplica in mod corespunzator. Totodata, instanta dispune, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a averii confiscate, precum si a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte, iar pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca, restituirea cotei facuta venit la bugetul de stat si calcularea ca vechime si continuitate in munca a duratei pedepsei executate. Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge. Art. 407 - Calea de atac Sentintele instantei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 si art. 406 alin. 1, sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului. Art. 408 - Revizuirea dispozitiilor civile Regulile cuprinse in prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si in ce priveste revizuirea hotararii penale cu privire la latura civila. Art. 408^1 - Revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate. Pot cere revizuirea: a) persoana al carei drept a fost incalcat; b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia; c) procurorul. Cererea de revizuire se introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori. Cererea de revizuire se poate face in termen de un an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului. Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotararii atacate. Participarea procurorului este obligatorie. La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea arestata este adusa la judecata. Cand partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se asculta si concluziile acestora. Instanta examineaza cererea in baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie. Cand instanta constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, o respinge. Cand instanta constata ca cererea este fondata: a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din Capitolul III, Sectiunea II, inlatura consecintele incalcarii dreptului; b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din Capitolul III, Sectiunea II. Decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu este supusa nici unei cai de atac. Art. 409 - Recursul in anulare Art. 410 - Cazurile in care se poate face recurs in anulare Abrogat Art. 411 - Termenul de declarare Abrogat Art. 412 - Suspendarea executarii Abrogat Art. 412^1 - Extinderea recursului in anulare Abrogat Art. 413 - Citarea partilor Abrogat Art. 414 - Retragerea recursului in anulare Abrogat Art. 414^1 - Motivarea, judecarea si solutionarea recursului in anulare Abrogat Art. 414^2 - Recursul in interesul legii Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel si ale parchetelor de pe langa acestea au obligatia, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Cererile de recurs in interesul legii se solutioneaza de sectiile unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care se pronunta prin decizie. Deciziile se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, precum si pe pagina de Internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Acestea se aduc la cunostinta instantelor si de Ministerul Justitiei. Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante. Art. 415 - Hotarari executorii Hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive. Hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune aceasta. Art. 416 - Ramanerea definitiva a hotararii primei instante Hotararile primei instante raman definitive: 1. la data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa apelului si nici recursului; 2. la data expirarii termenului de apel; a) cand nu s-a declarat apel in termen; b) cand apelul declarat a fost retras inauntrul termenului; 3. la data retragerii apelului, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de apel; 4. la data expirarii termenului de recurs in cazul hotararilor nesupuse apelului sau daca apelul a fost respins: a) cand nu s-a declarat recurs in termen; b) cand recursul declarat a fost retras inauntrul termenului; 5. la data retragerii recursului declarat impotriva hotararilor mentionate la pct. 4, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs; 6. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararilor mentionate la pct. 4. Art. 416^1 - Ramanerea definitiva a hotararii instantei de apel Hotararile instantei de apel raman d efinitive: 1. la data expirarii termenului de recurs; a) cand apelul a fost admis fara trimitere pentru rejudecare si nu s-a declarat recurs in termen; b) cand recursul declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a) a fost retras inauntrul termenului; 2. la data retragerii recursului declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a), daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs; 3. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a). Art. 417 - Ramanerea definitiva a hotararii instantei de recurs Hotararea instantei de recurs ramane definitiva la data pronuntarii acesteia cand: a) recursul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de recurs, fara rejudecare; b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs, dupa admiterea recursului; c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul respingerii recursului. Art. 418 - Instanta de executare Hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima instanta de judecata. Hotararile pronuntate in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie se pun in executare, dupa caz, de Tribunalul Municipiului Bucuresti sau de tribunalul militar teritorial cu sediul in Bucuresti. Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotarare, cu datele necesare punerii in executare, in ziua pronuntarii hotararii de catre instanta ierarhic superioara. Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si in cazul hotararilor nedefinitive, dar executorii, cu exceptia celor privind masurile preventive care se pun in executare de instanta care le-a dispus. Art. 419 - Judecatorul delegat cu executarea Instanta de executare deleaga pe unul din judecatorii sai, pentru efectuarea punerii in executare. Daca cu prilejul punerii in executare a hotararii sau in cursul executarii se iveste vreo nelamurire sau impiedicare, judecatorul delegat poate sesiza instanta de executare, care va proceda potrivit dispozitiilor art. 460. Art. 420 - Punerea in executare a pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata Pedeapsa inchisorii si pedeapsa detentiunii pe viata se pun in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecatorul delegat al instantei de executare in ziua ramanerii definitive a hotararii la instanta de fond sau, dupa caz, in ziua primirii extrasului prevazut in art. 418 alin. 3, se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevazute in art. 70, numarul si data hotararii care se executa si denumirea instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntata si textul de lege aplicat, timpul retinerii si arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mentiunea daca cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare si de detinere, semnatura judecatorului delegat, precum si stampila instantei de executare. In cazul in care cel condamnat se afla in stare de libertate, odata cu emiterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe viata, judecatorul delegat emite si un ordin prin care interzice condamnatului sa paraseasca tara. Ordinul se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevazute in art. 70, pedeapsa pronuntata impotriva acestuia, numarul si data hotararii de condamnare, denumirea instantei care a pronuntat-o, numarul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispozitia de interzicere a parasirii tarii, semnatura judecatorului delegat, precum si stampila instantei de executare. Art. 421 - Trimiterea spre executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare, se trimit doua exemplare, dupa caz, organului de politie, cand condamnatul este liber, comandantului locului de detinere, cand condamnatul este arestat, sau comandantului unitatii militare unde condamnatul face serviciul militar. Pentru aducerea la indeplinire a ordinului de interzicere a parasirii tarii, se trimite de indata cate un exemplar organului competent sa elibereze pasaportul si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera. In cazul in care cel condamnat se afla in stare de libertate, organele de executare prevazute in alin. 1 si 2 au obligatia de a lua masurile prevazute de lege in vederea punerii in executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii, in ziua primirii acestora. Art. 422 - Executarea mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a parasirii tarii Pe baza mandatului de executare organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmaneaza un exemplar al mandatului si este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare. In vederea punerii in executare a mandatului emis in executarea unei hotarari definitive de condamnare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia. Dispozitiile art. 161 sunt aplicabile in mod corespunzator, obligatia de incunostintare revenind organului de politie. Daca persoana impotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal, impreuna cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul. Dispozitiile art. 184 alin. 3^1 se aplica in mod corespunzator. Comandantul unitatii militare, primind mandatul de executare, inmaneaza un exemplar condamnatului si ia masuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei. Cand condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i se inmaneaza de catre comandantul locului de detinere. Comandantul locului de detinere consemneaza intr-un proces-verbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei. Pe baza ordinului de interzicere a parasirii tarii, organele in drept refuza celui condamnat eliberarea pasaportului sau, dupa caz, procedeaza la ridicarea acestuia si iau masuri pentru darea condamnatului in consemn la punctele de trecere a frontierei. O copie de pe procesul-verbal se trimite instantei de executare. Art. 422^1 - Punerea in executare a pedepsei inchisorii cu executarea la locul de munca Pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca se pune in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul se emite de instanta de executare, se intocmeste in 4 exemplare si cuprinde, pe langa mentiunile prevazute in art. 420, care se aplica in mod corespunzator, si urmatoarele date: denumirea, sediul unitatii unde se executa pedeapsa, dispozitia de executare a pedepsei catre conducerea unitatii si de retinere si varsare la bugetul de stat a cotei prevazute de lege. Art. 422^2 - Trimiterea spre executare a mandatului si a dispozitivului hotararii Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis, se trimite cate un exemplar unitatii unde se va executa pedeapsa, condamnatului si organului de politie din localitatea in care isi are sediul unitatea. O copie de pe dispozitivul hotararii se trimite de instanta de executare consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul condamnatul. Art. 423 - Obiectii privind identitatea Daca persoana fata de care se efectueaza executarea mandatului ridica obiectii in ce priveste identitatea, se procedeaza potrivit dispozitiilor art. 153, care se aplica in mod corespunzator. Art. 424 Abrogat. Art. 425 - Punerea in executare a amenzii penale Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii. Cand cel condamnat se gaseste in imposibilitate de a achita integral amenda in termenul prevazut in alineatul precedent, instanta de executare, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe cel mult 2 ani in rate lunare. In caz de neindeplinire a obligatiei in termenul aratat in alin.1 sau de neplata a unei rate, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, in vederea executarii amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii. Alin. 4 abrogat, legea nr. 356/2006 Alin. 5 abrogat, legea nr. 356/2006 Art. 426 - Interzicerea exercitiului unor drepturi Pedeapsa interzicerii exercitiului unor drepturi se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe dispozitivul hotararii, consiliului local in a carui raza isi are domiciliul condamnatul si organului care supravegheaza exercitarea acestor drepturi. Art. 427 - Degradarea militara Pedeapsa degradarii militare se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe hotarare, dupa caz, comandantului unitatii militare din care a facut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar in raza caruia domiciliaza condamnatul. Art. 428 Abrogat. Art. 429 - Obligarea la tratament medical Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a copiei de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. Directia sanitara judeteana va comunica de indata persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratament. La luarea masurii obligarii la tratament medical, persoana la care se refera masura are dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt inaintate instantei de judecata iar, la data ramanerii definitive a hotararii, si directiei sanitare prevazute in alin. 1. Instanta de executare comunica persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical, ca este obligata sa se prezinte de indata la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atragandu-i-se atentia ca in caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicala. In cazul in care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa inchisorii ori a detentiunii pe viata sau priveste o persoana aflata in stare de detinere, comunicarea prevazuta in alin. 1 se face administratiei locului de detinere. Art. 430 - Obligatii in legatura cu tratamentul medical Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instantei: a) daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul; b) sustragerea de la efectuarea tratamentului dupa prezentare; c) cand masura dispusa de instanta nu este sau nu mai este necesara, insa pentru inlaturarea starii de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este indicat un alt tratament; d) daca pentru efectuarea tratamentului medical este necesara internarea medicala. In cazul cand unitatea sanitara nu se afla in circumscriptia instantei care a dispus executarea, comunicarea prevazuta la lit. b) - d) se face judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in cazul aratat in art. 429 alin. 3. Art. 431 - Inlocuirea tratamentului medical Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevazuta in art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care este luata masura de siguranta. Persoana obligata la tratament medical are dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt inaintate instantei prevazute in alin. 1. Dupa primirea raportului medico-legal si a concluziilor medicului specialist prevazut in alin. 11, instanta asculta concluziile procurorului, ale persoanei fata de care este luata masura de siguranta si aparatorului acesteia, precum si ale expertului si medicului specialist, atunci cand considera necesar, dispunand fie inlocuirea tratamentului, fie internarea medicala. Daca persoana fata de care s-a luat masura de siguranta nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu. O copie de pe hotararea definitiva a instantei prevazute in art. 430 alin. 2 se comunica instantei de executare. Art. 432 - Internarea medicala Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. La luarea masurii internarii medicale, persoana la care se refera masura are dreptul de a cere sa fie examinata si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale carui concluzii sunt inaintate instantei de judecata iar, la data ramanerii definitive a hotararii, si directiei sanitare prevazute in alin. 1. Judecatorul delegat al instantei de executare comunica judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care s-a efectuat internarea, in vederea luarii in supraveghere. Dupa primirea comunicarii, judecatorul delegat al judecatoriei in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6 luni, daca internarea medicala mai este necesara. In acest scop, judecatorul delegat dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sanatate a persoanei fata de care s-a luat masura internarii medicale si, dupa primirea acestuia, sesizeaza judecatoria in a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, inlocuirii sau incetarii masurii. Art. 433 - Obligatii in legatura cu internarea medicala Directia sanitara este obligata sa efectueze internarea, incunostintand despre aceasta instanta de executare. (alin 1^1 si 1^2) In cazul in care persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale refuza sa se supuna internarii, executarea acestei masuri se va face cu sprijinul organelor de politie. In vederea executarii masurii internarii medicale, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia. Daca persoana fata de care s-a luat masura internarii medicale nu este gasita, directia sanitara constata aceasta printr-un proces-verbal si sesizeaza organele de politie pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal impreuna cu un exemplar al sesizarii adresate organelor de politie se trimit instantei de executare. Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, in cazul cand considera ca internarea nu mai este necesara, sa incunostinteze judecatoria in a carei circumscriptie se gaseste unitatea sanitara. Art. 434 - Mentinerea, inlocuirea sau incetarea masurii internarii medicale Judecatoria, dupa primirea sesizarii judecatorului delegat sau a incunostintarii prevazute in art. 433 alin. 2, ascultand concluziile procurorului, ale persoanei fata de care este luata masura internarii, atunci cand aducerea acesteia in fata instantei este posibila, si ale aparatorului sau, precum si ale expertului care a intocmit raportul medico-legal, atunci cand considera necesar, dispune, dupa caz, mentinerea internarii medicale, incetarea acesteia sau inlocuirea cu masura obligarii la tratament medical. Incetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta si de persoana internata sau de procuror. In acest caz, judecatoria dispune efectuarea raportului medico-legal. Dispozitiile art. 431 alin. 11 se aplica in mod corespunzator. Daca persoana internata nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu. O copie de pe hotararea definitiva prin care s-a dispus mentinerea, inlocuirea sau incetarea internarii medicale se comunica instantei de executare. Art. 435 - Masuri de siguranta provizorii In cazul in care masura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii, punerea in executare se face de catre instanta de judecata care a luat aceasta masura. Dispozitiile prevazute in art. 430 - 434 se aplica in mod corespunzator. Art. 436 - Executarea altor masuri de siguranta Masura de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii si masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati se pun in executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului in drept sa aduca la indeplinire aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor. Acest organ are indatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea masurii de siguranta. Masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati poate fi amanata sau intrerupta de organul care are indatorirea sa asigure executarea acestei masuri, in caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica amanarea sau intreruperea. Art. 437 - Revocarea masurilor de siguranta Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevazute in art. 115 si 116 din Codul penal poate cere instantei corespunzatoare in grad instantei de executare in a carei circumscriptie locuieste, revocarea masurii, cand temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat. Revocarea poate fi ceruta si de procuror. Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei fata de care este luata masura, dupa ascultarea concluziilor aparatorului acesteia si ale procurorului. Art. 438 - Executarea expulzarii Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat masura de siguranta a expulzarii, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data liberarii, condamnatul sa fie predat organului de politie, care va proceda la efectuarea expulzarii. Daca masura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea in vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotararea a ramas definitiva. In vederea punerii in executare a masurii expulzarii, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia. Daca persoana fata de care s-a luat masura expulzarii nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instantei de executare. Art. 439 - Executarea confiscarii speciale Masura de siguranta a confiscarii speciale luata prin ordonanta sau hotarare se executa dupa cum urmeaza: a) lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii; b) cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in prezenta, dupa caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Art. 439^1 - Executarea interdictiei de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat masura de siguranta prevazuta in art. 118^1 din Codul penal, a interdictiei de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata, o copie de pe dispozitivul hotararii se comunica organului de politie in a carui raza teritoriala se afla locuinta familiei. Daca pedeapsa inchisorii se executa intr-un loc de detentie, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii sa i se puna in vedere condamnatului, la data liberarii sa se prezinte la organul de politie, care procedeaza potrivit alin. 3. Totodata, se trimite o copie de pe dispozitivul hotararii comandantului locului de detinere. Organul de politie are indatorirea sa asigure executarea masurii luate prin supravegherea respectarii interdictiei de a nu reveni in locuinta familiei si sa sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea masurii. Art. 440 - Inlocuirea raspunderii penale In cazul inlocuirii raspunderii penale, executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform art. 487, care se aplica in mod corespunzator, iar executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443. Art. 441 Abrogat. Art. 441^1 - Executarea sanctiunilor Executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform art. 487, care se aplica in mod corespunzator, iar executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443. Art. 442 - Amenzile judiciare Amenda judiciara se pune in executare de catre organul judiciar care a aplicat-o. Punerea in executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penala. Executarea amenzilor judiciare se face de organul aratat in alineatul precedent. Art. 443 - Cheltuieli judiciare avansate de stat Dispozitia din hotararea penala privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune in executare potrivit art. 442 alin. 2. Cand obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanta, punerea in executare se face de procuror, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile art. 442 alin. 2. Executarea cheltuielilor judiciare se face de catre organele care, potrivit legii, executa amenda penala. Art. 444 - Restituirea lucrurilor si valorificarea celor neridicate Cand prin hotararea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla in pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de catre judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor in drept. In acest scop, sunt incunostintate persoanele carora urmeaza sa li se restituie lucrurile. Daca in termen de 6 luni de la primirea incunostintarii, persoanele chemate nu se prezinta a le primi, lucrurile trec in patrimoniul statului. Instanta constata aceasta prin incheiere si dispune predarea lucrurilor organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii. Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat in termen de 6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile in mod corespunzator dispozitiile alineatului precedent. Cand restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din alineatele precedente. Art. 445 - Inscrisurile declarate false Dispozitia hotararii penale care declara un inscris ca fiind fals in totul sau in parte se executa sau se pune in executare de catre judecatorul delegat. Cand inscrisul declarat fals a fost anulat in totalitatea lui, se face mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar in caz de anulare partiala, numai pe paginile care contin falsul. Inscrisul declarat fals ramane la dosarul cauzei. In cazul in care este necesar ca despre inscrisul declarat fals sa se faca mentiune in scriptele unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotarare. Instanta poate dispune, cand constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu mentiunile aratate in alin. 2, de pe inscrisul sub semnatura privata falsificat. In aceleasi conditii, instanta poate dispune restituirea inscrisului oficial partial falsificat. Art. 446 - Despagubirile civile si cheltuielile judiciare Dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile. Art. 447 - Revocarea sau anularea suspendarii executarii pedepsei Asupra revocarii sau anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute in art. 83 ori in art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in art. 86^4 ori in art. 86^5 din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Daca pana la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligatiile civile prevazute in art. 84 sau cele prevazute in art. 86^4 alin. 1 din Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat in prima instanta suspendarea, in vederea revocarii suspendarii executarii pedepsei. Art. 447^1 - Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca, in cazurile prevazute in art. 86^9 si 86^10 din Codul penal, se dispune, dupa caz, de catre instanta de executare sau de catre instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla unitatea unde se executa pedeapsa, ori de catre instanta care judeca sau a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre procuror, de unitate sau de organul de politie. In cazul prevazut in art. 86^9 alin. 4, instanta poate fi sesizata si de catre cel condamnat. Art. 448 - Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in stare de detinere, de catre instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere. Hotararea de inlocuire, ramasa definitiva, se pune in executare potrivit dispozitiilor art. 420 - 423. Art. 449 - Alte modificari de pedepse Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii: a) concursul de infractiuni; b) recidiva; c) acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni. Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere ori in executarea pedepsei la locul de munca, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa. Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat. Art. 449^1 - Inlocuirea pedepsei amenzii Inlocuirea pedepsei amenzii in cazul prevazut in art. 63^1 din Codul penal se dispune de instanta de executare. Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda. Art. 450 - Liberarea conditionata Liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, iar in cazul prevazut in art. 62 alin. 3 din Codul penal, de catre tribunalul militar in a carui circumscriptie se afla inchisoarea militara. Cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an si curge de la ramanerea definitiva a hotararii. Instantele prevazute in alin. 1 se pronunta si asupra revocarii liberarii conditionate, in cazul cand instanta care a judecat pe condamnat pentru o alta infractiune nu s-a pronuntat in aceasta privinta. Hotararea instantei este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare. Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberarii conditionate. Art. 450^1 - Incetarea executarii pedepsei la locul de munca Incetarea executarii pedepsei la locul de munca se dispune de judecatoria in a carei circumscriptie se afla unitatea unde condamnatul executa pedeapsa. Dispozitiile art. 450 alin. 2, 3 si 4 se aplica in mod corespunzator. Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa comunice unitatii unde se executa pedeapsa, precum si organului de politie din localitatea in care isi are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus incetarea executarii pedepsei. Art. 451 - Inlocuirea executarii pedepsei pentru militari Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea in inchisoare militara, in cazul condamnatilor care au devenit militari in termen in cursul judecatii la o instanta civila, precum si pentru cei care au devenit militari in termen dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, se dispune de catre tribunalul militar in a carui circumscriptie se gaseste unitatea militara din care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului. Inlocuirea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, cu executarea intr-un loc de detinere, in cazul condamnatilor care au fost trecuti in rezerva inainte de inceperea executarii pedepsei, se dispune de catre instanta prevazuta la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unitatii militare din care facea parte cel condamnat. Art. 452 - Reducerea pedepsei pentru militari Reducerea pedepsei ce se executa in inchisoare militara in cazul si in conditiile prevazute in art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei inchisori. Instanta competenta sa reduca pedeapsa este tribunalul militar in a carui circumscriptie se afla inchisoarea militara. Art. 453 - Cazurile de amanare Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata in urmatoarele cazuri: a) cand se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala grava, care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. In acest caz, executarea pedepsei se amana pana cand starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel incat pedeapsa sa poata fi pusa in executare. Cererea de amanare a executarii pedepsei nu poate fi admisa daca se constata ca tratamentul condamnatului se poate efectua sub paza permanenta, in conditiile prevazute de art. 139^1, care se aplica in mod corespunzator; b) cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea; c) cand din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. In acest caz, executarea poate fi amanata cel mult 3 luni si numai o singura data. Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate in art. 362 alineatul ultim, iar in cazul prevazut la lit. c) din prezentul articol, si de catre conducerea unitatii la care lucreaza condamnatul. Cererea poate fi retrasa de cel care a formulat-o. In cazurile prevazute in alin. 1 lit. a) si b), hotararile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii. Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de munca. In situatia prevazuta la lit. b), executarea pedepsei poate fi amanata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere. Art. 453^1 - Obligatiile condamnatului in cazul amanarii executarii Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul va respecta urmatoarele obligatii: a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta; b) sa se prezinte la instanta ori de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus amanarea; d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme. Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite de instanta; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta. Art. 454 - Instanta competenta Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii executarii pedepsei este instanta de executare. Instanta de executare comunica hotararea prin care s-a dispus amanarea executarii pedepsei, in ziua in care aceasta devine definitiva, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste condamnatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amanarii. In caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor, instanta revoca amanarea si dispune punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta verifica periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora sesizeaza, de indata, instanta de executare. Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si, la expirarea termenului, ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire. Daca nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instantei de executare este obligat sa verifice periodic daca mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar cand constata ca aceasta a incetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare sau, dupa caz, pentru aducerea lui la indeplinire. Art. 455 - Cazurile de intrerupere Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453, la cererea persoanelor aratate in alin. 2 al aceluiasi articol. Dispozitiile art. 453^1 si art. 454 alin. 11 si 12 se aplica in mod corespunzator Art. 456 - Instanta competenta Instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este instanta de executare sau instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca, corespunzatoare in grad instantei de executare. Art. 457 - Evidenta intreruperii executarii pedepsei Instanta care a acordat intreruperea comunica de indata aceasta masura locului de detinere sau, dupa caz, unitatii unde condamnatul executa pedeapsa si organului de politie, iar daca intreruperea a fost acordata de instanta in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea, aceasta comunica masura luata si instantei de executare. Instanta de executare, administratia locului de detinere si unitatea unde condamnatul executa pedeapsa tin evidenta intreruperilor acordate. Daca la expirarea termenului de intrerupere cel condamnat la pedeapsa inchisorii nu se prezinta la locul de detinere, administratia trimite de indata o copie de pe mandatul de executare organului de politie, in vederea executarii. Pe copia mandatului de executare se mentioneaza si cat a mai ramas de executat din durata pedepsei. Daca, la expirarea termenului de intrerupere, cel condamnat la pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca nu se prezinta la unitate, aceasta instiinteaza de indata instanta de executare. Dispozitiile art. 454 alin. 2 teza a doua se aplica in mod corespunzator. Administratia locului de detinere sau unitatea comunica instantei de executare data la care a reinceput executarea pedepsei. Timpul cat executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea pedepsei. Art. 458 - Intervenirea unei legi penale noi Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal. Aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre instanta corespunzatoare in grad in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de munca. Art. 459 - Amnistia si gratierea Aplicarea amnistiei, cand intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii, precum si aplicarea gratierii se fac de catre un judecator de la instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre un judecator de la instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca. Art. 460 - Procedura la instanta de executare Cand rezolvarea situatiilor reglementate in prezentul titlu este data in competenta instantei de executare, presedintele dispune citarea partilor interesate si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile prevazute in art. 171. Condamnatul arestat este adus la judecata. Participarea procurorului este obligatorie. Dupa concluziile procurorului si ascultarea partilor, instanta se pronunta prin sentinta. Dispozitiile cuprinse in partea speciala, titlul II, care nu sunt contrare dispozitiilor din acest capitol, se aplica in mod corespunzator. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care rezolvarea uneia din situatiile reglementate in prezentul titlu este data in competenta instantei in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde cel condamnat executa pedeapsa. Solutia se comunica instantei de executare. Art. 461 - Contestatia la executare Contestatia contra executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri: a) cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva; b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare; c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare; d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii. In cazurile prevazute la lit. a), b) si d) contestatia se face, dupa caz, la instanta prevazuta in alin. 1 sau 6 al art. 460, iar in cazul prevazut la lit. c), la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa. Contestatia impotriva actelor de executare privind confiscarea averii se solutioneaza de instanta civila, potrivit legii civile. Art. 462 - Rezolvarea contestatiei Procedura de rezolvare a contestatiei la executare este cea prevazuta in art. 460. In cazul aratat in art. 461 lit. d), daca din hotararea pusa in executare nu rezulta datele si situatiile de existenta carora depinde solutionarea contestatiei, constatarea acestora se face de catre instanta competenta sa judece contestatia. Art. 463 - Contestatia privitoare la dispozitiile civile Contestatia privitoare la executarea dispozitiilor civile ale hotararii se face, in cazurile prevazute in art. 461 lit. a) si b), la instanta de executare prevazuta in art. 460, iar in cazul prevazut in art. 461 lit. c), la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa. Procedura de rezolvare a acestei contestatii este cea prevazuta in art. 460 alin. 1 si 2. Contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre instanta civila potrivit legii civile. Art. 464 - Contestatia privitoare la amenzile judiciare Contestatia contra executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de catre instanta care le-a pus in executare. Art. 465 - Infractiunea flagranta Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire. Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune. In cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor si sa-l conduca inaintea autoritatii. Art. 466 - Cazuri de aplicare a procedurii speciale Infractiunile flagrante pedepsite prin lege cu inchisoare mai mare de un an si de cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni, savarsite in municipii sau orase, in mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si in orice alt loc aglomerat, se urmaresc si se judeca potrivit dispozitiilor prevazute in acest capitol, care se completeaza cu dispozitiile din prezentul cod. Art. 467 - Constatarea infractiunii Organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal, in care consemneaza cele constatate cu privire la fapta savarsita. In procesul-verbal se consemneaza de asemenea declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane ascultate. Daca este cazul, organul de urmarire penala strange si alte probe. Procesul-verbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au fost ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea. Procesul-verbal se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si de persoanele ascultate. Art. 468 - Retinerea si arestarea invinuitului sau a inculpatului Invinuitul este retinut. Retinerea dureaza 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecatorului arestarea invinuitului, care nu poate depasi 10 zile, acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere. Daca procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea in miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata si trimite dosarul instantei competente inainte de expirarea mandatului de arestare. In cazul in care procurorul nu a dispus trimiterea in judecata in termen de 3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, se aplica art. 146 si urmatoarele. Art. 469 - Continuarea cercetarii dupa restituire In cazul cand judecatorul a emis mandat de arestare a invinuitului si procurorul a restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea si sa inainteze dosarul procurorului o data cu invinuitul, cel mai tarziu in 3 zile de la arestarea acestuia. In cazul cand nu s-a putut efectua complet cercetarea in termenul aratat in alineatul precedent, continuarea cercetarii penale se face potrivit dispozitiilor procedurii obisnuite. Art. 470 - Verificarea lucrarilor de cercetare penala Procurorul, primind dosarul, procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta in cel mult 2 zile de la primire, putand dispune trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265. Cand procurorul dispune trimiterea in judecata, intocmeste rechizitoriu si inainteaza de indata instantei de judecata dosarul cauzei. Daca procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite. Dispozitiile art. 267 si 268 se aplica in mod corespunzator. Art. 471 - Instanta competenta Competenta de judecata in cauzele privitoare la infractiunile flagrante prevazute in art. 466 este cea obisnuita. Pentru municipiile impartite in sectoare, ministrul justitiei poate desemna una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze. Art. 472 - Masuri pregatitoare Presedintele instantei fixeaza termenul de judecata, care nu poate depasi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunand totodata aducerea cu mandat a martorilor si a partii vatamate. Inculpatul este adus la judecata. Celelalte parti nu se citeaza. Participarea procurorului la judecata este obligatorie. Instanta verifica daca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute in art. 466. Cand instanta constata ca in cauza nu sunt intrunite aceste conditii, judecata se face potrivit procedurii obisnuite. Art. 473 - Judecata in prima instanta Instanta procedeaza la judecarea cauzei ascultand pe inculpat, martorii prezenti, precum si persoana vatamata daca este de fata. Judecata se face pe baza acestor declaratii si a lucrarilor din dosar. Instanta poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, in care scop ia masurile corespunzatoare, pe care le aduce la indeplinire in mod direct sau prin organele de politie. Pentru administrarea probelor instanta poate acorda termene care in total nu trebuie sa depaseasca 10 zile. Art. 474 - Masuri cu privire la starea de libertate Cand instanta se desesizeaza pentru incompetenta sau retine cauza pentru a fi judecata potrivit procedurii obisnuite, ori amana judecarea cauzei potrivit art. 473 alin. ultim, trebuie sa dispuna asupra starii de libertate a inculpatului. Art. 475 - Hotararea instantei Instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei in aceeasi zi in care s-au incheiat dezbaterile, sau cel mai tarziu in urmatoarele 2 zile. Inculpatul aflat in stare de detinere este adus la pronuntare. Hotararea trebuie redactata in cel mult 24 de ore. Cand inculpatul a fost pus anterior in libertate, daca instanta pronunta pedeapsa inchisorii, poate dispune arestarea acestuia. Instanta este obligata a dispune punerea in libertate a inculpatului arestat, in cazurile prevazute in art. 350 alin. 2 si 3, care se aplica in mod corespunzator. Art. 476 - Actiunea civila Instanta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este prezenta si se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii. Daca persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal ori o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, instanta examineaza actiunea civila chiar in lipsa acestora si chiar daca nu s-au constituit parte civila, iar solutionarea actiunii civile nu duce la amanarea cauzei. Daca nu sunt intrunite conditiile alineatelor precedente, instanta rezerva solutionarea actiunii civile pe calea unei actiuni separate, care este scutita de taxe de timbru. Art. 477 - Apelul si recursul Termenul de apel si cel de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare. Dosarul cauzei se inainteaza instantei de apel sau, dupa caz, instantei de recurs in urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului. Judecarea in apel si in recurs se face de urgenta. Art. 478 - Cazul infractiunilor concurente, indivizibile sau conexe In caz de concurs de infractiuni, cand procedura prevazuta in prezentul capitol se aplica numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la disjungere, urmarirea si judecarea infractiunilor facandu-se separat. In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca procedura prevazuta in prezentul capitol se aplica numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmarirea si judecata se fac potrivit procedurii obisnuite. Art. 479 - Cazuri cand nu se aplica procedura speciala Procedura prevazuta in prezentul capitol nu se aplica infractiunilor savarsite de minori. In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt flagrante si savarsite in conditiile prevazute in art. 466, constatarea savarsirii lor este obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura de urmarire si judecare prevazuta in acest capitol se aplica numai daca persoana vatamata a introdus in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmarire penala. In acest scop, persoana vatamata este chemata si intrebata de organul de urmarire penala daca intelege sa faca plangere in termenul mai sus aratat. Art. 479^1 - Dispozitii generale Dispozitiile Codului de procedura penala se aplica si in cazul infractiunilor savarsite de persoanele juridice, cu completarile si derogarile prevazute in prezentul capitol. Art. 479^2 - Obiectul si exercitarea actiunii penale Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor juridice care au savarsit infractiuni. Persoana juridica este reprezentata la indeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentatul sau legal. Daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a inceput urmarirea penala si impotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta isi numeste un mandatar pentru a o reprezenta. In cazul prevazut in alin. 3, daca persoana juridica nu isi numeste un mandatar, acesta este desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata din randul practicienilor in insolventa, autorizati potrivit legii. Practicienilor in insolventa desemnati potrivit alin. 4 li se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 190 alin. 1, 2 si 4-6. Art. 479^3 – Competenta teritoriala Competenta dupa teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savarsita infractiunea; b) locul unde se afla sediul persoanei juridice; c) locul unde locuieste persoana vatamata sau unde aceasta isi are sediul. Art. 479^4 – Citarea Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Cand sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Daca persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit in conditiile prevazute in art. 4792 alin. 3 si 4, citarea se face la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului in insolventa desemnat in calitate de mandatar. Art. 479^5 - Masuri preventive Judecatorul, in cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului sau instanta, in cursul judecatii, poate dispune, daca exista motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri preventive: a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice; c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativa a activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice; d) interzicerea de a incheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea de a desfasura activitati de natura celor in exercitiul sau cu ocazia carora a fost comisa infractiunea. In vederea asigurarii respectarii masurilor prevazute in alin. 1 lit. a) - e), instanta poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constand intr-o suma de bani sau alte valori fixate de organul judiciar. Cuantumul cautiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei (RON). Cautiunea se restituie la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare pronuntata in cauza, daca persoana juridica a respectat masurile preventive, precum si in cazul in care, prin hotarare definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice sau incetarea procesului penal fata de aceasta. In cazul in care s-a dispus fata de persoana juridica o solutie de netrimitere in judecata, restituirea cautiunii se dispune de catre procuror. Cautiunea nu se restituie in cazul nerespectarii de catre persoana juridica a masurilor preventive, facandu-se venit la bugetul statului la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Masurile preventive prevazute in alin. 1 pot fi dispuse pe o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputand depasi 60 de zile. In cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecator, prin incheiere motivata data in camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice. Participarea procurorului este obligatorie. Incheierea poate fi atacata cu recurs in 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Masurile preventive se revoca, din oficiu sau la cerere, cand nu mai exista temeiuri care sa justifice mentinerea acestora. Dispozitiile alin. 4-6 se aplica in mod corespunzator. Impotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute in art. 183 si 198 alin. 2, iar fata de practicianul in insolventa masura prevazuta in art. 198 alin. 2. Art. 479^6 – Masurile asiguratorii Fata de persoana juridica se pot lua masuri asiguratorii, in vederea asigurarii confiscarii speciale, repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Art. 479^7 – Procedura de informare Organul judiciar comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare. Organele prevazute in alin.1 sunt obligate sa comunice organului judiciar, in termen de 24 de ore de la data inregistrarii, in copie certificata, orice Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, in termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social. Neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a obligatiilor prevazute in alin. 2 si 3 constituie abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON). Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul hotararii organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare Art. 479^8 - Interzicerea fuziunii, a divizarii, a reducerii capitalului social, a dizolvarii sau lichidarii mentiune inregistrata de acestea cu privire la persoana juridica. Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea pedepselor aplicate persoanei juridice, nu se poate initia fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea acesteia. Art. 479^9 – Punerea in executare a pedepsei amenzii Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Cand persoana juridica condamnata se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in termenul prevazut in alin.1, instanta de executare, la cererea acesteia, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, in rate lunare. In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a amenzii in termenul aratat in alin.1 sau de neplata a unei rate, instanta de executare comunica un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, in vederea executarii acesteia, potrivit dispozitiilor legale privind executarea silita a creantelor fiscale si cu procedura prevazuta de aceste dispozitii. Art.479^10 – Punerea in executare a pedepsei complementare a dizolvarii persoanei juridice O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvarii persoanei juridice se comunica, la data ramanerii definitive, instantei civile competente, care deschide procedura de lichidare si desemneaza lichidatorul din randul practicienilor in insolventa autorizati potrivit legii. Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, in cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii. O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. Art. 479^11 – Punerea in executare a pedepsei complementare a suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. Art. 479^12 – Punerea in executare a pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramanerii definitive: a) Oficiului registrului comertului, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul comertului; b) Ministerului Justitiei, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate in registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial; c) altor autoritati care tin evidenta persoanelor juridice, in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate. O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. Art. 479^13 – Punerea in executare a pedepsei complementare a inchiderii unor puncte de lucru O copie de pe dispozitivul hotararii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa inchiderii unor puncte de lucru se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. Art. 479^14 – Punerea in executare a pedepsei complementare a afisarii sau a difuzarii hotararii de condamnare Un extras al hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a il afisa in forma, locul si pentru perioada stabilite de instanta de judecata. Un extras al hotararii de condamnare se comunica, la data ramanerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a asigura difuzarea hotararii in forma stabilita de instanta, prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-vizuala, desemnate de instanta. Persoana condamnata inainteaza instantei de executare dovada inceperii executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii publicarii hotararii de condamnare, in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii, dar nu mai tarziu de 10 zile de la inceperea executarii ori, dupa caz, de la executare. O copie de pe hotararea de condamnare, in intregime, sau un extras al acesteia se comunica, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. Art. 479^15 – Supravegherea executarii pedepselor complementare aplicate persoanei juridice In caz de neexecutare cu rea-credinta a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, instanta de executare aplica dispozitiile art. 712 alin. 2 sau, dupa caz, art. 713 alin. 3 ori 4 din Codul penal. Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre judecatorul delegat al instantei de executare ori de catre organele carora li s-a comunicat hotararea definitiva de condamnare a persoanei juridice, potrivit art.47911-47914. Persoana juridica este citata la judecata. Participarea procurorului este obligatorie. Dupa concluziile procurorului si ascultarea persoanei juridice condamnate, instanta se pronunta prin sentinta. Art. 480 - Dispozitii generale Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile din prezentul capitol si din sectiunea IV^1 a cap. I din titlul IV al partii generale. Art. 481 - Persoanele chemate la organul de urmarire Cand invinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, citeaza Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. Citarea persoanelor prevazute in alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala. Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in alin. 1 si 2 nu impiedica efectuarea acelor acte. Art. 482 - Obligativitatea referatului de evaluare In cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, potrivit legii. Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului si perspectivele de reintegrare sociala a acestuia. Datele privind persoana minorului se refera la: a) starea fizica si profilul psihologic al minorului; b) dezvoltarea intelectuala si morala a minorului; c) mediul familial si social in care a trait si s-a dezvoltat minorul; d) factorii care influenteaza conduita minorului si care au favorizat comportamentul infractional al acestuia; e) trecutul infractional al minorului; f) comportamentul minorului inainte si dupa comiterea faptei. La intocmirea referatului de evaluare, Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor poate consulta medicul de familie al minorului, profesorii acestuia, precum si orice alte persoane care pot furniza date despre persoana minorului. Art. 483 - Compunerea instantei Cauzele in care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de competenta obisnuite, de catre judecatori anume desemnati potrivit legii. Instanta compusa potrivit dispozitiilor alineatului precedent ramane competenta sa judece si face aplicarea dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar daca intre timp inculpatul a implinit varsta de 18 ani. Inculpatul care a savarsit infractiunea in timpul cand era minor este judecat potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori. Art. 484 - Persoane chemate la judecarea minorilor Judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata. La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, parintii acestuia sau, dupa caz, tutorele, curatorul, persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta. Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate. Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei. Art. 485 - Desfasurarea judecatii Sedinta in care are loc judecarea infractorului minor se desfasoara separat de celelalte sedinte. Sedinta nu este publica. La desfasurarea judecatii pot asista persoanele aratate in articolul precedent, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei. Cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta dupa ce il asculta poate dispune indepartarea lui din sedinta, daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra minorului. Art. 486 - Inculpati minori cu majori Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, instanta judeca in compunerea prevazuta in art. 483 si dupa procedura obisnuita, aplicand insa cu privire la inculpatii minori dispozitiile cuprinse in acest capitol. Art. 487 - Executarea mustrarii In cazul cand s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Cand din orice imprejurari masura mustrarii nu poate fi executata indata dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului, citandu-se totodata parintii, ori daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul. Art. 488 - Punerea in executare a libertatii supravegheate Cand instanta a luat fata de minor masura libertatii supravegheate, aceasta masura se pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau unitatii speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt de fata. Cand punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor prevazute in alineatul precedent. Art. 489 - Revocarea si inlocuirea libertatii supravegheate Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevazute in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cand minorul a savarsit din nou o infractiune, precum si inlocuirea libertatii supravegheate se dispun de instanta care a pronuntat aceasta masura. Art. 490 - Internarea minorului In cazul in care s-a luat fata de minor masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare, punerea in executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul. Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului. In vederea punerii in executare a masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice fara invoirea reprezentantului legal al acesteia. Daca persoana fata de care s-a luat masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire, precum si pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducare in care se va face internarea Copia de pe hotarare se preda centrului de reeducare in care minorul este internat. Centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii. Art. 491 - Schimbari privind masura internarii Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor. Aceeasi instanta este competenta sa dispuna ridicarea, prelungirea sau inlocuirea masurii internarii intr-un institut medical-educativ. Art. 491^1 - Amanarea sau intreruperea executarii masurii internarii Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453 si 455. Art. 492 - Revocarea masurilor luate fata de minor Revocarea sau mentinerea masurilor educative, precum si a masurii liberarii minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se dispune de instanta competenta sa judece acea infractiune. Art. 493 - Dispozitii privind apelul si recursul Dispozitiile art. 483 - 489 se aplica in mod corespunzator si la judecata in instanta de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savarsite de minori. CAPITOLUL II^1 - Procedura darii in urmarire Art. 493^1 - Darea in urmarire Darea in urmarire se solicita si se dispune pentru identificarea, cautarea, localizarea si prinderea unei persoane in scopul aducerii acesteia in fata organelor judiciare ori punerii in executare a anumitor hotarari judecatoresti. Darea in urmarire se solicita si se dispune in urmatoarele cazuri: a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, masura internarii medicale sau masura expulzarii, intrucat persoana fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita; b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit dintr-un centru de reeducare sau din unitatea in care executa masura internarii medicale; c) in vederea depistarii unei persoane urmarite international despre care exista date ca se afla in Romania. Darea in urmarire se solicita de: a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurilor prevazute in alin. 2 lit. a); b) administratia locului de detinere, centrul de reeducare sau unitatea medicala prevazuta in alin. 2 lit. b); c) procurorul competent potrivit legii, in cazul prevazut in alin. 2 lit. c). Darea in urmarire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Romane. Ordinul de dare in urmarire se comunica in cel mai scurt timp organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligatia sa refuze eliberarea pasaportului sau, dupa caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii, precum si organelor de frontiera pentru darea in consemn. De asemenea, ordinul de dare in urmarire se comunica in copie: a) celui in fata caruia urmeaza sa fie adusa persoana urmarita in momentul prinderii; b) parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire. Art. 493^2 - Urmarirea Ordinul de dare in urmarire se pune in executare de indata de catre structurile competente ale Ministerului Administratiei si Internelor, care vor desfasura, la nivel national, activitati de identificare, cautare, localizare si prindere a persoanei urmarite. Institutiile publice sunt obligate sa sprijine, in conditiile legii si conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza urmarirea unei persoane date in urmarire. Activitatea de urmarire a unei persoane arestate preventiv, desfasurata de organele de politie, este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie se afla sediul instantei competente care a solutionat in fond propunerea de arestare preventiva. Cand mandatul de arestare preventiva a fost emis intr-o cauza de competenta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, supravegherea activitatii de urmarire este efectuata de procurori anume desemnati din cadrul structurii competente care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala in cauza. In celelalte cazuri activitatea de urmarire a persoanelor date in urmarire este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul parchetului de pe langa curtea de apel in a carui circumscriptie se afla sediul instantei de executare ori al altei instante competente potrivit legii speciale. Art. 493^3 - Activitati ce pot fi efectuate in procedura urmaririi In vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date in urmarire pot fi efectuate, in conditiile prevazute de lege, urmatoarele activitati: a) interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, precum si alte inregistrari; b) retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor; c) perchezitia; d) ridicarea de obiecte si inscrisuri; e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora. Activitatile prevazute in alin. 1 lit. a)-c) pot fi efectuate numai cu autorizarea: a) instantei de executare, in cazurile prevazute in art. 4931 alin. 2 lit. a) si b); b) unui judecator al instantei competente potrivit legii speciale, in cazul prevazut in art. 4931 alin. 2 lit. c). Activitatile prevazute in alin. 1 lit. d) si e) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date in urmarire. De asemenea, procurorul poate dispune sa i se transmita inscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile. Art. 493^4 - Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijoc electronic de comunicare in procedura urmaririi Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare in procedura urmaririi se dispun, la propunerea procurorului care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date in urmarire, daca instanta apreciaza ca identificarea, cautarea, localizarea si prinderea persoanelor date in urmarire nu pot fi facute prin alte mijloace ori ar fi mult intarziate. Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei competente, iar in lipsa acestuia, de catre judecatorul desemnat de acesta si poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite nu poate depasi 120 de zile in aceeasi cauza. Procurorul dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor inainte de expirarea duratei autorizatiei, daca nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia. Autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: motivele care justifica masura; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea. Procurorul procedeaza personal la efectuarea interceptarilor si inregistrarilor sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal. In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire a persoanei date in urmarire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special prevazut in art. 228 alin. 11, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore. In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin. 6, procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului, in vederea confirmarii. Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24 de ore, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. In cazul in care ordonanta este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile alin. 4. Daca judecatorul nu confirma ordonanta procurorului, va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunica in copie judecatorului. Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmarire se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise pentru consultare procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestora. Dupa prinderea persoanei urmarite, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal. Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmarire sunt certificate, conform art. 913 alin. 1 si 2, de procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date in urmarire. Dupa prinderea persoanei urmarite, procesele-verbale de redare, impreuna cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecatorului care a emis autorizatia si se arhiveaza la sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat numai cu incuviintarea prealabila a presedintelui instantei. Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate, din cuprinsul carora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni, certificate in conditiile alineatului precedent, sunt transmise, impreuna cu suportul original, de indata parchetului competent si pot fi folosite ca probe. Art. 493^5 - Alte inregistrari Dispozitiile art. 4934 se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarilor in mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere. Art. 493^6 - Punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora in procedura urmaririi In vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor date in urmarire, procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora pe o durata care nu poate depasi 30 de zile. Masura poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata totala a supravegherii conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite nu poate depasi 120 de zile in aceeasi cauza. Procurorul dispune incetarea imediata a activitatii de supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, daca nu mai exista motivele care au justificat-o. Art. 493^7 - Revocarea urmaririi Urmarirea se revoca in momentul prinderii persoanei urmarite sau atunci cand au disparut temeiurile care au justificat darea in urmarire. Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Romane, care se transmite in copie, de indata: a) parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire; b) organelor competente sa elibereze pasaportul si organelor de frontiera. Procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date in urmarire dispune, de indata, incetarea imediata a activitatilor de supraveghere luate conform art. 4934-4936." Art. 494 - Instanta competenta Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie instanta care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie domiciliaza condamnatul. Art. 495 - Cererea de reabilitare Cererea de reabilitare judecatoreasca se face de condamnat, iar dupa moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului. In cerere trebuie sa se mentioneze: a) adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta persoana, adresa acesteia; b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost pronuntata acea condamnare; c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei si pana la introducerea cererii, iar in cazul cand executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la introducerea cererii; d) temeiurile cererii; e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru solutionarea cererii. La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile reabilitarii. Art. 496 - Masuri premergatoare Presedintele instantei, fixand termenul pentru solutionarea cererii de reabilitare, dispune citarea petitionarului si a persoanelor a caror ascultare o considera ca ar fi necesara, ia masuri pentru aducerea dosarului in care se gaseste hotararea de condamnare si cere o copie de pe fisa cu antecedente penale ale condamnatului. Art. 497 - Respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma Cererea de reabilitare se respinge pentru neindeplinirea conditiilor de forma in urmatoarele cazuri: a) cand a fost introdusa inainte de termenul legal; b) cand lipseste mentiunea prevazuta in art. 495 alin. 2 lit. a) si petitionarul nu s-a prezentat la termenul de infatisare; c) cand lipseste vreuna din mentiunile prevazute in art. 495 alin. 2 lit. b) - e) si petitionarul nu a completat cererea la prima infatisare si nici la termenul ce i s-a acordat in vederea completarii. In cazul prevazut la lit. a), cererea poate fi repetata dupa implinirea termenului legal, iar in cazurile prevazute la lit. b) si c), oricand. Art. 498 - Solutionarea cererii La termenul fixat instanta asculta persoanele citate, concluziile procurorului si verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea reabilitarii. Cand din materialul aflat la dosar nu rezulta date suficiente cu privire la indeplinirea conditiilor de reabilitare, instanta dispune completarea materialului de catre persoana interesata, iar daca considera necesar, cere de la organele competente relatii cu privire la comportarea celui condamnat. Art. 499 - Situatii privind despagubirile civile Cand condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile judiciare, instanta, apreciind imprejurarile, poate dispune reabilitarea sau poate sa acorde, in vederea solutionarii cererii, un termen pentru a achita in intregime sau in parte suma datorata. Acest termen nu poate depasi 6 luni. In caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata, in vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii sai. Drepturile acordate partii civile prin hotararea de condamnare nu se modifica prin hotararea data asupra reabilitarii. Art. 500 - Suspendarea examinarii cererii Daca inainte de solutionarea cererii de reabilitare a fost pusa in miscare actiunea penala pentru o alta infractiune savarsita de condamnat, examinarea cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei privitoare la noua invinuire. Art. 501 - Apelul si recursul Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului. Art. 502 - Mentiuni despre reabilitare Dupa ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare, instanta dispune sa se faca mentiune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea. Art. 503 - Anularea reabilitarii Anularea reabilitarii se hotaraste la cererea procurorului, de catre instanta prevazuta in art. 494. Procedura prevazuta pentru solutionarea cererii de reabilitare se aplica in mod corespunzator si pentru solutionarea cererii de anulare. Art. 504 - Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare. Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal. Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j). Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei. Art. 505 - Felul si intinderea reparatiei La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa. Reparatia consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala. Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate. Reparatia este, in toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul Finantelor Publice. Art. 506 - Actiunea pentru repararea pagubei Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa. Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art. 504. Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor Publice. Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru. Art. 507 - Actiunea in regres In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit art. 506, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie. Art. 508 - Constatarea disparitiei inscrisului In cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei la care se gasea dosarul sau inscrisul intocmeste un proces-verbal prin care constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui. Pe baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol. Art. 509 - Obiectul procedurii speciale Cand dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta sau instanta de judecata prin incheiere dispune, dupa caz, inlocuirea sau reconstituirea dosarului ori inscrisului disparut. Incheierea instantei se da fara citarea partilor, afara de cazul cand instanta considera necesara chemarea acestora. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Art. 510 - Efectuarea procedurii speciale Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata inaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar in cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste in conservare. Cand constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata, altele decat cele aratate in alineatul precedent, organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a constatat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii inlocuirii ori reconstituirii inscrisului disparut. Art. 511 - Inlocuirea inscrisului Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci cand exista copii oficiale de pe acel inscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei. Copia obtinuta tine locul inscrisului original pana la gasirea acestuia. Persoanei care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta. Art. 512 - Reconstituirea inscrisului Cand nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea inscrisurilor pe care le continea. In vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba. Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta organului de urmarire penala confirmata de procuror sau prin hotararea instantei data cu citarea partilor. Hotararea de reconstituire este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului. Art. 513 - Conditiile si modalitatile de realizare Conditiile si modalitatile de realizare a asistentei judiciare internationale in materie penala sunt cele stabilite prin dispozitiile cuprinse in legea speciala si in prezentul capitol, daca prin conventiile internationale nu se prevede altfel. Abrogata Art. 514 - Comisia rogatorie in strainatate Abrogat Art. 515 - Transmiterea comisiei rogatorii Abrogat Art. 516 - Valabilitatea actului efectuat Abrogat Art. 517 - Comisia rogatorie din strainatate Abrogat Art. 518 - Conditiile de prezentare a materialelor Abrogat Art. 519 - Cazuri de recunoastere Abrogat Art. 520 - Conditiile de recunoastere Abrogat Art. 521 - Abrogat Recunoasterea pe cale principala Art. 522 - Executarea dispozitiilor civile Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare judecatoreasca penala straina se face potrivit regulilor prevazute pentru executarea hotararilor civile straine. Art. 522^1 Rejudecarea celor judecati in lipsa in caz de extradare In cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului. Dispozitiile art. 405 - 408 se aplica in mod corespunzator. Dispozitii finale Art. 523 Termenii explicati in Codul penal Termenii sau expresiile al caror inteles este anume explicat in Codul penal au acelasi inteles si in Legea de procedura penala. Art. 524 Prezentul cod intra in vigoare pe data de 1 ianuarie 1969. NOTA: Potrivit art. III din Legea nr. 141/1996, prevederile din prezentul cod referitoare la pedeapsa complimentara a confiscarii averii, cu exceptia art. 406 alin. 3 si art. 461 alin. 3, se abroga. Potrivit art. II din Legea nr. 281/2003, urmatorii termeni din Codul de procedura penala se inlocuiesc astfel: - "raza teritoriala", cu "circumscriptie", ori de cate ori se refera la instantele judecatoresti si la parchetele de pe langa acestea; - "organe de cercetare ale politiei", cu "organe de cercetare ale politiei judiciare". Potrivit art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, ori de cate ori in Codul de procedura penala termenul de "instanta" se refera la perchezitia domiciliara sau la dispunerea arestarii preventive, acesta se inlocuieste cu termenul de "judecator". http://www.avocatdolj.ro/legislatie/11-codul-de-procedura-penala-actualizat http://www.scritube.com/diverse/Posesorul-de-buncredin-dobndet6422241924.php |
