miercuri, 20 iunie 2018

Ordonantele de urgenta


În conditiile prevazute de fostele dispozitii ale articolului 114, aliniatul 4 din Constitutie, Guvernul putea emite ordonante de urgenta. Aceste ordonante puteau fi emise numai in conditiile în care Guvernul se afla în imposibilitatea de a putea obtine în timp util aprobarea unei legi de abilitare. Aceste conditii exceptionale, care în mod obiectiv reclama adoptarea de urgenta a unei reglementari juridice, confera temei prevederilor constitutionale care abiliteaza Guvernul sa emita reglementari juridice primare, în virtutea unei necesitati de delegare legislativa prezumata pe plan constitutional.
              Practica guvernamerntala din România, în domeniu, a depasit însa orice asteptari. Inventând "cazuri exceptionale" care, coborâte în contingent, se dovedesc a fi cazuri comune, calificând cazuri obisnuite, uneori chiar banale, ca fiind "exceptionale", Guvernul, mai ales în perioada legislaturii 1996-2000, si-a manifestat incoerenta si înclinatia spre improvizatie. Daca intruziunile repetate si neasteptate din partea Guvernului în domeniul legilor organice, prin adoptarea de ordonante de urgenta,  sunt considerate legitime din punct de vedere constitutional, ramîn multe alte procedee guvernamentale pentru care nu s-au gasit explicatii stiintifice sau macar rezonabile. Astfel, Guvernul a 636h71g intervenit prin ordonanta în procesul legiferarii, împiedicând astfel ambele Camere ale Parlamentului sau una dintre ele sa-si exercite atributiile conferite constitutional în procesul de adoptare a legilor sau a recurs la modificarea imediata a unei ordonante publicate1 sau a unei legi2.
              Prin Legea de revizuire a Constitutiei din anul 2003, prin articolul 115, aliniatele 4-8, s-a încercat introducerea ordinii în starea de dezordine cultivata în timp si dezinvolt prin practica emiterii ordonantelor de urgenta.
           " (4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motina urgenta în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanta de urgenta intra în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei în Monitorul Oficial al României.Camerele, daca nu se afla în sesiune, se convoaca în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Daca în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceastaa este considerata adoptata si se trimite ceilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenta. Ordonanta de urgenta cuprinzând norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonantele  de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica.
(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei."                                                                        
Alineatul (4) al articolului 115 din Constittie , in redactarea sa initiala din 1991, avea urmatorul continut:
"În cazuri exceptionale, Guvrnul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afdla în sesiune, el se convoaca în mod obligatoriu."


Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene. 
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?


În baza acestui text, în primul comentariu din 1992 al Constitutiei, cu privire la ordonantele de urgenta , s-au retinut urmatoarele caracteristici : se pot emite numai în cazuri exceptionale când , în mod obiectiv , nu a fost posibila adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi cu procedura de urgenta , nici chiar prin modalitatea angajarii Guvernului cu privire la un proiect de lege , tocmai de aceea , în aceasta ipoteza , restrictia emierii de ordonante în domeniile legilor organice nu a mai fost prevazuta , este o exceptie de la regula , determinata de însasi situatia exceptionala ce justifica emiterea de ordonante de urgenta.
Aceste comentarii nu au condus însa la o practica legislativa unitara , la opinii dominante în doctrina juridica ci au produs ambiguitati care s-au manifestat în practica Curtii Constitutionale , mai ales în legatura cu semnificatia sintagmei " în cazuri exceptionale". De multe ori , o ordonanta de urgenta a fost urmata de modificari si completari prin alte ordonante de urgenta , astfel încât Parlamentul a ajuns sa fie sesizat cu legi de aprobare a unor ordonante de urgenta care fusesera abrogare prin alta oerdonanta de urgenta , s.a.m.d. Au fost situatii în care Guvernul a initiat un proiect de lege , sesizând una din Camere , dar dupa ce textul a fost adoptat de prima Camera într-o formula diferita de cea din proiect , Guveernul , "suparat pe Parlament , abandona proiectul în versiunea initiala a proiectului1.
Legea de revizuire a Constitutiei a limitat sfera de reglementare a ordonantei de urgenta declansând o disputa teoretica si jurisdictionala privind problema de a sti daca ordonantele de urgenta , spre deosebire de ordonantele care presupun lege de abilitare , pot fi emise în domeniile rezervate legilor organice si de a sti ce se întâmpla cu efectele produse de o ordonantade urgenta dupa ce Parlamentul adopta Legea de respingere a ordonantei.
Astfel , s-au  modificat aliniatele (4) si (5) din textul Constitutiei si s-au adaugat aliniate noi , schimbarea esentiala fiind de conceptie. Daca în forma initiala ordonanta de urgenta se fundamenta pe situatii exceptionale care , potrivit articolului 93 , justificau instituirea starii de asediu sau de urgenta , în noa conceptie , situatia extraordinara consta într-o stare de urgenta în reglementarea unui aspect ce nu comporta în nici un fel amânarea. Situatia extraordinara ce trebuie imediat reglementata este o situatie imprevizibila , care se sbste de la regulile sau asteptarile obisnuite , de natura sa întretina, sa determine ori sa favorizez periclitaea interesukui public , implicând , din acest motiv si în lipsa altor mijloace constitutionale imediate , masuri urgente pentru inlaturarea sau prevenirea pericolului , aplicabile de îndata , macar partial.2
Aliniatul (5) din noua redactare reglementeaza proceduri parlamentare care impun dezbaterea accelerata a ordonantei de urgenta , în corelare cu procedura de legiferare prevazuta la articolul 75 din Constitutie : în ambele Camere se aplica de drept procedura de urgenta , iar în Camera de reflectie termenul , la îndeplinirea caruia ordonanta se prezuma absolut ca aprobata , este unic , de 30 de zile. Se evita , astfel , ca asemenea ordonante sa nu fie supuse controlului  parlamentar si aprobarii sau respingerii , dupa caz, timp de luni de zile sau chiar ani.
Intarea în vigoare a ordonantei de urgenta este conditionata de trei exigente cumulative ale efectivitatii ei si anume : depunerea , dezbaterea în procedura de urgenta si publicarea. Spre deosebire de reglementarea anterioara , ultimile doua exigente sunt deplin justificata pentru ca , daca a existat "urgenta" atunci , in "procedura de urgenta" trebuie verificata ordonanta , iar publicrea este conditia imanenta a eficacitatii si opozabilitatii ordonantei. Înscrierea imperativa într-un termen de urgenta a obligativitatii convocarii Camerelor Parlamentului este o masura de natura sa "inhibe" Guvernul ori sa-l stimuleze la chibzuinta. Daca în termen de cel mult 45 de zile de la depunere , Camera sesizata  nu se pronunta asupra ordonantei , "aceasta este considerata adoptata" si se trimite la cea de-a doua Camera , care decide , de asemenea , în procedura de urgenta.


Ordonanta de urgenta , cuprinzând norme de natura legii organice , se aproba cu majoritatea absoluta. Este o dispozitie impecabila logic si în deplina concordanta cu prevederile articolului 76 , aliniatul 1 din Constitutie. Reglementarea prin ordonanta a unor raporturi sociale rezervate expres legii organice nu poate avea drept consecinta repudierea implicita a majoritatii absolute înscrisa ca o conditie de constitutionalitate a unor asemenea reglementari si , pe cele de consecinta , anularea sau restrângerea vocatiei minoritatii parlamentare de a-si aduce aportul la reglementarea acelor reglementari ori de a se formaliza fata de ele.
Domnul profesor Alexandru Iorgovan considera , cu privire la articolul 155 , aliniatul (5) , ca momentul intrarii în vigoare a ordonantelor de urgenta cuprinde în aparenta doua termene primul vizeaza depunerea ordonantei spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta , iar al doilea , publicarea în Monitorul Oficial. " Este numai o aparenta , pentru ca interpretarea logica a textului , raportata la o interpretare sistematica a Constitutiei , ne conduce la concluzia dupa care este de neconceput ca publicarea ordonantei de urgenta în Monitorul Oficial sa se faca inainte ca aceasta sa fie depusa spre dezbatere la Camera competenta." Astfel , domnul profesor sugereaza Guvernului sa instituie în practica elaborarii ordonantelor de urgenta , regula dupa care , în preambulul ordonantei , sa se faca precizarea ca ordonanta a fost depusa spre dezbatere la Camera Deputatilor sau la Senat cu indicarea datei. În acest sens , a fost modificata Legea numarul 24/20001 , cu modificarile ulterioare , prin introducerea articolului 10 , care , în aliniatul (2) , "conditioneaza" publicarea în Monitorul Oficial de "dovada scrisa" a depunerii ordonantei de urgenta la Camera competenta a fi sesizata.2
De asemenea , prin aliniatul (6) se urmareste reglementarea expresa a limitelor de admisibilitate a ordonantelor de urgenta , în domeniile respective asemenea ordonante neputînd fi emise , iar daca se adopta , totusi , atunci Guvernul savârseste un abuz , iar ordonanta este neconstitutionala , fiind un temei de sesizare a Curtii Constitutionale. Legea de revizuire a Constitutiei stabileste limitele ordonantelor de urgenta nu numai dupa categoriile de legi prevazute de articolul 73 , ci si dupa anumite materii , cum se procedeaza de altfel în articolul 86 din Constitutia Spaniei1. Printre materiile în care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta sunt enuntate si drepturile electorale , alaturi de drepturile , libertatile si îndatoririle fundamentale prevazute de Constitutie. Astfel , se subliniaza ca sub nici o forma , printr-o ordonanta de urgenta nu poate fi afectat regimul de realizare a drepturilor electorale , altfel spus , nu se pot adopta legi electorale sau coduri electorale prin ordonanta de urgenta. Ordonantele de urgenta nu pot contine nici reglementari care sa diminueze sfera garantiilor legale ale oricarui drept si a oricarei îndatoriri prevazuta de Constittie. Aceasta precizare a articolului 115 alineatul (6) este expresia , în sfera regimului constitutional a ordonantei de urgenta , principiului consacrat de articolul 152 alineatul (2) cu privire la limitele revizuirii Constitutiei. Prin ordonante de urgenta nu pot fi luate nici masuri privind interzicerea în mod expres a nationalizarii si a oricarei alte forme de trecere silita a bunurilor prprietate privata în proprietate publica.
              Fostul alineat (5) al articolului 114 al Constitutiei din 1991 , devenit aliniatul (7) al articolului 115 scoate în evidenta faptul ca ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat , lasîndu-se sa se înteleaga ca este vorba atât de ordonante emise în baza legii de abilitare cât si ordonante de urgenta , care se emit fara o abilitare prealabila , se aproba sau nu , dupa caz , se resping prin lege , ceea ce înseamna ca proiectele de legi initiate de catre Guvern vor fi , dupa caz , proiecte de lege pentru aprobarea unei ordonante sau petru respingerea unei ordonante.
            Alinatul (8) al articolului 115 îsi propune sa rezolve problema efectelor produse de ordonante , legea de aprobare , sau dupa caz , de  respingere a ordonantei de urgenta urmând sa reglementeze , când se impune , si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioade cât s-a aplicat ordonanta.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu